Inadmissibility of cassation appeal against final Court of Appeal decision in insolvency administrator replacement dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal on inadmissibility grounds, thereby upholding the Court of Appeal’s decision which had reversed the first-instance judgment and maintained the incumbent insolvency administrator in their role. The dispute concerned the validity of creditor resolutions to replace the judicial liquidator in an insolvency proceeding, where the first-instance court had annulled the resolutions and appointed a new administrator, a decision later overturned on appeal by the debtor’s creditors. Relying on the principle of legality of appeals and the special rules of the Insolvency Law, the court held that decisions of the Court of Appeal in insolvency matters are final and not subject to cassation appeal, as the law limits challenges to the first-instance rulings solely to appeal. Consequently, the appellate decision stands, barring further judicial review of the administrator’s tenure.
Legislator headnote
AI generatedart. 57 din Legea nr. 85/2014, art. 160 din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 494 din C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final Court of Appeal decision in insolvency administrator replacement dispute: În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 59 alin. (1), art. 57 alin. (4), art. 160 din Legea nr. 85/2014.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la 22 mai 2024 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă sub nr. x/2021/a15, lichidatorul judiciar A. S.P.R.L. a contestat Hotărârile Adunării Creditorilor şi procesul-verbal nr. x/29.04.2024, publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 8373/07.05.2024, solicitând anularea hotărârilor din data de 29.04.2024.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 47, art. 48 şi art. 57 din Legea nr. 85/2014.
Prin cererea înregistrată sub acelaşi număr de dosar, creditorii B. S.R.L. şi C. S.R.L. au solicitat numirea în calitate de lichidator judiciar a debitoarei D. S.R.L. pe C.I.I. E., astfel cum a fost propus de creditorii ce deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor, conform Hotărârii Adunării Creditorilor şi a procesului-verbal nr. x/29.04.2024, publicat în B.P.I. nr. 8373/07.05.2024.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 59 alin. (1), art. 57 alin. (4), art. 160 din Legea nr. 85/2014.
Prin sentinţa nr. 434/F/2024 din 23 septembrie 2024, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de către contestatorul A. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L.
A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de către A. S.P.R.L.
A admis cererea formulată de către creditorii B. S.R.L. şi C. S.R.L.
A dispus încetarea atribuţiilor A. S.P.R.L. de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L., onorariul urmând a fi stabilit ulterior în funcţie de decont.
A numit în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L. pe C.I.I. E., astfel cum a fost propus de creditorii ce deţin mai mult de 50% din valoarea creanţelor, conform hotărârii Adunării Creditorilor şi a procesului-verbal nr. x/29.04.2024, publicat în B.P.I nr. 8373/07.05.2024.
2. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel A. S.P.R.L.
Prin decizia nr. 54/2025 - A din 3 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-Civilă, a fost admis apelul contestatoarei, fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul respingerii cererii formulate de creditorii B. S.R.L. şi C. S.R.L., fiind menţinut în calitate de lichidator judiciar al debitoarei D. S.R.L., A. S.P.R.L. A fost menţinută în rest sentinţa apelată.
3. Împotriva acestei decizii, la 10 aprilie 2025, au declarat recurs creditorii B. S.R.L. şi C. S.R.L., prin care au solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea în totalitate a sentinţei nr. 434/F/2024 pronunţate de judecătorul-sindic la 23 septembrie 2024, cu cheltuieli de judecată, invocând motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 29 aprilie 2025.
Intimata A. S.P.R.L., prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat inadmisibilitatea şi nulitatea recursului, pe fond solicitând respingerea ca nefondată a căii de atac, cu cheltuieli de judecată pe cale separată. Excepţia inadmisibilităţii recursului a fost invocată prin raportare la dispoziţiile legii speciale privind procedura insolvenţei, iar în susţinerea excepţiei nulităţii s-a arătat că motivele invocate de recurente nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 1 iulie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 11 noiembrie 2025, cu citarea părţilor în şedinţă publică.
Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care dacă recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi art. 248 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata A. S.P.R.L.
Recursul vizează decizia instanţei de apel privind soluţionarea contestaţiei formulate de către lichidatorul judiciar al debitoarei D. S.R.L., prin care a invocat neregularităţi privind convocarea şi desfăşurarea şedinţei adunării generale a creditorilor din 29.04.2024, în cadrul căreia s-a aprobat înlocuirea sa. De asemenea, cauza a avut ca obiect şi solicitarea creditorilor de schimbare a lichidatorului judiciar. Cererile au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 47, art. 48, art. 57, art. 59 alin. (1), art. 57 alin. (4) şi art. 160 din Legea nr. 85/2014.
Instanţa supremă constată că acţiunea ce formează obiectul prezentului litigiu a fost formulată în cadrul procedurii insolvenţei deschise împotriva debitoarei D. S.R.L., fiind de competenţa judecătorului-sindic conform art. 45 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, cererea decurgând din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenţei.
Normele imperative ale Legii speciale nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei reglementează calea de atac împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, iar potrivit art. 342 alin. (1) din acelaşi act normativ, "dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ..".
Astfel, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive." Art. 46 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel."
În conformitate cu prevederile legale anterior evocate, instanţa supremă, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, reţine că decizia atacată face parte din categoria celor care dobândesc caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu alin. (2) teza finală al aceluiaşi articol, astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., " (…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
În egală măsură, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 din Constituţia României, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Exercitarea căilor de atac prevăzute de lege este recunoscută cu valoare de principiu de art. 129 din Constituţia României, iar legea procesual civilă stabileşte hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de reformare sau retractare.
Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea procesuală.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care concretizează una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 496 şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditorii B. S.R.L. şi C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 54/2025 - A din 3 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de creditorii B. S.R.L. şi C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 54/2025 - A din 3 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.