Prematurity of appeal against dismissal of judicial recusal in pending revision proceedings

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 04.02.2022 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ de CĂI FERATE C.F.R. S.A. BUCUREŞTI, SUCURSALA REGIONALĂ de CĂI FERATE TIMIŞOARA, a solicitat obligarea pârâtei la recunoaşterea funcţiei de conducere deţinute - contabil şef secţie I, prin înmânarea fişei postului de contabil şef, obligarea la modificarea evidenţelor disciplinare ale reclamantului şi anularea deciziei de sancţionare nr. 1292/17.05.2019; obligarea pârâtei la reparaţia prejudiciului cauzat prin plata daunelor-interese în cuantum de 60.000 Euro pentru pierderea prin executare silită la data de 15.07.2021 din culpa angajatorului a singurei locuinţe familiale deţinute (apartament familial), şi plata despăgubirilor în valoare de 27.602,56 Euro, reprezentând contravaloarea ratelor achitate băncii şi a sumei de 29.911,12 RON actualizată cu dobânda legală, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru evitarea prejudiciului, a cheltuielilor cu executarea silită conform înscrisurilor depuse în probatoriu; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii morale în cuantum de 50.000 Euro, pentru punerea în pericol a vieţii reclamantului începând cu data de 15.07.2021, în contextul creşterii accelerate a numărului de cazuri de infectări/decese urmare a virusului SARS-COV-2, prin refuzul asigurării protecţiei sociale, conform înscrisurilor depuse în probatoriu; constatarea hărţuirii psihologice la locul de muncă, obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărţuire morală, discriminare, denigrare profesională, intimidare, umilinţă la locul de muncă cu privire la reclamant, precum şi permiterea desfăşurării activităţii profesionale în condiţii normale cu respectarea prevederilor legale; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii, morale, în cuantum de 50.000 Euro, pentru încălcarea demnităţii, prestigiului, a discreditării profesionale şi discriminării la care este supus în cadrul raporturilor de muncă, pentru provocarea repetată de suferinţe psihice, morale şi fizice, conform înscrisurilor depuse în probatoriu; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii, morale în cuantum de 50.000 Euro pentru deteriorarea gravă şi ireversibilă în cadrul raporturilor de muncă a stării de sănătate a reclamantului şi punerea repetată a vieţii acestuia în pericol în cadrul raporturilor de muncă; obligarea pârâtei la plata daunelor compensatorii morale în cuantum de 100.000 Euro, pentru declanşarea repetată a factorilor de stres asupra fiicei, provocarea de suferinţe psihice, morale şi fizice, punerea repetată a vieţii ei în pericol, zădărnicirea recuperării medicale, conform documentelor medicale depuse în probatoriu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 253 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003, art. 2 alin. (5) din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, art. 4 alin. (1) lit. d)1 din Legea nr. 202/2002, privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi, republicată, Legea nr. 167/2020 privind modificarea şi completarea O.G. nr. 137/2000, art. 5 alin. (2) şi (3), art. 8 alin. (1), art. 39 alin. (1), art. 266-275, art. 278 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 62/2011 a dialogului social, republicată (art. 154-155, art. 208-216), C. civ. (art. 1530-1531, art. 1535, art. 1381, art. 2528, art. 1349-1350), art. 16, art. 41 din Constituţia României, art. 17, art. 26, art. 31 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Contractul colectiv de muncă, Regulamentul Intern.

Prin sentinţa civilă nr. 194 din 7 martie 2024, Tribunalul Caraş - Severin a respins acţiunea formulată de reclamantul A..

2. Apelul reclamatului a fost respins prin decizia civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

3. Împotriva acestei decizii şi a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale din 04 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată sub numărul de dosar x/2025

La termenul din 28 mai 2025 instanţa a dispus, printre altele, disjungerea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind format dosarul nr. x/2025.

În şedinţa publică din 25 iunie 2025 revizuentul a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată.

Prin încheierea din 10 iulie 2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată împotriva doamnelor judecător B. şi C., membre ale completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire ce face obiectul dosarului nr. x/2025

Prin decizia civilă nr. 828 din 11 iulie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Timişoara a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022 pentru contrarietate de hotărâri.

Cererea de revizuire a fost înregistrată la 25 august 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă sub numărul de dosar x/2025, fiind acordat termen în vederea soluţionării la 9 decembrie 2025.

4. Împotriva încheierii din 10 iulie 2025 de respingere a cererii de recuzare, revizuentul A. a declarat recurs la 16 iulie 2025 în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

La 18 august 2025 recurentul, în temeiul art. 53 alin. (1) C. proc. civ., a transmis la dosar completarea motivelor de recurs ca urmare a comunicării deciziei nr. 828 din 11.07.2025, prin care Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin întâmpinarea înregistrată la 12 septembrie 2025, intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. BUCUREŞTI - SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE TIMIŞOARA a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menţiunea că nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

La data de 27.10.2025 recurentul a depus la dosar note de şedinţă, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Sucursalei CF Timişoara, excepţia nulităţii absolute a întâmpinării, excepţia lipsei mandatului de reprezentare, excepţia lipsei legitimaţiei de consilier juridic vizată, excepţia lipsei dovezii existenţei şi funcţionării legale a CFR şi pasivitatea procesuală a Companiei Naţionale CFR S.A. Bucureşti

La data de 06.11.2025, recurentul a mai depus la dosar concluzii scrise cu privire la nulitatea absolută a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare şi a tuturor actelor subsecvente, solicitând casarea acestora şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Înalta Curte, stabilind ordinea de prioritate a soluţionării cererilor şi excepţiilor în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1)şi (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia prematurităţii formulării prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, hotărârea de recurs cuprinzând numai motivarea acestei soluţii, nu şi evocarea şi analiza motivelor de casare, în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ.

Prezentul recurs are ca obiect încheierea din 10 iulie 2025, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare formulată împotriva completului de judecată învestit cu soluţionarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2 din 13 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022, întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ. instituie condiţii speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, iar atunci când hotărârea are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în termen de 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că, până la acest moment, dosarul având ca obiect cererea de revizuire, în cadrul căruia a fost pronunţată încheierea recurată, nu a fost soluţionat, având termen de judecată acordat la 9 decembrie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca urmare a declinării de competenţă dispuse de către Curtea de Apel Timişoara, dosarul fiind înregistrat sub numărul x/2025.

Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac, deşi prevăzută de lege, nu este deschisă părţilor decât la finalul judecăţii, odată cu pronunţarea hotărârii prin care se soluţionează cererea de revizuire.

Drept urmare, cum în speţă, recursul a fost promovat anterior soluţionării cererii de revizuire în cadrul căreia a fost formulată cererea de recuzare respinsă, în raport cu dispoziţiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., prezenta cale de atac apare ca fiind prematur formulată.

Este de menţionat că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 53 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca prematur recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca prematur recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 10 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul x/2025

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.