Validity of cassation appeal challenging remand for failure to establish facts, not mere misapplication of contract law

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2022 pe rolul Judecătoriei Timişoara, secţia I civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI (SNTFC) - CFR CĂLĂTORI S.A la executarea obligaţiei de predare a bunului mobil locomotivă LE 3400 kw, ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.12.2014, în urma aducerii acestuia la starea tehnică de la momentul încheierii contractului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate art. 113 alin. (2) şi art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., art. 1504 alin. (1), art. 1350 alin. (1), art. 1672 pct. 2, art.

1685, art. 1686 alin. (1), art. 1482 alin. (1), art. 1719 lit. a), art. 1516 alin. (2), art. 1527, art. 1720 alin. (1), art. 1556 alin. (1), art. 2537 alin. (1) şi (2) din C. civ., art. 287 din Codul fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 14419/2023, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată având ca obiect obligaţie de a face, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civila la data de 01 august 2023, sub acelaşi număr de dosar.

II. Hotărârile pronunţate în cauză:

1. Prin sentinţa civilă nr. 2957 din data de 06 decembrie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., solicitând, în principal, anularea sentinţei civile apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinţei apelate şi, în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

2. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă care, prin decizia civilă nr. 1624 din 04 noiembrie 2024, a admis apelul, a anulat sentinţa civilă nr. 2957 din 06 decembrie 2023 şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

III. Recursul declarat:

Împotriva deciziei pronunţate în apel, a declarat recurs pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători", solicitând casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În motivare, recurenta-pârâtă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 1556, art. 1650 şi art. 1674 din C. civ.

Consideră recurenta-pârâtă că instanţa de fond a soluţionat excepţia de neexecutare a contractului în mod legal şi temeinic, atât prin raportare la dispoziţiile art. 1556, art. 1650 şi art. 1674 din C. civ., la clauzele cuprinse în art. 4.1, art. 4.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/9.12.2014, cât şi prin raportare la situaţia de fapt referitoare la obligaţiile asumate de părţi prin contract.

Susţine recurenta-pârâtă că instanţa de fond a înlăturat susţinerile intimatei-reclamante prin raportare la art. 1556 alin. (1) din C. civ., explicând de o manieră convingătoare raţionamentul juridic adoptat la soluţionarea excepţiei, astfel încât susţinerile instanţei de apel în sensul "lipsei unei analize riguroase a probelor administrate în cauză de către instanţa de fond" sunt neîntemeiate.

Potrivit autoarei memoriului de recurs, reţinerea instanţei de apel în sensul că în speţă operează efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat nu este întemeiată, raportat la prevederile art. 1556 alin. (1) din C. civ.. Susţine că, potrivit acestei norme legale, reclamanta putea să opună excepţia neexecutării doar în situaţia îndeplinirii propriei obligaţiei, respectiv de plată a preţului. Or, atâta timp cât intimata-reclamantă nu şi-a executat obligaţia de achitare a preţului contractului conform facturii nr. x/22.12.2014 în valoare de 1.911.026 RON cu TVA, în 10 zile de la primirea acestora, predarea locomotivelor nu a avut loc.

Raportându-se la clauza cuprinsă în art. 6.1 din contractul nr. x/19.12.2014, astfel cum a fost modificat prin actele adiţionale (durata contractului - până la 30.11.2017), la dispoziţiile art. 1322 din C. civ., cât şi la pactul comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 8.1 lit. a) din contract, recurenta-pârâtă apreciază că părţile au fost liberate de obligaţiile asumate, respectiv intimata-reclamanta a fost liberată de plata preţului, iar societatea recurentă de predarea locomotivelor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 497 din C. proc. civ.

IV. Apărarea formulată:

Prin întâmpinarea formulată în termenul legal, intimata-reclamantă a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, intimata-reclamanta a arătat că în mod temeinic instanţa de apel a constatat o lipsă de cercetare a fondului cauzei de către prima instanţă, dovedită de lipsa stabilirii corecte a conduitei contractuale a pârâtului şi de ignorarea autorităţii pozitive de lucru judecat.

Mai mult, arată intimata-reclamantă că recurenta-pârâtă confundă pactul comisoriu cu încetarea contractului prin ajungere la termen.

Prin răspuns la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului şi a apărărilor formulate de intimata-reclamantă, reluând criticile din recurs.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 20 martie 2025, sub acelaşi număr de dosar, iar prin rezoluţia din 22 mai 2025 s-a fixat termen de judecată la 21 octombrie 2025.

La acest termen de judecată, instanţa supremă a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

V. Soluţia instanţei de recurs:

Analizând decizia civilă atacată prin prisma motivului de recurs invocat şi a apărărilor formulate, în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele ce succedă.

În prezenta cauză, instanţele au fost învestite cu o acţiune prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la executarea obligaţiei de predare a bunului mobil locomotivă LE 3400 kw 43-0054-7, ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.12.2014, în urma aducerii acestuia la starea tehnică de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Prima instanţă a apreciat ca fiind întemeiată excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, reţinând că obligaţia reclamantei de a efectua plata trebuia executată mai întâi, predarea bunului ce a făcut obiectul vânzării urmând a avea loc după plata preţului.

Considerând întemeiată critica apelantei-reclamantei referitoare la analiza superficială a raporturilor juridice dintre părţi, instanţa de apel a concluzionat că prima instanţă a respins cererea fără a intra în cercetarea fondului, sens în care a anulat sentinţa apelată şi, la solicitarea expresă a apelantei-reclamante, a trimis cauza spre rejudecare.

Recurenta-pârâtă a criticat soluţia instanţei de apel, susţinând, în esenţă, că încalcă norme de drept material (pct. 8 al alin. (1) al art. 488 din C. proc. civ.), cu referire la art. 1556, art. 1650 şi art. 1674 din C. civ.

Critica este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prevăd că se poate dispune casarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Însă, din analiza considerentelor deciziei atacate rezultă că instanţa de apel nu a negat incidenţa acestor texte de lege asupra raportului juridic contractual dintre părţi şi nici nu a statuat în sensul aplicării lor într-un alt conţinut decât cel care rezultă expres şi neechivoc din textul normei.

Instanţa de prim control judiciar a statuat că prima instanţă a analizat excepţia de neexecutare a contractului prin examinarea unei singure prevederi contractuale, respectiv cea prevăzută de art. 3 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/19.12.2014, fără a ţine cont de modalitatea în care a fost stabilită situaţia de fapt în litigiul anterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 242/22.03.2020, de circumstanţele învederate de apelanta-reclamantă şi în lipsa unei analize riguroase a probelor administrate, concluzionând că cererea de chemare în judecată a fost respinsă fără a intra în cercetarea fondului.

Deşi recurenta-pârâtă susţine că prima instanţă a realizat o reală cercetare a fondului, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de apel, că prima instanţă nu a stabilit nici raporturile juridice dintre părţi, nici modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor contractuale şi a omis să verifice susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, astfel cum rezultă chiar din considerentele sentinţei pronunţate.

Deopotrivă, în mod legal a constatat instanţa de apel că analiza primei instanţe este una superficială, care nu ţine seama de dezlegările anterioare cu privire la modalitatea de executare a contractului, la obligaţiile ce le reveneau părţilor şi la culpa/lipsa culpei în executarea acestora, astfel cum au fost stabilite prin sentinţa civilă nr. 242/23.03.2020 pronunţată de către Tribunalul Timiş, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 24.11.2021 (prin decizia civilă nr. 513/28.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă - depusă la dosarul cauzei în apel), litigiu care a avut ca obiect obligarea pârâtei A. S.R.L. (actuala reclamantă) la plata dobânzilor penalizatoare calculate în temeiul aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare, pentru neplata la scadenţă a facturii nr. x/22.12.2014, deşi reclamanta depusese la dosarul cauzei înscrisul invocat .

Prin urmare, dispoziţia instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare către prima instanţă nu este o consecinţă a aplicării greşite a normelor de drept material, ci, dimpotrivă, este o consecinţă a încălcării obligaţiei primei instanţe de a stabili situaţia de fapt, de a administra probatoriul, de a face aplicarea regulilor de drept incidente, cu alte cuvinte de a analiza litigiul, în ansamblul său, cu toate problemele de fapt şi de drept ce au fost ridicate în faţa sa.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că în mod legal instanţa de apel a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.

Faţă de cele anterior expuse, reţinând netemeinicia motivelor de recurs, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

În ce priveşte solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu a probat efectuarea vreunor cheltuieli de judecată în recurs, în condiţiile prevăzute de art. 496 raportat la art. 451 alin. (1) şi la art. 452 din C. proc. civ., sens în care va respinge cererea acesteia de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători (SNTFC) - CFR Călători S.A. împotriva deciziei civile nr. 1624 din 4 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 octombrie 2025.