Insolvency liability suit: cassation of procedural suspension order due to inadequate judicial reasoning

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată la data de 06 martie 2024, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020/a1, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere care au contribuit la starea de insolvenţă a societăţii debitoare pentru creanţele înscrise la masa credală şi nerecuperate în urma procedurii insolvenţei, respectiv a domnului A., fost administrator statutar şi asociat unic al societăţii.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d), lit. e) şi lit. h) din Legea nr. 85/2014.

II. Hotărârile pronunţate în cauză:

1. Prin sentinţa civilă nr. 511 din data de 30 mai 2024, Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă a respins cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului A., în calitate de fost administrator statutar al debitoarei B. S.R.L., formulată de către reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, în calitate de creditor majoritar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, solicitând modificarea hotărârii apelate în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, sub acelaşi nr. de dosar.

2. Prin încheierea din data de 9 aprilie 2025, Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecarea apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş, solicitând casarea încheierii recurate, rejudecarea cauzei şi emiterea unei hotărâri prin care să se dispună repunerea pe rol a judecării cauzei, invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a arătat că între cele dosare nu există o strânsă legătură, întrucât în dosarul penal nr. x/2020 sunt cercetate faptele administratorului societăţii B. S.R.L. de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. b) şi c) din Legea 241/2005, iar atragerea răspunderii patrimoniale pentru datoriile societăţii a fost solicitată pentru faptele prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi h) din Legea 85/2014.

În consecinţă, arată că singura legătură între cele două dosare priveşte persoana care face obiectul cercetării penale, respectiv faţă de care se solicită atragerea răspunderii patrimoniale, nefiind nicio legătură între faptele imputate.

IV. Apărarea formulată:

Legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 30 aprilie 2025, sub acelaşi număr de dosar, iar prin rezoluţia din 3 iulie 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

V. Soluţia instanţei de recurs:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând în mod prioritar motivul de ordine publică invocat din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. a fost invocat din oficiu din perspectiva încălcării normei de procedură reprezentate de art. 425 din C. proc. civ., care reglementează obligaţia instanţei de a menţiona în mod expres şi explicit în considerentele hotărârii care sunt argumentele în măsură să îi susţină soluţia pronunţată.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care justiţia a fost înfăptuită, în raport de circumstanţele concrete ale cauzei. În consecinţă, exigenţa motivării este esenţială, reprezentând o garanţie pentru părţi că cererile lor au fost analizate cu atenţie.

În cauză, se observă că prezentul recurs are ca obiect încheierea din 9 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii apelului formulat de reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş împotriva sentinţei civile nr. 511 din data de 30 mai 2024, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.

Observă Înalta Curte că încheierea recurată nu respectă exigenţele menţionate anterior, nefiind expuse argumentele pentru care instanţa de apel a considerat că se impune suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului penal.

Singurul paragraf din hotărâre care se constituie în motivarea soluţiei pronunţate nu reprezintă o motivare în accepţiunea art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.. Astfel, se poate observa că instanţa de apel nu a înţeles să indice nici faptele în legătură cu care se desfăşoară cercetarea penală şi care să fie susceptibile a antrena consecinţe în procesul civil, nici nu a arătat în concret motivele care i-au creat convingerea oportunităţii rezolvării cu prioritate a cauzei penale, înaintea tranşării litigiului civil pendinte, pentru a se putea conchide că modul de rezolvare a cauzei penale va avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce s-ar putea da în procesul civil.

Contrar apărărilor intimatului-pârât, instanţa supremă constată că motivarea soluţiei exclusiv prin trimiterea la împrejurarea că în dosarul penal nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, la data de 11.06.2020, a fost începută urmărirea penală in rem sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, fără a indica în concret faptele pentru care s-a început urmărirea penală şi relevanţa acestora asupra prezentului litigiu, reprezintă o nesocotire a obligaţiilor de examinare şi de formulare a unui răspuns argumentat al instanţei, constituind o încălcare a cerinţelor legale privind motivarea hotărârii judecătoreşti.

În aceste condiţii, atât timp cât în încheiere nu se menţionează niciun considerent care a stat la baza măsurii dispuse, nu se poate efectua controlul judiciar asupra soluţiei date de instanţă. În consecinţă, în speţa de faţă, lipsa motivării echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, impunându-se, astfel, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În plus, atât practica instanţei supreme, cât şi cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului au confirmat în mod constant că inexistenţa motivării atrage casarea hotărârii, la fel şi o motivare necorespunzătoare (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30; cauza Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29).

Faţă de caracterul fondat al motivului de casare invocat din oficiu, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune şi analiza motivului de casare invocat de recurenta-reclamantă.

În considerarea celor evocate, reţinând că instanţa de apel a dispus o măsură nemotivată, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 din C. proc. civ. raportate la art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ, va casa încheierea civilă recurată şi va trimitere cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ împotriva încheierii din 9 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Casează încheierea civilă recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.