Insolvency Law Applicability to Debtor's Counterclaim for Reduction of Excessive Contractual Penalties
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the Court of Appeal's decision, and remanded the case for a new judgment, finding that the lower court erred in applying the insolvency law to terminate the civil action. The dispute involved a local administrative unit, acting as a debtor, suing a commercial company in bankruptcy, acting as a creditor, to reduce excessive contractual penalties under the Civil Code; the Court of Appeal had previously terminated the action *ex officio* upon finding the debtor's insolvency procedure definitive, but the High Court determined this was a misapplication of the law. The decisive legal basis is Article 75(1) of Law No. 85/2014, which provides for the suspension and subsequent termination of judicial actions and forced executions only regarding claims against the estate of an insolvent debtor; the High Court held that because the plaintiff (the municipality) was the debtor in the primary relationship and the defendant was the creditor, the plaintiff's action for penalty reduction did not constitute a claim against the insolvent party's estate and thus did not meet the statutory conditions for mandatory termination under insolvency law.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 din Legea nr. 85/2024, art. 75 din Legea nr. 85/2014, art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 497 C. proc. civ, art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ; Insolvency Law Applicability to Debtor's Counterclaim for Reduction of Excessive Contractual Penalties: The dispute involved a local administrative unit, acting as a debtor, suing a commercial company in bankruptcy, acting as a creditor, to reduce excessive contractual penalties under the Civil Code; the Court of Appeal had previously terminated the action *ex officio* upon finding the debtor's insolvency procedure definitive, but the High Court determined this was a misapplication of the law. The decisive legal basis is Article 75(1) of Law No. 85/2014, which provides for the suspension and subsequent termination of judicial actions and forced executions only regarding claims against the estate of an insolvent debtor; the High Court held that because the plaintiff (the municipality) was the debtor in the primary relationship and the defendant was the creditor, the plaintiff's action for penalty reduction did not constitute a claim against the insolvent party's estate and thus did not meet the statutory conditions for mandatory termination under insolvency law.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal, quashing the challenged decision, and remanding the case to the court of appeal for a new judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, secţia Civilă, la 19.04.2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vinţu de Jos, prin Primar a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., în faliment, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să reducă cuantumul penalităţilor din contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. x/10.09.2011, până la suma maximă de 13.646.5 RON, în conformitate cu art. 1.541 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. civ.
Prin încheierea civilă nr. 1322/2023 din 13.10.2023, Judecătoria Alba Iulia, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Prin sentinţa nr. 37/COM/2024 din 13.05.2024, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 75/2025 din 31.03.2025, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a admis apelul, a anulat în tot sentinţa apelată şi, în rejudecare, în temeiul art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, a constatat încetată de drept acţiunea.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei aceleiaşi curţi de apel pentru o nouă judecată.
În motivare, a susţinut că hotărârea recurată este nelegală deoarece instanţa nu a avut în vedere apărările formulate după repunerea pe rol a cauzei, respectiv cele cu privire la inaplicabilitatea art. 75 din Legea nr. 85/2024. Aceasta deoarece dispoziţiile enunţate privesc exclusiv situaţia debitorului aflat în procedura insolvenţei, iar nu pe aceea a creditorului.
În acest sens, recurenta-reclamantă a arătat că este debitoare în raportul juridic cu pârâta, aflată în insolvenţă, care are calitatea de creditoare, precum şi faptul că obiectul acţiunii introductive este acela de reducerea unor penalităţi contractuale, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind încetarea acţiunii civile din perspectiva art. 75 din Legea nr. 85/2014.
În continuare, recurenta a contestat motivarea reţinută de tribunal, susţinând că nu corespunde adevărului împrejurarea că ar fi rămas în pasivitate timp de aproximativ 8 ani, având în vedere că ulterior emiterii notificării aflate în discuţie - cea din 2016 - în anul 2017 a fost demarat un litigiu - dosar nr. x/2017, nefinalizat.
De asemenea, a mai susţinut că instanţa a apreciat eronat că ar fi trebuit să achite debitul şi apoi să formuleze acţiune în restituire, ignorând împrejurarea evidentă că, raportat la starea de faliment a intimatei, recuperarea sumelor achitate ar fi fost imposibilă. În acest context, a reiterat că între părţi a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. x/10.09.2011, în baza căruia intimata a emis facturi în anul 2016 pentru presupuse livrări efectuate în 2014, deşi aceste facturi nu se regăsesc în evidenţele contabile ale Primăriei, aspect ce a fost comunicat intimatei prin adresa nr. x/05.01.2017. Cu toate acestea, instanţele anterioare au admis demersul judiciar al societăţii A. S.R.L., iar recurenta a fost obligată atât la plata debitului restant, cât şi a penalităţilor de întârziere de 1% pe zi, de la data scadenţei până la plata efectivă.
În final, recurenta a evidenţiat caracterul vădit excesiv al penalităţilor, arătând că acestea au ajuns la o sumă de peste 428.683 RON, depăşind de peste trei ori debitul principal, context în care apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 1.541 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. civ., care permit reducerea penalităţilor atunci când executarea este întârziată, iar cuantumul penalităţilor devine vădit disproporţionat faţă de prejudiciul suferit.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.
La 25.07.2025, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul şi decizia atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevăd că "(1) De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. (…) La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.
Încetarea acţiunii în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2014 este o măsură procesuală ce derogă de la regulile cuprinse în C. proc. civ., care reglementează soluţiile ce pot fi pronunţate de instanţele civile (ex. anulare, respingere, admitere), motiv pentru care nu se poate aplica decât în cazurile expres prevăzute de legea specială.
Scopul acestei reglementări este acela de a stopa acţiunile în pretenţii şi executările silite declanşate împotriva debitorului faţă de care s-a iniţiat procedura insolvenţei şi a fost soluţionată prin hotărâre definitivă, pronunţată în temeiul Legii nr. 85/2014, valorificarea creanţelor urmând a fi efectuată numai în cadrul procedurii colective speciale.
Din interpretarea normei enunţate, rezultă că suspendarea şi, ulterior, încetarea acţiunii operează numai dacă procedura insolvenţei este deschisă împotriva unei societăţi care are calitatea de debitor în proces, iar acţiunea creditorului vizează realizarea unei creanţe asupra averii acesteia.
În cauză, intimata-pârâtă se află în insolvenţă, însă are calitatea de creditoare în raportul juridic ce stă la baza acţiunii prin care reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Vinţu de Jos, prin Primar, în calitate de debitoare, a solicitat instanţei de judecată să dispună reducerea unor penalităţi contractuale, în temeiul dispoziţiilor art. 1.541 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. civ. În concluzie, acţiunea ce formează obiectul cauzei de faţă nu tinde la realizarea creanţelor asupra averii debitorului, cum impun dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014, iar dreptul invocat nu ar putea fi valorificat direct în procedura colectivă a insolvenţei.
Înalta Curte constată că, instanţa de apel a extins nejustificat aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 85/2014, dispunând încetarea de drept a acţiunii în lipsa îndeplinirii condiţiei esenţiale privind natura acţiunii şi a raportului juridic primar.
În aceste condiţii, soluţia de încetare a acţiunii a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normei de drept material enunţate anterior, fiind întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, recursul va fi admis şi, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Vinţu de Jos, prin Primar, împotriva deciziei nr. 75/2025 din 31.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B..
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2025.