Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1585/2025 AI generated

Nullity of cassation appeal for failure to articulate legal grounds against suspension of proceedings pending preliminary question on provisional execution of reinst

Case Number Decizia nr. 1585/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice annulled the appeal filed by the employee against the appellate court's decision to suspend the proceedings, thereby leaving the suspension of the appeal hearing in force pending the resolution of a preliminary question of law by the Supreme Court. The underlying dispute involved an employment action challenging a suspension, disciplinary sanction, and dismissal decision, where the appellate court had referred a question regarding whether the provisional execution of a reinstatement order operates by law or requires notification to the employee. The Court deemed the appeal null because the appellant failed to articulate valid grounds for cassation as required by Article 489(2) and Article 486(1)(d) and (3) of the Code of Civil Procedure, having instead relied on factual arguments regarding the merits of the dismissal rather than legal defects in the procedural suspension order.

Legislator headnote

AI generated

art. 519 C. proc. civ, art. 274 din Legea nr. 53/2003, art. 80 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, art. 520 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ; Nullity of cassation appeal for failure to articulate legal grounds against suspension of proceedings pending preliminary question on provisional execution of reinst: The underlying dispute involved an employment action challenging a suspension, disciplinary sanction, and dismissal decision, where the appellate court had referred a question regarding whether the provisional execution of a reinstatement order operates by law or requires notification to the employee. The Court deemed the appeal null because the appellant failed to articulate valid grounds for cassation as required by Article 489(2) and Article 486(1)(d) and (3) of the Code of Civil Procedure, having instead relied on factual arguments regarding the merits of the dismissal rather than legal defects in the procedural suspension order.

Keywords

AI generated
grounds for cassation procedural nullity pending proceedings disciplinary dismissal provisional suspension article of civil procedure

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Basis for the annulment of the appeal due to the failure to present valid grounds for cassation.

art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ.

Procedural requirement regarding the mandatory inclusion and development of grounds for cassation in the appeal request.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă la 04.07.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Cabinet Medical Individual Dr. B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să anuleze deciziile de reintegrare nr. 1/20.02.2022 şi nr. 1/20.02.2023, decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. x/05.05.2023 prevăzută şi consemnată în decizia de sancţionare disciplinară nr. 01/26.05.2023, respectiv nr. 10/26.05.2023 din registrul angajatorului, decizia de concediere de desfacere a contractului individual de muncă nr. x/11.08.2008 prevăzută şi consemnată în aceeaşi decizie din registrul angajatorului.

Prin sentinţa civilă nr. 608/2024 din 01.04.2024, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a constatat inoperantă excepţia inadmisibilităţii; a admis în parte acţiunea şi a anulat deciziile nr. 01/05.05.2023 privind suspendarea contractului individual de muncă, decizia de sancţionare disciplinară nr. 01/26.05.2023, înregistrată sub nr. x/26.05.2023 în Registrul Angajatorului, referatele de sesizare a abaterii disciplinare nr. 03/03.04.2023 şi nr. 04/04.04.2023, convocarea la cercetarea disciplinară nr. 01/18.04.2023, procesul-verbal de audiere înregistrat sub nr. x/18.05.2023, raportul final pentru cercetarea disciplinară prealabilă nr. 8/18.05.2023; a respins ca neîntemeiate cererile reclamantei privind anularea deciziilor de reintegrare nr. 1/20.02.2022 şi nr. 1/20.02.2023 şi a deciziei de numire a consultantului extern specializat în legislaţia muncii pentru desfăşurarea cercetării disciplinare prealabile nr. 05/18.04.2023; a admis excepţia lipsei de interes şi, în consecinţă, a respins ca lipsite de interes cererile privind obligarea angajatorului la reintegrarea reclamantei efectivă şi reală cu înştiinţarea la adresa corectă, precum şi cea de plată a drepturilor salariale indexate cu rata inflaţiei, majorate la zi, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă nr. x/11.08.2008, emis în baza decizii de concediere nr. 18/4.04.2022, până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentinţe civile, ambele părţi au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin încheierea din 06.05.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, în baza art. 519 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:

"Dacă, în interpretarea art. 274 din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 80 alin. (2) din Legea nr. 53/2003, punerea în executare provizorie a hotărârii unei instanţe de reintegrare a salariatului trebuie adusă la cunoştinţa acestuia sau operează de drept, indiferent de orice act intern al angajatorului, iar în ipoteza în care aceasta operează de drept care este momentul acestui efect"; în baza art. 520 alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecata apelurilor până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

În motivare, invocând netemeinicia dispoziţiei de suspendare a judecării cauzei, recurenta a susţinut că pârâtul nu poate invoca art. 274 din Legea nr. 53/2003 pentru a solicita instanţei supreme lămurirea cu privire la punerea în executare a unor titluri executorii, respectiv sentinţele civile nr. 196/03.02.2023 şi nr. 608/2024 ale Tribunalului Iaşi, secţia I civilă; aceasta deoarece partea adversă încearcă să inducă în eroare instanţa şi să tergiverseze soluţionarea pricinii.

În continuare, recurenta a evidenţiat aspecte referitoare la situaţia de fapt şi împrejurarea că reangajarea sa nu a fost efectivă şi reală, deoarece nu a semnat niciun înscris oficial în acest sens, iar înscrisurile referitoare la suspendare, cercetarea disciplinară şi concedierea au fost comunicate la o adresă la care nu mai locuia, iar angajatorul fusese informat despre noul domiciliu.

Potrivit recurentei, în esenţă, decizia de concediere nr. 1/26.05.2023 a fost emisă în mod netemeinic, ilegal şi abuziv, cu încălcarea prevederilor Codului muncii şi ale Constituţiei, întrucât abaterile disciplinare invocate nu au fost reale şi nu au fost dovedite, iar cercetarea disciplinară a fost efectuată cu nerespectarea cerinţelor de formă şi procedură, ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor emise; totodată, a invocat producerea unui prejudiciu moral, constând în afectarea demnităţii şi reputaţiei profesionale, pierderea siguranţei materiale şi a continuităţii în muncă, suferinţă psihică şi imposibilitatea de a obţine un alt loc de muncă în domeniu, solicitând acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 RON, în temeiul art. 253 din Codul muncii.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

La 19.08.2025, intimatul a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia nulităţii de recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 27.08.2025, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, din interpretarea dispoziţiilor legale evocate, rezultă că recurenta era obligată să îşi configureze criticile de nelegalitate faţă de dispoziţia de suspendare a judecăţii apelurilor dispusă prin încheierea atacată, respectiv cea din 06.05.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2023 de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă.

Analiza cererii de recurs relevă însă că recurenta nu a prezentat nicio critică împotriva măsurii de suspendare a cursului judecăţii apelurilor, care să poată fi circumscrisă motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. dimpotrivă, titulara căii de atac exercitate a prezentat argumente ce ţin de situaţia de fapt în care s-a produs concedierea sa şi atitudinea culpabilă a angajatorului, care nu au aptitudinea de a releva nelegalitatea dispoziţiei de suspendare a judecăţii pricinii, pe care curtea de apel a adoptat-o în baza art. 520 alin. (2) C. proc. civ., până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept sesizate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

De altfel, simpla exercitare a căii de atac a recursului nu este suficientă pentru a analiza legalitatea încheierii recurate, lipsa motivelor de recurs ori neîncadrarea celor prezentate în ipotezele cuprinse în art. 488 C. proc. civ. fiind sancţionată de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea căii extraordinare de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată şi nu se dezvoltă motivele de nelegalitate.

Faţă de considerentele precedente, întrucât accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 06.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimatul-pârât Cabinet Medical Individual Dr. B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2025.