Inadmissibility of appeal against dismissal of action for annulment of arbitral award due to lack of statutory right of appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the appellant public health insurance authority, leaving the appellate court’s civil judgment in force which had rejected the action for annulment of the arbitral award. The dispute concerned an arbitration claim initiated by the insurance authority against a medical doctor for payment of a score difference regarding 2012 medical services and an unrealized benefit, where the central arbitration commission had admitted the main claim but rejected the request for late payment interest and penalties; the insurance authority sought to annul the award arguing it violated public financial law provisions applicable to state institutions regarding the prohibition of certain types of liabilities. The decisive legal basis for the procedural dismissal was the principle of the legality of appeal remedies under Article 457 of the Code of Civil Procedure, specifically the provision in force at the time of the arbitration proceedings (Article 613, paragraph 4, of the Civil Procedure Code as applicable in 2015), which restricted the right to appeal appellate decisions in annulment actions to cases where the annulment was granted, thereby rendering the appellate decision dismissing the action final and not subject to further appeal under Article 634, paragraph 1, point 6.
Legislator headnote
AI generatedart. 406 C. proc. civ, art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ, art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ, art. 731 din Legea nr. 500/2002, art. 281 lit. b) din Legea nr. 95/2006, art. 493 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against dismissal of action for annulment of arbitral award due to lack of statutory right of appeal: Prin hotărârea arbitrală nr. 214/09.09.2021, Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantei la soluţionarea cererii de arbitrare privind suma de 37,25 RON, dobânzile şi penalităţile de întârziere, a admis cererea arbitrală şi a obligat pârâtul la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de punctaj obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, în raport cu punctajul redus în mod nejustificat de către reclamantă şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026
Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:
Prin cererea de arbitrare nr. x/30.10.2015 înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate sub nr. x/2015, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a solicitat obligarea pârâtului C.I.M.F. Dr. A. la plata sumei de 2.212,96 RON, reprezentând diferenţe rezultate ca urmare a stabilirii eronate a punctajului obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012 şi a beneficiului nerealizat, calculat până la data achitării efective a debitului.
Totodată, prin cererea nr. x/17.12.2014, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 37,25 RON, reprezentând contravaloarea prescripţiilor medicale eliberate de furnizorul de servicii medicale din asistenţa medicală primară, în cadrul "Programului pentru compensarea în procent de 90% a preţului de referinţă al medicamentelor acordate pensionarilor cu venituri realizate numai din pensii de până la 700 RON pe lună", unor persoane care nu aveau calitate de pensionari, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, calculate pentru perioada cuprinsă între data efectuării plăţii şi data achitării debitului.
Prin cererea nr. x/28.06.2021, reclamanta a renunţat la pretenţiile solicitate prin cererea de arbitrare înregistrată sub nr. x/17.12.2014.
Prin hotărârea arbitrală nr. 214/09.09.2021, Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 406 C. proc. civ., a luat act de renunţarea reclamantei la soluţionarea cererii de arbitrare privind suma de 37,25 RON, dobânzile şi penalităţile de întârziere, a admis cererea arbitrală şi a obligat pârâtul la restituirea sumelor reprezentând diferenţa de punctaj obţinut de cabinetul medical pentru condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea în anul 2012, în raport cu punctajul redus în mod nejustificat de către reclamantă şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului.
La data de 05.12.2024, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă acţiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj împotriva hotărârii arbitrale, reclamanta solicitând rejudecarea cauzei în fond, conform dispoziţiilor art. 613 alin. (3) lit. b) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 43/01.04.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea în anulare.
Împotriva acestei sentinţe, Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a declarat recurs.
Autoarea recursului a solicitat casarea sentinţei atacate şi rejudecarea de către instanţa de recurs, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare formulate împotriva hotărârii arbitrale nr. 214/09.09.2021 pronunţate de Comisia Centrală de Arbitraj de pe lângă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2015.
Recurenta s-a prevalat de cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., şi a susţinut că, în mod eronat, a reţinut curtea de apel că aspectele relevate prin acţiunea în anulare nu pot fi încadrate în ipoteza reglementată de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., motivând că dispoziţiile art. 731 din Legea nr. 500/2002 nu erau în vigoare în anul 2012, la momentul producerii prejudiciului.
A subliniat faptul că această normă de drept vizează toate instituţiile publice - recurenta aparţinând acestei categorii, pentru că gestionează fonduri publice, conform art. 277 alin. (1) şi (2), art. 280 alin. (1) lit. a) şi art. 281 lit. b) din Legea nr. 95/2006 - şi era aplicabilă la data promovării cererii de arbitrare, iar criticile formulate, referitoare la acordarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere, se circumscriu motivului de acţiune în anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., astfel că hotărârea arbitrală a fost pronunţată cu încălcarea art. 731 din Legea nr. 500/2002.
Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; în urma analizării lui, raportul a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare, însă niciuna dintre părţi nu şi-a exprimat punctul de vedere.
Examinând, cu prioritate, aspectul admisibilităţii recursului, Înalta Curte, în complet de filtru, reţine următoarele:
Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat în art. 457 C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală a procesului civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 43/01.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, într-o acţiune în anularea unei hotărâri arbitrale, ce reprezintă o cale de atac căreia i se aplică legea în vigoare la momentul începerii procesului arbitral, potrivit art. 25 C. proc. civ.
Prin urmare, cauzei îi este aplicabil art. 613 C. proc. civ., care, în forma în vigoare la 30.10.2015, anterior modificării C. proc. civ. prin art. unic, pct. 2 din Legea nr. 17/2017 de aprobare a O.G. nr. 1/2016, dispunea astfel:
"(1) Curtea de apel va judeca acţiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanţă. (…) (3) Admiţând acţiunea, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală (…). (4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3), sunt supuse recursului".
Cum în cauza de faţă, curtea de apel nu a admis acţiunea în anulare, ci a respins-o, iar în forma aplicabilă litigiului, legea procesuală a recunoscut doar posibilitatea atacării hotărârilor curţilor de apel pronunţate în conformitate cu alin. (3) al art. 613 C. proc. civ. - adică doar a celor prin care acţiunea în anulare era admisă - sentinţa civilă nr. 43/01.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, nu este supusă recursului, fiind definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1), să respingă ca inadmisibil recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Casa de Asigurări de Sănătate Dolj împotriva sentinţei civile nr. 43/01.04.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2026.