Failure to develop cassation grounds: Nullity of appeal challenging contractual conformity and breach of sale-purchase agreement

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 3 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 320.286,12 RON, reprezentând contravaloare marfă achitată conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 781 din 4 iulie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a obligat pârâta la restituirea în favoarea reclamantei a sumei de 320.286,12 RON, reprezentând preţul de achitat în temeiul contractului nr. x din 31 mai 2022.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 181 din 29 noiembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a admis apelul formulat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 781 din 4 iulie 2023 şi a anulat în tot procedura urmată în faţa primei instanţe şi sentinţa apelată. A reţinut procesul spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 44/LP din 10 martie 2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a admis în parte, cererea de majorare a onorariului de expert formulată de dl. expert C. şi a majorat onorariul de expert cu 3.000 RON, a stabilit onorariu definitiv în sumă de 6.000 RON şi a obligat pârâta la plata diferenţei de onorariu de 3.000 RON către dl. expert C..

A admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. S.R.L., a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 31 mai 2022, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a obligat pârâta B. S.R.L. să restituie reclamantei A. S.R.L. suma de 320.286,12 RON, reprezentând contravaloarea echipamentului agricol, culegător de porumb D. 12 rânduri şi accesoriile, obiect al contractului de vânzare cumpărare. A constatat că echipamentul agricol, culegător de porumb D. 12 rânduri şi accesoriile se află în posesia vânzătorului.

A obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.R.L. cheltuieli de judecată în sumă de 8.407,86 RON aferente fondului, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat, şi în sumă de 7.700 RON aferente apelului, reprezentând procent din onorariu expert desemnat de instanţă, onorariu expert parte şi onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că în mod greşit instanţa de apel a respins apelul său şi a dispus rezoluţiunea contractului, fără a ţine cont de concluziile raportului de expertiză şi de opinia expertului parte, ambele în sensul că utilajul în discuţie era funcţional şi că defecţiunile minime fuseseră remediate. Menţionează că reclamanta cunoştea starea bunului şi a acceptat să îl cumpere în condiţiile respective. Arată că statuarea curţii de apel în sensul că vânzătorul nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile nu sunt corecte deoarece au fost ignorate dispoziţiile art. 1690 alin. (1) C. civ.. Precizează că reclamanta a refuzat descărcarea utilajului, încălcând înţelegerea părţilor, iar pârâta a fost astfel în imposibilitate de a remedia defecţiunile şi de a pune utilajul în funcţiune. Susţine că bunul livrat era corespunzător celui descris în contract.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Deşi invocă cazul de nelegalitate indicat mai sus, recurenta-pârâtă nu explică de ce nu au fost respectate normele de drept material pe care curtea de apel le-a indicat în considerente, ci face simple trimiteri la O.G. nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri şi la art. 1690 alin. (1) C. civ. referitor la starea bunului vândut, inclus în secţiunea referitoare la obligaţiile vânzătorului. De altfel, curtea de apel a constatat că prevederile O.G. nr. 140/2021 nu sunt aplicabile în cauză, iar recurenta nu a combătut această statuare prin motivele de recurs, ci a contestat modul în care au fost interpretate concluziile rapoartelor de expertiză şi înscrisurile din dosar.

Aprecierea asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, conformitatea utilajului ce urma a fi livrat cu cel care fusese comandat, gravitatea defecţiunilor şi remedierea acestora sunt chestiuni care intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Pe baza situaţiei de fapt stabilite de acestea şi asupra căreia nu mai poate reveni, instanţa de recurs va examina numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44/LP din 10 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. Instanţa supremă reţine că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenţei acestora. Onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanţei reprezentând achitarea respectivei sume sau a ordinului de plată, însoţite de un exemplar al facturii fiscale, care să menţioneze numărul contractului de asistenţă juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Acest raţionament se susţine prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor. Faţă de faptul că partea a depus la dosar factura nr. x din 11 septembrie 2025, împreună cu extrasul de cont din 15 septembrie 2025, conform înscrisurilor aflate la fila x, fără a indica numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistenţa juridică, instanţa supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 44/LP din 10 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.