Inadmissibility of extra-ordinary appeal in final social security pension decisions

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 02 august 2024 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2024, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 18111/26.06.2024 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea intimatei să recunoască vechimea în muncă pentru perioada 18.09.1984 - 03.03.1994, inclusiv sporul de vechime de 6% conform adeverinţei nr. x/25.01.2022 eliberată de societatea B. S.R.L. şi copie după carnetul de muncă eliberat de C. S.A. (fosta Intreprindere Mecanică Topleţ).

Prin sentinţa nr. 473/2024 din 18 octombrie 2024, Tribunalul Mehedinţi a respins ca neîntemeiată contestaţia.

2. Apelul contestatorului A. declarat împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale prin decizia nr. 242/2025 din 4 martie 2025.

3. Împotriva acestei decizii, la 27 martie 2025, a formulat recurs contestatorul A., prin care a susţinut că instanţa de apel a soluţionat superficial cauza, fără a ţine cont de probele de la dosar.

La 12 iunie 2025 recurentul a transmis la dosar cererea de recurs semnată, reiterând susţinerea că instanţa de apel nu a analizat probele de la dosar, solicitând totodată admiterea contestaţiei formulate.

Prin întâmpinarea transmisă la 24 iunie 2025, intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII MEHEDINŢI a invocat inadmisibilitatea recursului, precizând că decizia atacată este definitivă.

Prin rezoluţia din 1 iulie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Aşadar, instanţa nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În cauză, la 2 august 2024, reclamantul a învestit instanţa cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale, contestând decizia privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 în vigoare la data introducerii acţiunii, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 153 din acelaşi act normativ, "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

În conformitate cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar potrivit alin. (2) din acelaşi act normativ, "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 263/2010 menţionează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Aşadar, această normă reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În acest cadru legislativ, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Cum textul legal anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, întrucât decizia recurată face parte din categoria hotărârilor definitive de la data pronunţării, rezultă că aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Pentru aceste considerentele, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 242/2025 din 4 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 242/2025 din 4 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.