Annulment of cassation for failure to formulate specific legal critiques against appellate reasoning in civil debt recovery

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia a II-a civilă la 17 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. Filiala Timiş a chemat în judecată pe pârâta C. S.R.L., solicitând obligarea la plata sumei de 40.917,13 RON şi a sumei de 64.727,14 euro, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 308 din 21 mai 2024, Tribunalul Arad, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar împotriva pârâtei C. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta prin lichidator judiciar.

Prin decizia civilă nr. 86/A din 21 februarie 2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material edictate de art. 1616 C. civ. şi a încălcat art. 662 C. proc. civ.. Arată că între părţi nu a intervenit compensaţia, aşa cum eronat a reţinut curtea de apel, întrucât nu au existat creanţe reciproce. Contestă caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei în cuantum de 347.710 RON, menţionată în ultimul proces-verbal de compensare din 31 martie 2021. Precizează că serviciile în discuţie nu au fost prestate, că nu a obţinut venituri din producţia agricolă şi că terenurile nu au fost cultivate şi face trimitere la actele de control emise de ANAF. Contestă valabilitatea contractului de prestări servicii nr. x din 1 martie 2020 şi invocă încălcarea art. 1516 C. civ., susţinând existenţa unei cauze ilicite.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi indică prevederile art. 1616 C. civ. privind compensaţia, autoarea căii de atac afirmă că instanţa de apel a aplicat greşit acest text de lege, fără însă a explica de ce nu a fost respectată norma de drept material.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Recurenta-reclamantă reia în mod aproape identic susţinerile expuse în faţa curţii de apel referitoare la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, la inexistenţa creanţelor reciproce, la presupusa neîndeplinire de către pârâtă a obligaţiilor sale şi la cauza ilicită a contractului de prestări servicii, fără a formula critici raportate la considerentele curţii de apel. De asemenea, face trimitere la procesul-verbal de constatare a neregulilor întocmit de ANAF şi contestă interpretarea pe care curtea de apel a dat-o probatoriului în sensul că lucrările au fost îndeplinite şi suma datorată a fost recunoscută de reprezentantul reclamantei.

Aceste aspecte nu vor fi analizate întrucât rolul instanţei de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor. De asemenea, Înalta Curte arată că reiterarea în conţinutul memoriului de recurs a susţinerilor formulate pe calea apelului, cărora instanţa de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. - Filiala Timiş, împotriva deciziei civile nr. 86/A din 21 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. - Filiala Timiş, împotriva deciziei civile nr. 86/A din 21 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.