Salary discrimination claim by prosecutors: inapplicability of judge-conflict jurisdiction rules and resolution of negative conflict under Labor Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by designating the Alba Tribunal as the competent court to hear the case, definitively settling the territorial competence dispute among the Bihor, Alba, and Cluj Tribunals. The underlying dispute involves two prosecutors suing the Public Prosecution Office for alleged salary discrimination, seeking recognition of a discriminatory state compared to auxiliary staff in other jurisdictions, uniformization of salary calculations, and payment of back differences with interest; the procedural history showed that the initially seized Bihor Tribunal declined to the Alba Tribunal, which then declined to the Cluj Tribunal citing a potential conflict of interest, while the Cluj Tribunal declined back to Alba and declared the negative conflict. The ICCJ determined that the specific procedural rules protecting judges and prosecutors from being sued in their own courts (Article 127 of the Civil Procedure Code) were inapplicable because the plaintiffs were prosecutors at a district court level, the claim did not fall within that court’s jurisdiction, and the defendants were prosecution units rather than courts; consequently, the general rule for labor disputes under Article 269 of the Labor Code applied, establishing jurisdiction in the tribunal where the claimants had their workplace (Alba County) or residence, thereby making the Alba Tribunal the only valid competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 127 alin. (21) C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Salary discrimination claim by prosecutors: inapplicability of judge-conflict jurisdiction rules and resolution of negative conflict under Labor Code: The underlying dispute involves two prosecutors suing the Public Prosecution Office for alleged salary discrimination, seeking recognition of a discriminatory state compared to auxiliary staff in other jurisdictions, uniformization of salary calculations, and payment of back differences with interest; the procedural history showed that the initially seized Bihor Tribunal declined to the Alba Tribunal, which then declined to the Cluj Tribunal citing a potential conflict of interest, while the Cluj Tribunal declined back to Alba and declared the negative conflict. The ICCJ determined that the specific procedural rules protecting judges and prosecutors from being sued in their own courts (Article 127 of the Civil Procedure Code) were inapplicable because the plaintiffs were prosecutors at a district court level, the claim did not fall within that court’s jurisdiction, and the defendants were prosecution units rather than courts; consequently, the general rule for labor disputes under Article 269 of the Labor Code applied, establishing jurisdiction in the tribunal where the claimants had their workplace (Alba County) or residence, thereby making the Alba Tribunal the only valid competent forum.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe legal basis invoked in the final operative part to establish the competence of the Tribunal Alba to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 28.01.2026
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 03.01.2024, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să dispună recunoaşterea stării de discriminare sub aspect salarial în comparaţie cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul curţilor de apel Bacău, Bucureşti şi Târgu-Mureş, care beneficiază de sporuri de 45%, uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi funcţie, conform deciziei nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, repararea prejudiciului ce se va produce până la încetarea stării de discriminare, prin achitarea diferenţei dintre suma plătită efectiv şi cea cuvenită fiecăruia, obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada 06.12.2018, data numirii în calitate de procuror a reclamantei A., până în prezent, respectiv pentru perioada 23.12.2019, data numirii în calitate de procuror a reclamantului B., până în prezent, precum şi în continuare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente diferenţelor de drepturi salariale, de la data scadenţei sumelor cuvenite reclamanţilor până la achitarea lor efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 903/LM/25.09.2024, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reţinând incidenţa prevederilor art. 269 din Codul muncii, precum şi faptul că cei doi reclamanţi au domiciliile în judeţele Alba şi Cluj, iar locul de muncă în judeţul Alba.
Astfel învestit, Tribunalul Alba, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 524/26.02.2025, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că, în temeiul art. 269 din Codul muncii şi faţă de domiciliile reclamanţilor, competenţa ar reveni tribunalelor Alba sau Cluj, însă, în cauză, calitatea de pârât a Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba atrage incidenţa prevederilor art. 127 alin. (2), (21) şi (3) C. proc. civ., reprezentând un impediment pentru soluţionarea litigiului de către Tribunalul Alba.
La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 2341/08.12.2025, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivare, a stabilit că normele de drept aplicabile în speţă pentru determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza sunt prevederile art. 269 din Codul muncii, iar art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este incident, întrucât reclamanţii sunt procurori în cadrul unui parchet de pe lângă o judecătorie, instanţa competentă în materia litigiilor de muncă fiind tribunalul, nici alin. (2) al acestui articol nefiind aplicabil, faţă de împrejurarea că pârât în cauză nu este o instanţă, ci un parchet, ipoteză nereglementată de acest text legal. În consecinţă, aplicând prevederile art. 269 din Codul muncii, a statuat că reclamanţii puteau sesiza, ca instanţe competente, după criteriul domiciliului şi al locului lor de muncă, fie Tribunalul Cluj, fie Tribunalul Alba, iar acesta din urmă, învestit prin declinare de către Tribunalul Bihor, iniţial sesizat, nu mai putea să invoca propria necompetenţă în temeiul unei norme de drept inaplicabile cauzei.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza a doua C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud, având domiciliile în judeţele Cluj şi Alba, au învestit Tribunalul Bihor cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, care atrage incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, potrivit cărora astfel de litigii se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul.
În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3), aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor şi grefierilor.
În speţă, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Aiud, însă, cum cererea de chemare în judecată nu este de competenţa judecătoriei şi cum nu există nicio instanţă inferioară acesteia, ci este de competenţa instanţei imediat superioare, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21) al aceluiaşi articol, aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
Faţă de aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că nu poate fi determinată competenţa teritorială nici pe temeiul art. 127 alin. (21) C. proc. civ., întrucât nu o instanţă are calitate de pârâtă în dosar, ci anumite unităţi de parchet.
Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora soluţionarea conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul, temei reţinut de tribunalul iniţial învestit pentru a-şi declina competenţa în favoarea Tribunalului Alba, care a devenit competent să soluţioneze cauza, pe criteriul locului de muncă al reclamanţilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud şi al domiciliului reclamantei A., din municipiul Alba Iulia, astfel încât nu se mai putea dezînvesti.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2026.