Consumer protection currency-risk loan adjustment barred from cassation appeal under statutory prohibition on extraordinary remedies

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial, pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, secţia Civilă, la 28 august 2023, sub numărul x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat să se dispună adaptarea clauzei de risc valutar din Contractul de credit nr. x/18 februarie 2008 şi obligarea pârâtei la încasarea pentru viitor a ratelor lunare egale cu jumătate din diferenţa dintre cursul CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării la care se adaugă valoarea CHF de la data semnării contractului, respectiv la cursul 1 CHF = 3,57 RON.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile C. civ. de la 1864.

Prin sentinţa civilă nr. 970/2024 din 27 februarie 2024, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin sentinţa nr. 358/2024 din 21 mai 2024, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a declinat reciproc competenţa şi a sesizat Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Prin sentinţa nr. 21/F-COM- C. civ. din 24 iulie 2024, îndreptată prin încheierea din 2 septembrie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Piteşti a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă la 6 septembrie 2024 sub nr. x/2023*.

Prin sentinţa nr. 747/2024 din 12 noiembrie 2024, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiate atât excepţia prescripţiei extinctive, cât şi acţiunea exercitată de reclamantă.

2. Apelul reclamantei A. a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Prin această decizie instanţa de apel a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, fiind dispusă restabilirea echilibrului contractual pentru viitor, începând cu 28 august 2023, a Contractului de credit nr. x din 18 februarie 2008, în următoarea modalitate: sumele datorate de reclamantă se vor calcula la cursul CHF-LEU de la data semnării contractului de credit, la care se adaugă 76,3 % din creşterea de curs de la data scadenţei fiecărei rate (52,6% din creşterea de curs de la data scadenţei fiecărei rate, la care se adaugă 23,7%, reprezentând jumătate din diferenţa până la 100% a aceleiaşi creşteri de curs).

A fost menţinută soluţia din sentinţă asupra excepţiei prescripţiei extinctive, fiind obligată intimata-pârâtă să plătească apelantei-reclamante suma de 2.935,82 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

3. Împotriva acestei decizii, la 21 mai 2025, a declarat recurs principal reclamanta A., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ.

De asemenea, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 30 mai 2025 sub numărul de dosar x/2025

La 01 august 2025 pârâtă B. S.A. a depus la dosar întâmpinare şi recurs incident.

Prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului principal ca neîntemeiat.

Prin recursul incident declarat, recurenta-pârâtă a solicitat casarea deciziei atacate, respingerea apelului formulat de reclamantă, în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente tuturor fazelor procesuale, precum şi suspendarea efectelor decizie nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea recursului.

La 27 august 2025 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă A. la recursul incident declarat de pârâtă, prin care a solicitat, pe cale de excepţie, anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea privind suspendarea executării deciziei nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025 a fost anulată ca netimbrată prin încheierea pronunţată de instanţa supremă la 16 septembrie 2025 în dosarul asociat nr. x/2025

Prin rezoluţia din 2 octombrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând recursul principal în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte, stabilind ordinea de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu.

Prioritar, se impune precizarea că în situaţia în care devine incidentă excepţia inadmisibilităţii recursului, instanţa nu se va mai pronunţa asupra celorlalte aspecte incidente cauzei. În speţă, reclamanta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, astfel încât admisibilitatea căii de atac primează.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, la 28 august 2023, reclamanta a învestit prima instanţă cu o cerere prin care a solicitat adaptarea unui contract de credit încheiat cu banca pârâtă, prin care a împrumutat o sumă de bani în moneda francului elveţian, solicitând, ca modalitate de reechilibrare a contractului, sub aspectul clauzei de risc valutar, ca toate sumele datorate în temeiul convenţiei de credit să fie calculate la o valoare CHF egală cu jumătate din diferenţa dintre cursul CHF de la momentul plăţii şi valoarea CHF de la momentul contractării, la care se va adăuga valoarea CHF de la data semnării contractului.

Reclamanta a arătat că acţiunea îşi are temeiul într-o serie de dispoziţii legale privind protecţia consumatorilor, incluzând aspecte legate de aplicarea teoriei impreviziunii, întrucât este contestată o clauză contractuală cu efecte juridice de natură patrimonială. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat poziţia de inferioritate a consumatorului la momentul încheierii contractului, atât sub aspect economic, cât şi în privinţa nivelului de cunoştinţe de specialitate, în raport cu banca.

Şi în cuprinsul memoriului de recurs, în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta invocă jurisprudenţa CJUE - Cauza C-26/13 - Kasler care confirmă că instanţa naţională poate interveni asupra unui contract dezechilibrat în favoarea consumatorului.

Înalta Curte constată, aşadar, că acţiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamantă în considerarea calităţii sale de consumator şi, indiferent de temeiul de drept comun invocat în completare în vederea aplicării remediului contractual al impreviziunii raportului juridic născut sub imperiul C. civ. de la 1864, în cauză trebuie avut în vedere că aspectele factuale deduse judecăţii sunt reglementate şi fundamentate de reclamantă pe dispoziţiile din legislaţia privind protecţia consumatorilor.

Faptul că instanţa de apel, soluţionând cauza, a apreciat că potrivit regulilor de aplicare a normei în timp, Legea nr. 77/2016 nu este incidentă şi a analizat impreviziunea prin raportare la dispoziţiile din C. civ., nu prezintă relevanţă sub aspectul căii de atac prevăzute de lege. În acest sens, respectarea principiului disponibilităţii impune, potrivit art. 9 alin. (2) şi art. 22 alin. (5) C. proc. civ., identificarea căilor de atac prevăzute de lege prin raportare la cauza cererilor în justiţie formulate.

Întrucât procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 28 august 2023, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...) pronunţate în materia protecţiei consumatorilor (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Reţinând criteriul materiei, din coroborarea dispoziţiilor evocate, rezultă că decizia recurată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., raportat la alin. (2) al aceluiaşi articol.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, menţionarea greşită în dispozitivul deciziei recurate a dreptului părţilor de a formula recurs în termen de 30 de zile de la comunicare nu poate avea ca efect recunoaşterea căii de atac a recursului în alte cazuri decât cele permise de lege.

Pentru considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 491 raportat la art. 472 alin. (2) C. proc. civ., ţinând seama de soluţia pronunţată asupra recursului principal, Înalta Curte va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Întrucât acţiunea ce face obiectul litigiului pendinte face parte din materia protecţiei consumatorilor, văzând prevederile art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, referitoare la protecţia consumatorilor, Înalta Curte reţine şi că reclamanta are posibilitatea de a se prevala de dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, privind solicitarea de restituire a taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 158/A-COM din 11 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2023

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.