Insurance-related civil litigation: statutory exclusion of cassation appeal under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the claimant's appeal as inadmissible, thereby upholding the appellate court’s final decision that reduced the moral damages award to 105,000 RON. The dispute arose from a civil action for moral damages resulting from a road traffic accident, filed against an insurance company and a forced intervener under Article 1357 of the Civil Code and Law No. 132/2017; the claimant challenged the appellate decision which had lowered the damages from 150,000 RON and imposed procedural costs, arguing legal ungrounds. The Court determined that the appeal was inadmissible because, under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, judgments in matters of insurance are not subject to cassation appeal, rendering the appellate decision final and unchallengeable at this level pursuant to the principle of the legality of remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 1357 C. civ, art. 486 alin. (2) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ, art. 457 din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Insurance-related civil litigation: statutory exclusion of cassation appeal under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure: Împotriva acestei decizii, la 3 iunie 2025, a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.06.2024 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă sub nr. x/2024, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 de RON reprezentând daune morale şi a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1357 C. civ., Legea nr. 132/2017.
Prin sentinţa civilă nr. 761/PI din 10 octombrie 2024, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 150.000 RON cu titlu de daune morale, fiind respinsă în rest acţiunea ca neîntemeiată.
2. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât şi pârâta.
Prin decizia civilă nr. 228/A din 07 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, apelul reclamantului A. a fost anulat ca netimbrat.
Prin aceeaşi decizie a fost admis apelul pârâtei B. S.A., fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul diminuării daunelor morale acordate reclamantului la suma de 105.000 RON. De asemenea, intimatul-reclamant a fost obligat la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
3. Împotriva acestei decizii, la 3 iunie 2025, a declarat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel pentru motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 iulie 2025.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat, pe cale de excepţie, inadmisibilitatea recursului, pe fond solicitând respingerea ca neîntemeiat.
În dezvoltarea excepţiei inadmisibilităţii, se susţine că obiectul dosarului este reprezentat de cererea reclamantului formulată în baza unei poliţe RCA împotriva societăţii de asigurare pentru repararea prejudiciului moral produs ca urmare a accidentului din care a rezultat vătămarea corporală a recurentului. A arătat intimata că, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia asigurărilor.
Prin rezoluţia din 1 octombrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică.
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.
Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat de art. 457 din C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală a procesului civil, impune părţilor să uzeze, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi de căile de atac reglementate legal.
Demersul judiciar al reclamantului A. vizează obligarea asigurătorului B. S.A. la plata daunelor morale izvorâte din producerea accidentului rutier în urma căruia a rezultat vătămarea sa corporală.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe raportul de asigurare existent între pârâtă şi intervenientul forţat C., fiind înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data de 17.06.2024.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, instanţa supremă reţine că prezentul recurs a fost declarat într-un litigiu din materia asigurărilor, menţionată în mod expres în art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.
Conform art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".
În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.
Dispunând că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (…) în cererile pronunţate în materia (…) asigurărilor (…)", art. 483 alin. (2) C. proc. civ. suprimă dreptul la recurs împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în materia amintită.
De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate şi având în vedere data introducerii acţiunii (17 iunie 2024), rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o acţiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.
În consecinţă, întrucât dispoziţiile legale enunţate exclud dreptul la recurs în materia asigurărilor, rezultă că decizia recurată este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Prin urmare, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 457 alin. (1), raportate la cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în baza art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va admite excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 228/A din 7 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.