Legality of judicial panel composition and case sequencing in recusal proceedings under the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 7305 din 21 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022 au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE MEDICO-MILITARĂ "CANTACUZINO".

2. Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări în data de 22.03.2023, sub numărul x/2022.

Prin decizia civilă nr. 3945 din 20 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei.

A fost admis în parte apelul reclamantei, fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a contestaţiei formulate împotriva deciziei de sancţionare disciplinară nr. A-4539/06.06.2022 emisă de pârâtul INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE MEDICO-MILITARĂ "CANTACUZINO".

A fost anulată în parte decizia de sancţionare disciplinară nr. A-4539/06.06.2022, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, fiind înlocuită sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni cu sancţiunea avertismentului scris.

De asemenea, a fost dispusă restituirea de către pârât a sumelor reţinute din salariul reclamantei ca urmare a sancţiunii disciplinare aplicate prin decizia anulată în parte, fiind menţinută în rest sentinţa civilă apelată.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat cerere de revizuire, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2024.

La termenul de judecată din 05 iunie 2024, revizuenta A. a formulat cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată C20 AS/LM, învestit cu soluţionarea cererii de revizuire, arătând că abţinerea este o obligaţie procesuală, potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. civ., invocând totodată prevederile art. 41 alin. (1) din acelaşi act normativ ca motive de nulitate absolută, dosarul fiind înaintat spre soluţionare completului imediat următor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 40, art. 41, alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13, art. 44, art. 46 şi art. 50 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 11.06.2024, revizuenta A. a formulat o nouă cerere de recuzare a doamnei judecător B., preşedintele completului de judecată S7 C21 AS/LM, învestit cu soluţionarea primei cereri de recuzare, arătând în susţinere că doamna judecător a soluţionat, pe calea controlului judiciar, dosarul nr. x/2022.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 40, art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1, şi pct. 13, art. 44, art. 46 şi art. 50 alin. (2) C. proc. civ.

Prin încheierea din 11 iunie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024.1, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de recuzare a doamnei judecător B..

Prin decizia civilă nr. 948/2025 din 12 martie 2023 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de reclamantă.

4. La 30 aprilie 2025 revizuenta A. a formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 11 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2024.1, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5 şi 6 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de revizuire.

Recurenta a invocat, într-o primă critică, nelegala constituire a completului de judecată care a pronunţat încheierea din 11 iunie 2024, înainte de soluţionarea cererii de recuzare a completului C20 AS/LM, susţinând că doamna C. participat în calitate de grefier în ambele dosare ce au avut ca obiect cererile sale de recuzare, respectiv dosarul nr. x/2024 şi dosarul nr. x/2024.1. De asemenea, doamna judecător D. a participat ca membru de complet în dosarul nr. x/2024, respectiv ca preşedinte în dosarul nr. x/2024.1.

Invocând prevederile art. 51 alin. (2) C. proc. civ., recurenta a precizat că dosarul asociat nr. x/2021 a fost soluţionat la 11.06.2024, înaintea dosarului nr. x/2024, deşi ambele cauze trebuiau soluţionate împreună.

De asemenea, s-a arătat că în cazul celei de-a doua cereri de recuzare nu a mai fost respectat principiul potrivit căruia recuzarea se soluţionează de completul imediat următor, aceasta fiind judecată de acelaşi complet C21, din care au făcut parte preşedintele secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi doamna judecător D. şi doamna grefier C. care au compus completul C21 AS/LM în dosarul nr. x/2024.

Sub un alt aspect, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 51 alin. (5) C. proc. civ., întrucât încheierea recurată nu conţine precizarea că a fost pronunţată în şedinţă publică. Potrivit recurentei, menţiunea "pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei" nu complineşte sintagma "pronunţată în şedinţă publică" potrivit art. 233 raportat la art. 402 C. proc. civ.

Recurenta a mai invocat nesocotirea prevederilor art. 50 alin. (1) Cod procedură civilă, întrucât soluţionarea cererii de recuzare a preşedintelui C21 a fost soluţionată de acelaşi complet de judecată, având o altă compunere, fără repartizare aleatorie. Aşadar, încheierea din 11.06.2024 nu garantează transparenţa şi imparţialitatea judecătorilor, compunerea completului C21 AS/LM fiind schimbată cu încălcarea legii, fapt ce atrage casarea încheierii recurate.

Printr-o ultimă critică, recurenta a susţinut că respingerea cererii de recuzare s-a întemeiat pe alte motive decât cele invocate, completul C21 AS/LM limitându-se, în principal, la referiri privind decizia civilă pronunţată în apelul din dosarul nr. x/2022 şi la obiectul acestei cauze, situaţie calificată ca nemotivarea încheierii atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 2 iunie 2025.

Prin întâmpinarea înregistrată la 17 iulie 2025 intimatul-pârât INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE MEDICO-MILITARĂ "CANTACUZINO" a solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea ca nefondat.

În susţinerea excepţiei nulităţii s-a arătat că, deşi recurenta a indicat incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-3 şi 5 C. proc. civ., acestea au fost indicate doar cu scopul de a oferi o aparenţă de legalitate a recursului. Prin aspectele de fapt sesizate, recurenta tinde în realitate la o rejudecare a fondului cauzei deduse judecăţii, ceea ce este incompatibil cu calea extraordinară de atac a recursului.

Prin rezoluţia din 22 iulie 2025 a fost stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 11 noiembrie 2025 cu citarea părţilor în şedinţă publică.

Prin răspunsul la întâmpinare transmis la dosar în data de 06.08.2025 recurenta a solicitat respingerea excepţiei nulităţii şi a apărărilor formulate de intimat, dezvoltând pe larg aspectele de fapt care au stat la baza demersurilor juridice intentate împotriva pârâtului.

La termenul din 11 noiembrie 2025 instanţa supremă a respins excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul recursului îl constituie încheierea din 11 iunie 2024, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de recuzare formulată de revizuenta A. împotriva doamnei judecător B., preşedintele completului de judecată C21 AS/LM învestit cu soluţionarea cererii de recuzare formulate de parte în cadrul dosarului nr. x/2024, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 3945 din 20 iulie 2023 pronunţate în dosarul nr. x/2023.

Prin cererea de recuzare, petenta a invocat drept element care este în măsură să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la incompatibilitatea magistratului recuzat, faptul că doamna judecător B., în calitate de preşedinte al completului S7 C21 AS/LM, a soluţionat anterior, pe calea controlului judiciar, dosarul nr. x/2022, apreciat de petentă ca fiind judecat cu rea-credinţă şi cu încălcarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil. În completare, petenta a arătat că refuzul expres de a formula declaraţie de abţinere ar fi de natură să genereze, în mod obiectiv, îndoieli legitime cu privire la imparţialitatea judecătorului în soluţionarea cererii de recuzare a completului S7 C20 AS/LM.

Prin încheierea pronunţată la 11 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, analizând imparţialitatea atât din perspectivă subiectivă, cât şi obiectivă, a reţinut, în esenţă, caracterul neîntemeiat al cererii de recuzare, în lipsa oricărui caz legal de incompatibilitate sau atingere adusă imparţialităţii. S-a constatat că doamna judecător B. a soluţionat anterior un apel într-o cauză distinctă, cu obiect diferit, iar hotărârea respectivă nu este cea supusă revizuirii, astfel încât dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente. Instanţa a apreciat, de asemenea, că nu sunt întrunite nici cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 Cod procedură civilă, întrucât judecătorul nu şi-a exprimat anterior opinia în cauza dedusă judecăţii şi nu există elemente obiective sau subiective de natură să nască îndoieli legitime cu privire la imparţialitatea sa, iar neformularea unei declaraţii de abţinere nu poate fi interpretată ca o dovadă a lipsei de imparţialitate.

Prin cererea de recurs, recurenta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5 şi 6 C. proc. civ., a pus în discuţie, în esenţă, legalitatea procedurii de soluţionare a celei de-a doua cereri de recuzare. Aceasta a susţinut, într-un prim set de critici, că incidentul procedural a fost soluţionat anterior cererii de recuzare a completului C20 AS/LM, de către un complet nelegal constituit, întrucât aceiaşi judecători şi acelaşi grefier ar fi participat la soluţionarea unor dosare succesive având ca obiect incidente de recuzare, cu nesocotirea regulii privind repartizarea către completul imediat următor, în condiţiile în care ambele cauze ar fi trebuit judecate împreună.

Critica privind legalitatea constituirii completului de judecată, subsumabilă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când instanţa nu a fost alcătuită conform dispoziţiilor legale, este neîntemeiată.

Noţiunea de "alcătuire a instanţei" presupune atât respectarea normelor privind compunerea completului de judecată (numărul şi specializarea judecătorilor), cât şi pe cele referitoare la constituirea sa legală, inclusiv inexistenţa unor cauze de incompatibilitate şi participarea persoanelor prevăzute de lege la judecată (grefier, magistrat-asistent, asistent judiciar, procuror).

În speţă, cererea de recuzare ce face obiectul cauzei pendinte a vizat doar o parte dintre membrii completului C21 AS/LM, astfel încât soluţionarea incidentului procedural a revenit aceluiaşi complet, în conformitate cu dispoziţiile art. 109 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, din componenţa căruia nu a făcut parte magistratul recuzat. În aceste condiţii, nu sunt incidente dispoziţiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ. şi nici regulile privind repartizarea aleatorie a dosarului aferent incidentului procedural, cum greşit pretinde recurenta. Completul a fost legal constituit prin includerea judecătorului desemnat potrivit planificării de permanenţă întocmite de preşedintele instanţei, fiind astfel respectate cerinţele legale privind compunerea şi constituirea completului de judecată, alcătuit din doi judecători şi un grefier care nu participă la deliberare, contrar susţinerilor titularei memoriului de recurs.

Din aceeaşi perspectivă, nu este incident nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât încheierea atacată nu a fost pronunţată de un alt complet decât cel legal desemnat şi nici compunerea acestuia nu a fost modificată cu încălcarea legii.

Referitor la susţinerea potrivit căreia cea de-a doua cerere de recuzare ar fi fost soluţionată anterior primei cereri ce viza recuzarea completului C20 AS/LM, deşi ambele cauze ar fi trebuit soluţionate împreună, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi primită. În aplicarea principiului legalităţii consacrat de art. 7 alin. (1) şi art. 22 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a procedat în mod corect la soluţionarea cu prioritate a cererii de recuzare formulate împotriva doamnei judecător B., preşedintele completului C21 AS/LM, învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a completului C20 AS/LM, tocmai pentru a înlătura orice suspiciune privind incompatibilitatea sau lipsa de imparţialitate a instanţei chemate să se pronunţe asupra primului incident procedural ivit.

Trebuie subliniat că ordinea de soluţionare a cauzelor aflate pe rol constituie o chestiune de administrare judiciară şi de organizare a procesului, judecătorii având libertatea de a stabili această ordine în funcţie de specificul cauzei, de exigenţele procedurale şi de necesităţile practice ale desfăşurării procesului.

Potrivit art. 465 C. proc. civ., măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.

În consecinţă, criticile formulate de recurentă cu privire la ordinea de soluţionare a cererilor de recuzare şi la constituirea completului de judecată nu pot conduce la concluzia nelegalităţii încheierii recurate, nefiind incidente dispoziţiile legale invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă vizează ipoteza în care hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii. Or, în cauză, acest motiv este invocat în mod formal, fără ca recurenta să formuleze critici concrete şi argumentate din care să rezulte o asemenea încălcare, astfel încât incidenţa sa nu poate fi reţinută.

În continuare, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia încheierea atacată nu ar cuprinde menţiunea expresă a pronunţării în şedinţă publică, Înalta Curte constată că absenţa unei asemenea menţiuni nu constituie o neregularitate procedurală susceptibilă de a atrage nulitatea încheierii şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în lipsa oricărei vătămări, variantele prevăzute de art. 402 C. proc. civ. fiind alternative iar încheierea atacată conformă dispoziţiilor art. 425 alin. (3) C. proc. civ.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că prin memoriul de recurs recurenta aduce în discuţie nemotivarea încheierii atacate, susţinând că instanţa ar fi reţinut alte motive decât cele invocate prin cererea de recuzare.

Înalta Curte va înlătura însă şi această ultimă critică, întrucât recurenta nu formulează susţineri concrete, ci se limitează la afirmaţii generale, în sensul că motivele de recuzare nu ar fi fost analizate, fără a indica punctual pretinsele deficienţe ale încheierii atacate sub acest aspect.

Verificând considerentele încheierii recurate, se constată că aceasta satisface cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cuprinzând motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei de respingere a cererii de recuzare. Instanţa a analizat incidenţa cazurilor de incompatibilitate invocate de recurentă în raport cu situaţia concretă dedusă judecăţii, argumentele fiind expuse într-o manieră clară şi concisă, aptă să permită exercitarea controlului judiciar în recurs. Raţionamentul instanţei a fost fundamentat pe criteriile de apreciere a imparţialităţii judecătorului, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În aceste condiţii, simpla dezaprobare a soluţiei pronunţate şi a raţionamentului instanţei nu poate fi asimilată unei nemotivări a încheierii atacate şi nu atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte constată că argumentele invocate în susţinerea recursului reflectă o percepţie subiectivă a recurentei asupra măsurilor dispuse de instanţă, determinate de faptul că acestea nu coincid cu aşteptările sale, însă simpla dezaprobare a soluţiei de respingere a cererii de recuzare nu este aptă să atragă admiterea căii extraordinare de atac, raportat la motivele de casare invocate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, va respinge ca nefondat recursul recurentei, urmare a culpei procesuale neputându-i fi acordate nici cheltuielile de judecată solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 11 iunie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.1.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 noiembrie 2025.