Appeal for unpaid lease contributions annulled as procedurally deficient; partial award of USD 43,168.1 plus penalties stands.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 26.10.2022, reclamantul Municipiul Bucureşti prin Primarul General în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. a solicitat instanţei să dispună: obligarea pârâtei la plata pretenţiilor în sumă totală de 437.896.25 USD la cursul BNR din ziua efectuării plăţii din care suma de 163.596,77 USD, reprezentând cota aport restant pentru perioada octombrie 2019 - 07.12.2020 şi suma de 274.299,48 USD, reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada octombrie 2019- septembrie 2022; prevederea în dispozitivul hotărârii că penalităţile de întârziere sunt calculate conform contractului, pana la plata efectivă, a debitului principal şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3037 din 08.12.2023, Tribunalul Bucureşti a admis în parte cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 43.168,1 USD, reprezentând cotă aport aferentă perioadei octombrie 2019-15.06.2020 (inclusiv), precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente fiecărei cote lunare de aport corespunzătoare perioadei octombrie 2019-15.06.2020 (inclusiv), în procent de 0,2%/zi de întârziere, calculate de la data scadenţei contractuale a fiecărei cote lunare de aport şi până la data achitării efective a debitului principal; a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 509/A din 25 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost anulat, ca netimbrat, apelul formuat de A. S.R.L. şi respins, ca nefondat, apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General.

Motivele de recurs sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-reclamant critică decizia recurată în raport de două aspecte: momentul încetării contractului nr. x/1/16.06.1995, raportat la temeiurile de fapt şi de drept ale cererii de chemare în judecată şi cuantumul sumei reprezentând cota de aport pentru fiecare lună.

În ceea ce priveşte momentul încetării contractului, recurentul arată că deşi instanţa de apel apreciază că după data de 16.06.2020 nu mai exista temei contractual pentru perceperea cotei de aport, relaţiile contractuale s-au desfăşurat şi după data de 17.06.2020, având în vedere faptul că intimata nu a solicitat denunţarea contractului. Totodată, recurentul face trimitere la adresa nr. x/13.08.2020 emisă de societatea intimate, prin care s-a menţionat că a expirat durata contractului, conform art. 4, arătându-se şi termenii de desfăşurare a acestuia, respectiv dreptul de prelungire.

În continuare, recurentul evocă situaţia de fapt, cu trimitere la clauzele contractului şi notificarea nr. x/30.09.2020 privind predarea spaţiului emisă de Administraţia Fondului Imobiliar, concluzionând că potrivit conduitei intimatei-pârâte, contractul a fost prelungit de drept. În opinia recurentei, instanţa de apel a interpretat în mod greşit cauza în raport de data de încetare a contractului, soluţia pronunţată fiind dată cu încălcarea greşită a normelor de drept material, a principiul disponibilităţii, art. 22 alin. (6), art. 477 şi art. 478 C. proc. civ., iar motivele expuse nu cuprind temeiul pentru soluţia dată.

Totodată, recurentul critică decizia instanţei de apel în ceea ce priveşte cuantumul sumei datorate pentru fiecare lună. Sub acest aspect, autorul căii de atac arată că a depus la dosarul cauzei procesul-verbal din 17.06.1999 încheiat între reprezentanţii Administraţiei Fondului Imobiliar şi intimata-pârâtă, din care rezultă că au fost predate toate suprafeţele imobilului din Calea x, Bucureşti şi care nu a fost luat în considerare de instanţa de apel. Potrivit recurentului, instanţa de judecată nu a pus niciodată în discuţie suprafaţa pe care societatea intimată şi-a desfăşurat activitatea, la dosarul cauzei neexistând nicio probă care să determine instanţa să judece cauza din perspectiva unei diminuări a suprafeţei bunului, fiind necesară părerea unui specialist printr-un raport de expertiză, conchide autorul căii de atac.

În final, recurentul susţine că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 330, art. 337, art. 425 alin. (1) pct. b C. proc. civ., arătând că decizia instanţei de apel este inexactă.

În drept, recurentul-reclamant a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului prin care arată că decizia atacată este inexactă, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autorul căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia pronunţată de curtea de apel.

Nemulţumirile recurentului şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privire la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Având în vedere aceste rigori legale ce se impun în judecata recursului, Înalta Curte reţine că nu pot forma obiectul unei analize, în această etapă procesuală, criticile formulate de către autorul recursului privind interpretarea clauzelor contractului nr. x/1/16.06.1995 în raport de probele administrate.

Înalta Curte reţine că administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Totodată, Înalta Curte reţine că susţinerile recurentului referitoare la încălcarea art. 22 alin. (6), art. 330, art. 337, art. 477 şi art. 478 C. proc. civ. nu se circumscriu vreunui caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., deoarece sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi în ce mod au fost încălcate normele procesuale.

Nici susţinerile prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare indicat în memoriul de recurs, întrucât recurentul nu a indicat normele materiale încălcate.

Se observă că din expunerea argumentelor evocate, respectiv susţinerile referitoare la momentul încetării contractului nr. x/1/16.06.1995, precum şi trimiterile la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (procesul-verbal din 17.06.1999, notificarea nr. x/30.09.2020), recurentul readuce în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speţă, recurentul-reclamant, susţinând greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte şi afirmaţii, fără o argumentaţie în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea pronunţată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părţile au avut la dispoziţie o judecată în fond în faţa primei instanţe şi o rejudecare a fondului în apel.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurentul nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 509/A din 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 509/A din 25 martie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.