Nullity of cassation appeal for failure to identify specific legal errors in unpaid electricity dispute

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 octombrie 2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. a solicitat obligarea pârâtei S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. la plata sumei de 9.412.990,65 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii de 20.319.760 kw/h energie electrică de care pârâta a beneficiat în perioada 30.01.2012 - 30.08.2017, la locurile de consum "Revizia Vagoane Griviţa" Depoul BCT, Postul Giuleşti şi A., din care suma de 2.134.513,10 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice de care pârâta a beneficiat în perioada 11.01.2012 - 01.03.2015 în temeiul contractului de furnizare a energiei electrice nr. I.6/175/01.03.2005 şi suma de 7.278.477,16 RON reprezintă contravaloarea prejudiciului pe care pârâta l-a cauzat reclamantei prin consumul fraudulos de energie electrică în perioada 01.03.2015 - 31.08.2017.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 969, art. 970 C. civ. de la 1864, art. 1.349 alin. (1) şi (2), art. 1.357, art. 1.381, art. 219 C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009, art. 148 şi art. 194 C. proc. civ., Ordinul nr. 64/2014 al A.N.R.E. şi Legea nr. 123/2012.

Prin întâmpinare, pârâta S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la suma de 2.134.513,10 RON.

Prin sentinţa civilă nr. 3206/2019 din 5 noiembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 9 iulie 2020, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, ca neîntemeiată şi a fost admisă cererea, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.412.990,65 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii de 20.319.760 kw/h energie electrică, din care suma de 6.411.545,30 RON reprezintă contravaloare energie electrică pentru perioada 11.01.2012 - 01.03.2015 şi suma de 3.001.445,34 RON reprezintă contravaloare energie electrică pentru perioada 01.03.2015 - 31.08.2017.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 102.839,9 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu expert.

2. Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a declarat apel.

La termenul din 18 decembrie 2020, instanţa de apel a respins excepţiile privind lipsa calităţii de reprezentant a intimatei, insuficienta timbrare, lipsa capacităţii de exerciţiu a apelantei, precum şi lipsa calităţii procesuale active.

Prin decizia civilă nr. 1836 A din 22 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul pârâtei, fiind schimbată în tot sentinţa atacată.

A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fiind respinse ca prescrise pretenţiile aferente perioadei 11.01.2012 - 26.10.2014.

A fost respinsă, în rest, acţiunea, ca neîntemeiată.

A fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 48.867,45 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru aferente fazei procesuale a apelului.

3. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A.

Prin decizia nr. 1448 din 14 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost admis recursul, fiind casată, în parte, decizia atacată şi trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, numai în ceea ce priveşte pretenţiile aferente perioadei 27 octombrie 2014 - 31 august 2017.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile deciziei instanţei de apel.

4. În rejudecare dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2017*.

Prin decizia civilă nr. 606 A din 5 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost admis apelul pârâtei, fiind schimbată în parte sentinţa primei instanţe.

Astfel, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.365.344,5 RON, din care suma de 1.363.899,16 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice pentru perioada 27.10.2014 - 01.03.2015, iar suma de 3.001.445,34 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice pentru perioada 01.03.2015 - 31.08.2017.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 48.758,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente primei etape procesuale, din care 47.258,44 RON reprezintă contravaloarea taxei judiciare de timbru aferente pretenţiilor admise iar suma de 1.500 RON reprezintă onorariu de expert.

A fost obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 27.040,73 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă măsurii câştigării procesului în apel.

De asemenea, a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 23.729,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente recursului, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, obligând în final apelanta la plata către intimata a sumei de 45.446,93 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Împotriva acestei decizii, la 11 februarie 2025, a formulat recurs pârâta S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREŞTI, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate şi trimirea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

După expunerea situaţiei de fapt şi a parcursului procesual al dosarului, recurenta-pârâtă a susţinut că decizia prin care a fost obligată la plata sumei de 4.365.344,5 RON, din care suma de 1.363.899,16 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice pentru perioada 27.10.2014 - 01.03.2015, iar suma de 3.001.445,34 RON reprezintă contravaloarea energiei electrice pentru perioada 01.03.2015 - 31.08.2017, este netemeinică şi nelegală, întrucât nu a fost motivată, iar instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material privind răspunderea civilă contractuală.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că nu i-au fost analizate argumentele, sens în care a invocat art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului respectiv dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate" şi, corelativ, obligaţia instanţei de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a arătat că, în realitate, intimata-reclamantă nu a respectat obligaţiile contractuale, astfel cum sunt specificate la pct. 7 art. 8 lit. d) şi i), conform cărora furnizorul are obligaţia să citească la datele convenite contoarele de energie electrică, pentru stabilirea cantităţilor facturate şi respectiv la pct. 6 art. 6 din contractul de furnizare energie electrică, care prevăd că furnizorul va emite o factură până la data de 10 ale lunii pentru perioada precedentă.

S-a criticat faptul că, deşi s-a reţinut că nu au fost emise facturi cu valori de plată, nu a existat un calcul real al consumului, deoarece subunitatile Depoul BCT, Postul Giuleşti şi A. nu îi aparţin, precum şi că intimata-reclamantă a confirmat că recurenta-pârâtă nu a branşat la reţeaua de distribuţie alţi subconsumatori, aspecte constatate şi de expertul judiciar, instanţa de apel a obligat recurenta-pârâtă fără temei la plata sumei stabilite aleatoriu în valoare de 1.363.899,16 RON.

În continuare, s-a arătat că instanţa a reţinut, pe de o parte, că, potrivit adresei nr. x/28.07.2017 şi raportului de constatare nr. 610/14.09.2017 emise de Electrificare S.A., "respectivul contor nr. x din B. nu înregistrează doar consumul de energie electrică aferent posturilor de transformare PT1+PT2 Griviţa ce aparţin S.N.T.F.C. Călători S.A.", iar, pe de altă parte, că intimata-reclamantă "a făcut dovada prejudiciului", fără a avea în vedere că nu a fost stabilită concret cota fiecărui consumator în parte, cu consecinţa că facturarea întregii cantităţi consumate de energie electrică a fost pusă în sarcina pârâtei.

Referindu-se la probele dosarului care relevă acest aspect, recurenta-pârâtă a conchis că nu poate fi obligată să achite contravaloarea energiei electrice de care au beneficiat alţi subconsumatori.

În aprecierea recurentei-pârâte, instanţa de apel a reţinut greşit lipsa de relevanţă a împrejurării că intimata-reclamantă nu s-a conformat clauzelor contractuale, ceea ce a determinat încălcarea principiului înscris la art. 1.270 C. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 6 martie 2025.

La 25 aprilie 2025 a fost înregistrată întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A., prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 20 mai 2025 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare, prin care recurenta-pârâtă S.N.T.F.C. "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREŞTI a invocat, în temeiul art. 196 C. proc. civ., nulitatea întâmpinării depuse de intimată pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal şi a ştampilei societăţii.

De asemenea, s-a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, având în vedere că au fost formulate critici potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 septembrie 2025, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părţile nu s-au prevalat de acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 11 noiembrie 2025.

Constituită în completul de filtru, Înalta Curte, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, reţinând următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că este neîntemeiată excepţia nulităţii întâmpinării invocată de recurentă pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal şi a ştampilei societăţii intimatei-reclamante, având în vedere că la dosarul cauzei la filele x a fost transmis de către intimată un exemplar al întâmpinării semnate şi ştampilate de către reprezentanţii societăţii reclamante.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, Înalta Curte notează că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitată în condiţiile prevăzute de lege. În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare în vederea exercitării controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate sub aspectul regulilor de drept interpretate ori aplicate greşit.

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţa are obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Pornind de la aceste repere teoretice, cu privire la recursul pârâtei S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREŞTI, instanţa supremă reţine că argumentele formulate de autoarea căii de atac se doresc a fi subsumate formal motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prevederi legale potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată însă că, din memoriul de recurs, nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., susţinerile recurentei făcând referire la reevaluarea situaţiei de fapt prin reinterpretarea clauzelor contractuale în urma analizării probatoriului administrat, ca expresie a nemulţumirii sale legate de modul de soluţionare a cauzei.

În esenţă, recurenta-pârâtă a criticat angajarea răspunderii sale contractuale aferente perioadei 27.10.2014 - 01.03.2015, întrucât instanţa de apel ar fi obligat-o fără temei la plata unor sume de bani stabilite aleatoriu, fără a fi emise de reclamantă facturile cu valorile de plată ale energiei electrice pretins consumate. În acest sens, s-a susţinut că, deşi, în realitate, intimata-reclamantă nu ar fi respectat obligaţiile contractuale prevăzute la art. 6 pct. 6 şi art. 8 pct. 7 lit. d) şi i) din contract, instanţa de apel ar fi apreciat lipsa lor de relevanţă, nesocotind astfel principiul forţei obligatorii a contractului reglementat de art. 1270 alin. (1) C. civ.. Totodată, recurenta a precizat că nu putea fi obligată de instanţă să achite contravaloarea energiei electrice consumate de alţi subconsumatori, întrucât nu s-a stabilit în mod concret consumul şi cota aferentă fiecărui consumator în parte. Potrivit recurentei, instanţa de apel nu a analizat susţinerile sale şi nici nu a argumentat motivul respingerii apărărilor, sens în care a făcut trimitere la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte observă că, deşi s-a susţinut că instanţa de apel nu ar fi analizat argumentele prezentate de pârâtă cu referire la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamantă, criticile sale reflectă exclusiv modul în care recurenta-pârâtă interpretează clauzele contractuale, în dezacord cu interpretarea dată de instanţa de apel, neavând astfel aptitudinea de a declanşa un control de legalitate a deciziei atacate din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat pur formal, sub aspectul nemotivării deciziei recurate.

De asemenea, pretinsele motive de recurs subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se referă, în realitate, la interpretarea sau aplicarea greşită a unor norme de drept substanţial prin decizia atacată.

Deşi recurenta-pârâtă indică prin memoriul de recurs prevederi contractuale, respectiv art. 6 pct. 6 şi art. 8 pct. 7 lit. d) şi i) din contractul de furnizare a energiei electrice încheiat cu reclamanta, precum şi art. 1270 alin. (1) C. civ. privind principiul forţei obligatorii a contractului, criticile reprezintă o reluare, în recurs, a susţinerilor formulate în faţa instanţelor devolutive, care au primit deja o dezlegare, prin soluţionarea apelului şi nu pot constitui, ca atare, motive de nelegalitate în sensul dispoziţiilor de strictă interpretare cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Ceea ce propune recurenta prin intermediul căii de atac promovate, reprezintă, în realitate, o reevaluare a situaţiei de fapt şi a probatoriului, respectiv o reanalizare a modului de executare a obligaţiilor contractuale, urmărind constatarea inexistenţei faptei ilicite reţinute în sarcina sa, constând în neplata contravalorii energiei electrice consumate.

Or, aceste aspecte nu echivalează cu cercetarea interpretării ori aplicării normelor de drept substanţial de către instanţa de apel, ci vizează netemeinicia deciziei criticate şi readucerea în discuţie a chestiunilor de fond dezlegate de instanţa de apel, ca expresie a nemulţumirii pârâtei în raport cu această din urmă hotărâre. Autoarea căii de atac ignoră faptul că în recurs pot fi examinate numai chestiunile de nelegalitate, nu şi cele privind stabilirea contextului factual şi interpretarea probelor, care nu mai pot fi reluate în calea extraordinară de atac a recursului.

Atributele stabilirii situaţiei de fapt şi aprecierii probelor aparţin în mod exclusiv instanţelor devolutive, nefiind permisă extinderea prerogativelor determinate de lege, câtă vreme obiectul şi scopului recursului sunt reglementate, în mod imperativ, prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Reiterarea susţinerilor de ordin factual vizând derularea efectivă a raporturilor contractuale şi a conduitei părţilor, fără a se preciza în ce constau greşelile de judecată sub aspectul aplicării regulilor de drept incidente, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cu referire la motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

Prin urmare, întrucât modalitatea de redactare a recursului de către recurenta-pârâtă S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREŞTI nu se circumscrie rigorilor art. 488 C. proc. civ., nefiind identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod va constata nulitatea căii extraordinare de atac promovate împotriva deciziei civile nr. 606 A din 5 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, fiind astfel întemeiată excepţia nulităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta S.N.T.F.C. "CFR CĂLĂTORI" S.A. - SUCURSALA REGIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI BUCUREŞTI împotriva deciziei civile nr. 606 A din 5 aprilie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.