Cassation appeal annulled for challenging contract interpretation and factual findings as grounds of illegality in gas supply termination dispute

Şedinţa publică din data de 21 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. x/2022 la data de 28.10.2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate încetarea contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2496GRP/18.08.2021 prin reziliere, începând cu data de 15.11.2021, iar în consecinţă să se dispună plata sumei de 865.635,75 RON cu titlul de sume compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., conform facturii nr. x/23.11.2021, plata sumei de 727.425 RON cu titlul de taxa pe valoare adăugată, calculată pentru nepreluarea din culpa cumpărătorului, a gazelor naturale contractate, conform facturii nr. x/23.11.2021, plata sumei de 53.842,54 RON reprezentând dobânda de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data scadentă până la data de 15.10.2022, conform facturii nr. x/23.11.2021 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B.

S.A., plata sumei de 979,16 RON reprezentând daune interese moratorii pentru factura de avans, calculată între data scadentă şi data stornării facturii nr. x/22.10.2021, plata în continuare a dobânzii de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor de plata la bugetul de stat consolidat, calculată de la data de 15.10.2022, până la achitarea integrala a debitului, aferentă facturii nr. x/23.11.2021 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B.

S.A.; totodată, să se constate încetarea contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2497GRP/18.08.2021, prin reziliere, începând cu data de 15.11.2021, iar în consecinţă să se dispună plata sumei de 1.319.739,75 RON cu titlul de sume compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B. S.A., conform facturii nr. x/19.01.2022, plata sumei de 210.714,75 RON cu titlul de taxă pe valoare adăugată, calculată pentru nepreluarea din culpa cumpărătorului, a gazelor naturale contractate, conform facturii nr. x/19.01.2022, plata sumei de 67.042,78 RON reprezentând dobânda de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data scadentă până la data de 15.10.2022, conform facturii nr. x/19.01.2022, privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B.

S.A., plata sumei de 1.660,32 RON reprezentând daune-interese moratorii pentru factura de avans, calculată între data scadentă şi data stornării facturii nr. x/04.11.2021, plata în continuare a dobânzii de întârziere egala cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor de plata la bugetul de stat consolidat, calculată de la data de 15.10.2022, până la achitarea integrală a debitului, aferentă facturii nr. x/19.01.2022 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate, plata sumei de 638.583,75 RON cu titlul de sume compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B.

S.A., conform facturii nr. x/24.11.2021, plata sumei de 101.958,75 RON cu titlul de taxă pe valoare adăugată, calculată pentru nepreluarea din culpa cumpărătorului, a gazelor naturale contractate, conform facturii nr. x/24.11.2021, plata sumei de 39.592,19 RON reprezentând dobânda de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data scadentă până la data de 15.10.2022, conform facturii nr. x/24.11.2021, privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate şi nepreluate din culpa pârâtei B.

S.A., plata sumei de 42,58 RON reprezentând daune-interese moratorii pentru factura de avans, calculată între data scadentă şi data stornării facturii nr. x/22.10.2021, plata în continuare a dobânzii de întârziere egală cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligaţiilor de plată la bugetul de stat consolidat, calculată de la data de 15.10.2022, până la achitarea integrală a debitului, aferentă facturii nr. x/24.11.2021 privitoare la sumele compensatorii egale cu valoarea gazelor naturale contractate; obligarea pârâtei B.

S.A. la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1164, art. 1170, art. 1270, art. 1272, art. 1350, art. 1516, art. 1523, art. 1535, art. 1538 din C. civ., art. 95, art. 113, alin. (3) din C. proc. civ., art. 2, art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), alin. (3), alin. (7), alin. (9) lit. a), alin. (11), art. 12 alin. (1) lit. c), art. 13 alin. (2) lit. e), art. 15 din contractul de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2496/C./18.08.2021 şi art. 2, art. 3 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 8 alin. (1), alin. (3), alin. (7), alin. (9) lit. a), alin. (11), art. 12 alin. (1) lit. c), art. 13 alin. (2) lit. e), art. 15 din contractul de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. 2497/C./18.08.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 107/14.03.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtă şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la 24.03.2023, sub acelaşi număr de dosar.

La data de 10.05.2023, respectiv 11.05.2023, societatea D. S.A., respectiv E. S.A., au formulat, fiecare, câte o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei B. S.A., prin care au solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie accesorie, precum şi respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind invocate, în drept, dispoziţiile art. 61 alin. (3) şi art. 63 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 824/04.07.2023 instanţa a dispus respingerea cererilor de intervenţie formulate de E. S.A. şi D. S.A., ca inadmisibile.

Prin sentinţa civilă nr. 1382/28.11.2023, Tribunalul Tulcea a respins acţiunea formulată de formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având ca obiect reziliere contract, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel A. S.A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, la 21.05.2024, sub acelaşi număr de dosar.

La data de 10.09.2024, F. S.A., în temeiul art. 61 alin. (3) si art. 63 şi urm. C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei pârâte B. S.A..

La termenul din 13.11.2024, instanţa a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie accesorie a F. S.A.

Prin decizia civilă nr. 208/LP din 13 noiembrie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., ca nefondat; totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul intimatei formulată de intervenienta F. S.A.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs, indicând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.

Criticile recurentei au fost, în esenţă, următoarele:

Instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile contractuale în baza cărora încetarea de drept poate deveni incidentă, lipsind de utilitate însuşi faptul generator al încetării de drept - pierderea licenţei de furnizor de gaze naturale.

În mod judicios, sancţiunea încetării de drept a contractelor în baza art. 16 alin. (1) lit. c) intervine şi produce efecte juridice numai la momentul la care licenţa pârâtei a fost retrasă şi nu de la un moment anterior.

În altă interpretare s-ar da aptitudinea de motiv de încetare de drept unor aspecte care excedează clauzei contractuale astfel cum ea a fost concepută şi contrar dispoziţiilor şi scopului acesteia - aceea de a interveni la momentul la care s-a împlinit circumstanţa/faptul pe care aceasta o descrie/prevede.

Sintetizând, a menţionat recurenta, clauza prevăzută la art. 16 alin. (1) lit. c) din contracte nu poate fi activată şi aplicată în lipsa clară şi obiectivă a documentului care atestă retragerea licenţei de furnizare a gazelor naturale.

În acest context se arată că licenţa de furnizare deţinută de B. S.A. a fost retrasă prin Decizia ANRE din data de 17.11.2021, iar faptul că prin Adresa nr. x/12.11.2021, A. a transmis pârâtei că pot deveni incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. c), nu poate fi interpretat ca fiind o notificare privind încetarea de drept atâta timp cât Decizia ANRE de retragere a licenţei nu a fost emisă. Este eronată, astfel, interpretarea pe care instanţa a dat-o Adresei nr. x/12.11.2021, în sensul că aceasta ar fi o notificare de încetare de drept a contractelor pe motiv de pierdere a licenţei.

Aşa fiind, recurenta a apreciat că instanţa a interpretat greşit norma contractuală şi, totodată, a conferit acesteia efecte prematur, anterior existenţei deciziei de retragere a licenţei.

În opinia recurentei, contractele nu pot înceta în altă modalitate decât prin reziliere şi în mod culpabil, motiv pentru care devin incidente prevederile clauzei penale contractuale în baza căreia sunt întemeiate pretenţiile A..

Instanţa a interpretat greşit care este motivul legal şi temeinic de încetare a contractelor, fiind reţinut în mod eronat faptul că cele două contracte au încetat de drept.

S-a susţinut, de asemenea, incidenţa clauzei penale prevăzute la art. 3 alin. (3) din contracte, subliniindu-se că, potrivit prevederilor contractuale (art. 16 lit. e), dreptul de a notifica rezilierea contractelor este conferit părţii care nu este în culpă "la simpla neexecutare", nefiind condiţionată neexecutarea de un anumit număr de abateri.

Mai arată recurenta că nu poate fi de acord cu interpretarea dată de instanţă prevederilor referitoare la rezilierea contractelor, în sensul că ar fi necesare mai multe acte de neexecutare.

De asemenea, este eronată interpretarea art. 1551 din C. civ., acest text neavând scopul de a acorda debitorului posibilitatea să nu îşi execute obligaţiile contractuale, din contră scopul textului este acela de a proteja creditorul chiar şi împotriva unor neexecutări "de mică însemnătate."

Intimata-pârâtă a transmis întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând, în principal, anularea acestuia, iar, în subsidiar, respingerea căii de atac.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a o admite şi, în consecinţă, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor în unul dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să îşi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.

În speţă, deşi recurenta susţine în cuprinsul cererii formulate o serie de critici încadrate de aceasta în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că aceste observaţii aduse deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii prin care se tinde la interpretarea clauzelor contractelor. Recurenta îşi exprimă simpla nemulţumire faţă de modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de probele administrate şi de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

Astfel, criticile recurentei, prin care s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat în mod eronat prevederile contractuale în baza cărora încetarea de drept este incidentă şi că Adresa recurentei nr. x/12.11.2021, prin care s-a transmis pârâtei că pot deveni incidente prevederile art. 16 alin. (1) lit. c), nu poate fi interpretată ca fiind o notificare privind încetarea de drept, atâta timp cât Decizia ANRE de retragere a licenţei nu a fost emisă, nu se pot constitui în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de actuala reglementare, din moment ce în susţinerea acestora recurenta se raportează la modul de interpretare a contractului de către instanţa de apel şi la reţinerea unei situaţii de fapt care nu se coroborează cu probele.

Prin criticile formulate, recurenta face trimitere la situaţia de fapt reţinută de către curtea de apel şi la modul în care instanţa de prim control judiciar a înţeles să interpreteze înscrisurile dosarului. Or, modul de interpretare a probelor şi situaţia de fapt nu pot forma obiectul recursului.

Totodată, trebuie subliniat că interpretarea contractului într-o manieră neconformă sensului reieşit din acordul părţilor, precum şi evaluarea relaţiilor dintre entităţile juridice aflate în conflict, constituie o ipoteză de analiză corelată a probelor. Stabilirea adevăratei voinţe a părţilor contractante constituie un aspect al etapelor devolutive, iar nu al controlului de legalitate, pentru că doar în valorificarea probelor propuse şi încuviinţate se poate stabili care a fost conduita părţilor. Or, în recurs instanţa nu poate constata o altă situaţie de fapt decât cea configurată de către instanţa de apel.

În speţă, se observă că sub pretextul unor pretinse interpretări eronate a clauzelor contractuale asumate prin convenţie, recurenta, relatând opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de prim control judiciar, tinde la schimbarea situaţiei de fapt stabilite, ceea ce nu este permis la acest moment procesual.

În realitate recurenta este nemulţumită de concluzia la care a ajuns instanţa de apel cu privire la clauza contractuală prevăzută la art. 16 lit. c) (retragerea licenţei), respectiv cu privire la incompatibilitatea acestei clauze cu angajarea răspunderii contractuale prevăzută de art. 15 din contracte coroborat cu art. 1350 C. civ.

Or, trebuie reamintit că întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţii cu privire la concluzia la care a ajuns instanţa cu referire la metoda de interpretare a contractului, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că, în condiţiile în care criticile care vizează nemulţumirea recurentei faţă de reţinerea instanţei de apel a unei încetări contractuale, potrivit art. 16 lit. c) din contracte, astfel cum şi-a manifestat voinţa reclamanta apelantă prin notificarea de încetare a contractelor din data de 12.11.2021, aduc în dezbatere chestiuni de netemeinicie, celelalte susţineri evidenţiate în cererea de recurs referitoare la rezilierea contractelor nu prezintă nicio relevanţă în economia prezentei căi extraordinare de atac.

Oricum, şi acest set de critici privind rezilierea contractelor antamează chestiuni de netemeinicie, întrucât, deşi recurenta indică dispoziţiile art. 1551 din C. civ., în realitate, este nemulţumită de modul în care instanţa de apel a interpretat clauzele contractelor a căror reziliere a fost solicitată.

Din economia criticilor formulate prin cererea de recurs, se desprinde ideea că, invocând pretinsa încălcare a unor dispoziţii legale, recurenta urmăreşte să obţină o reinterpretare a clauzelor contractuale în sensul dorit de aceasta, însă o atare critică nu se încadrează în motivul de casare privind încălcarea unor norme de drept material, dar nici în celelalte motive de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Toate susţinerile recurentei se constituie într-o înşiruire de aprecieri personale care nu au valenţa unor critici de nelegalitate, relevând, în realitate, doar nemulţumirea acesteia faţă de examinarea probelor şi faţă de soluţia dată de instanţa de apel, aspecte care nu pot fi circumscrise niciunuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementate de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 208/LP din 13 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 208/LP din 13 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2025.