Nullity suit over car sale and service contracts quashed and remanded for appellate court’s failure to reason.

Şedinţa publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la 28.12.2021, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C. S.R.L.) şi D. a solicitat ca în temeiul art. 1246 şi urm. C. civ., coroborate cu art. 1179, art. 1225 si art. 1235 C. civ. să se constate nulitatea absolută a contractelor nr. x din 07.01.2019 (având ca obiect vânzare-cumpărare autoturisme) şi nr. 2 din 07.01.2019 (având ca obiect prestări servicii service auto) ambele încheiate intre B. S.R.L., C. S.R.L.) şi D. pentru cauză ilicită.

E. S.A. a formulat cerere de intervenţie principală, în interes propriu, în contradictoriu cu A. S.R.L, B. S.R.L., C. S.R.L.) şi D., solicitând anularea contractului nr. x din 07.01.2019 şi a contractului nr. x din 07.01.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 260 din 09.03.2023 s-a admis excepţia lipsei de interes a cererii de chemare în judecată având ca obiect constatare nulitate act şi a cererii de intervenţie principală şi s-a respins ca lipsite de interes cererea de chemare în judecată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenient- principal E. S.A.

Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel E. S.A.

Prin decizia civilă nr. 142/LP din 30 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a fost admis apelul declarat de E. S.A., în contradictoriu cu A. S.R.L., şi intimaţii-pârâţi B. S.R.L., C. S.R.L. şi D.. A fost anulată sentinţa civilă nr. 260 din 09.03.2023 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Constanţa.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs B. S.R.L., C. S.R.L. şi D..

Motivele de recurs formulate de B. S.R.L. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., decizia recurată fiind nemotivată. Potrivit recurentei, curtea de apel nu a indicat care este obiectul cererii în accepţiune proprie, care este situaţia de fapt reţinută, pe baza căror probe şi-a format convingerea şi nici motivele pentru care a înlăturat cererile părţilor.

Totodată, recurenta arată că intimata-reclamantă a solicitat prin cererea de chemare în judecată strict constatarea nulităţii absolute a contractelor nr. x şi 2 din 07.01.2019, temeiurile de drept invocate fiind prevederile art. 1235, art. 1238 alin. (2), art. 2324 şi art. 2285 C. civ.. Potrivit recurentei, nu există nicio referire la prevederile art. 1562 şi art. 1564 C. civ. şi nu s-a făcut vorbire despre revocarea celor două contracte sau despre inopozabilitate faţă de reclamantă. Aşadar, un intervenient nu poate schimba obiectul determinat al cererii de chemare în judecată şi nici temeiul juridic al cererii, sens în care, reţinerile instanţei de apel sunt nelegale, conchide recurenta. În opinia acesteia, aceste susţineri ale intimatei interveniente E. în faţa instanţei de apel încalcă prevederile art. 478 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., iar instanţa de apel, neînlăturând criticile formulate de B. cu privire la acest aspect, a încălcat dispoziţii procedurale imperative.

Sub un alt aspect, recurenta susţine că decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. Potrivit autoarei căii de atac, instanţa de apel nu justifică în considerentele expuse care sunt motivele pentru care a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nefondată şi care sunt motivele pentru care instanţa de fond ar fi trebuit să aprecieze că demersul reclamantei şi al intervenientei prezintă interes raportat la dispoziţiile art. 33 C. proc. civ.. Mai arată recurenta că instanţa de apel trebuia să justifice de ce a reţinut că intervenienta a invocat în mod legal aplicabilitatea dispoziţiilor 1562 C. civ., având în vedere că acestei părţi îi este interzis să schimbe obiectul şi temeiul juridic al cauzei.

Sub un ultim aspect, recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1562 C. civ., reţinând în mod nelegal că acest temei juridic a fost indicat prin cererea de chemare în judecată, deşi cererea introductivă nu aparţine intimatei E.. De asemenea, fără nicio legătură cu dezlegările anterioare, instanţa de apel a impus instanţei de fond verificări în legătură cu dosarul execuţional nr. x/2021 al BEJ F., verificări ce au fost făcute de instanţele legal învestite potrivit art. 712 C. proc. civ., finalizate cu respingeri definitive ale tuturor contestaţiilor la executare, conchide recurenta.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de C. S.R.L. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta-pârâtă susţine că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu încălcarea principiului contradictorilităţii, prevăzut de art. 14 alin. (6) C. proc. civ., a principiului aflării adevărului, reglementat de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ. şi art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În continuare, recurenta prezintă consideraţii teoretice privind principiile procesuale încălcate şi doctrină relevantă în materie. Potrivit autoarei recursului, instanţa de apel nu a pus în discuţia părţilor necesitatea dovedirii încetării executării silite din dosarul execuţional nr. x/2021, dar şi-a întemeiat soluţia pe însăşi lipsa dovezii încetării executării silite.

Printr-o altă critică, recurenta susţine că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În opinia recurentei, prin admiterea apelului formulat de intervenienta E., curtea de apel a concluzionat că excepţia lipsei de interes reţinută de prima instanţă este neîntemeiată, însă nu prezintă raţionamentul juridic în baza căruia a ajuns la această concluzie. Mai arată recurenta că instanţa de apel nu a motivat de ce argumentele expuse de către aceasta sunt neîntemeiate şi de ce E. justifică un interes prin susţinerea cererii de intervenţie principală.

În drept, recurenta-pârâtă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivele de recurs formulate de D. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul susţine că decizia recurată încalcă prevederile art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 224 C. proc. civ.. În acest sens, recurentul arată că în unicul paragraf destinat motivării, instanţa de apel a reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada încetării executării silite în cadrul dosarului execuţional nr. x/2021, deşi respectivul dosar a încetat de drept, în temeiul art. 703 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sens în care nu era nevoie ca executorul judecătoresc ori alt organ de executare să emită un act de executare în acest sens. Cu privire la acest aspect, autorul recursului face trimitere la situaţia de fapt reţinută în dosarul execuţional nr. x/2021 şi arată că prin sentinţa civilă nr. 6076 din 27.05.2022 a Judecătoriei Constanţa, rămasă definitivă, s-a dispus respingerea contestaţiei la executare formulată de E.. Prin urmare, intimata intervenientă nu mai are niciun interes cu privire la anularea celor două contracte, conchide recurentul.

De asemenea, mai arată recurentul, împrejurarea potrivit căreia încetarea executării silite nu ar fi fost dovedită reprezintă un aspect pe care instanţa de apel s-a pronunţat fără să-l pună în discuţia părţilor. Autorul căii de atac redă în susţinerea acestei critici prevederile art. 224 C. proc. civ. şi concluzionează că aspectul referitor la încetarea executării silite nu a fost invocat niciodată în cercetarea procesuală sau în etapa dezbaterilor de către instanţă, ci a fost luat în considerare doar cu ocazia pronunţării soluţiei. Potrivit recurentului, pronunţarea asupra unei chestiuni care nu a fost pusă în discuţia părţilor reprezintă o încălcare a principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.

Totodată, recurentul susţine că instanţa de apel nu a examinat în mod real apărările invocate de către acesta, pronunţând decizia recurată cu încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a îndatoririi judecătorilor de a soluţiona o cerere. Se mai arată de către autorul recursului că decizia atacată a fost pronunţată cu încălcarea prederilor art. 477 C. proc. civ. referitoare la limitele efectului devolutiv al apelului. Potrivit recurentului, intimata-intervenientă E. nu a învestit instanţa de control judiciar cu stabilirea faptului că executarea silită în dosarul nr. x/2021 a încetat, sens în care decizia a fost pronunţată cu depăţirea limitelor investirii.

Printr-o altă critică, recurentul susţine că instanţa de apel nu a motivat concluzia conform căreia E. ar justifica un interes, prin raportare la susţinerile şi apărările părţilor. Recurentul redă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi arată că deciziei recurate îi lipsesc o parte din elementele hotărârii judecătoreşti astfel cum sunt reglementate de legiuitor, respectiv, motivele de fapt şi de drept pe care ar fi trebuit să se întemeieze soluţia de anulare a sentinţei civile nr. 260 din 09.03.2023 a Tribunalului Constanţa. În opinia recurentului, decizia recurată nu reflectă modul în care instanţa de apel a analizat motivele invocate de părţi, ci cuprinde doar motivul de apel invocat de către E.. Instanţa de apel nu a avut o contribuţie proprie la stabilirea situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii, preluând ca atare conţinutul actelor redactate de părţi în cauză, conchide recurentul.

În drept, recurentul-pârât a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatele au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, faţă de faptul că atât recurentele-pârâte C. S.R.L. şi B. S.R.L., cât şi recurentul-pârât D. au invocat nemotivarea deciziei recurate, indicând în memoriul de recurs motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza în mod unitar cele trei recursuri sub acest aspect.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că obligaţia de motivare a hotărârii reprezintă unul dintre aspectele esenţiale ale dreptului la un proces echitabil, constând în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, corelativ cu obligaţia instanţei ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv.

Obligaţia instanţei de motivare a hotărârii judecătoreşti, în acord cu dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., presupune o analiză critică atât asupra probelor administrate, cât şi asupra argumentelor şi apărărilor părţilor care, având un caracter esenţial, pot determina ori, cel puţin, influenţa soluţia adoptată. Lipsa unei astfel de analize poate constitui o nemotivare a hotărârii, deoarece ea semnifică lipsa unei analize complete a cauzei ori o analiză insuficientă care este de natură să afecteze necesitatea asigurării unei proceduri echitabile şi să răspundă imperativului aflării adevărului în cauză.

Este de subliniat că motivarea hotărârii este o componentă a principiului dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, în acelaşi timp, o garanţie procesuală care permite exercitarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătoreşti, fiind de natură să înlăture orice arbitrariu şi să convingă părţile în litigiu de temeinicia şi legalitatea unei hotărâri.

Prin urmare, nemotivarea, în oricare din ipotezele menţionate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din acelaşi cod constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine fondate criticile recurentei-pârâte B. S.R.L., prin care arată că instanţa de apel nu a indicat care este situaţia de fapt reţinută, pe baza căror probe şi-a format convingerea şi nici motivele pentru care a înlăturat cererile părţilor.

Astfel, instanţa supremă constată că din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanţa de apel a analizat apărările recurentei-pârâte raportat la temeiurile legale invocate, precum şi probele administrate în cadrul litigiului, curtea de apel rezumându-se la a arăta că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 33 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte reţine întemeiate susţinerile recurentei-pârâte C. S.R.L. prin care afirmă că instanţa de apel nu a expus propriul raţionament cu privire la concluzia că intimata E. ar justifica un interes în cauză, prin raportare la susţinerile şi apărările tuturor părţilor. Se observă că instanţa de apel a preluat suţinerile formulate de intimata-intervenientă, deşi se impunea completarea considerentelor cu argumente care să reflecte mecanismul logico-juridic prin care s-a format convingerea judecătorului care a determinat soluţia din dispozitiv.

De aceea, este corectă şi afirmaţia recurentului-pârât D. că decizia atacată nu răspunde în fapt şi în drept la toate apărările acestuia şi nu este în concordanţă cu probele administrate în cauză, din considerente lipsind examinarea susţinerilor părţii şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare critică relevantă şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia anulării sentinţei primei instanţe.

În atare situaţie, cercetarea apărărilor părţilor şi a cauzei a fost formală, fiind rezumată la concluzia lipsei dovezilor încetării executării silite din dosarul execuţional, instanţa reţinând doar " Totodată, în speţă nu s-a făcut dovada încetării executării silite in cadrul dosarului execuţional x/2021 ce se desfăşoară in baza încheierii de încuviinţare de executare silită nr. x/01.10.2021 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2021 raportat la titlul executoriu constanţa în sentinţa civila nr. 893/12.08.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021-debitor D.. În consecinţă, Curtea reţine ca sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 33 Cod procedură…", însă a lipsit un examen efectiv al aspectelor deduse judecăţii de părţi în apel.

Faţă de lipsa indicării unor motive în hotărârea recurată care să fie în concordanţă cu argumentele părţilor, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de recurs nu poate exercita controlul de legalitate asupra acesteia, astfel că se impune casarea hotărârii şi în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.

O hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la susţinerile şi apărările părţilor, la probatoriul administrat, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Or, prin nemotivarea hotărârii, recurenţilor-pârâţi li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, revenind instanţei de apel, în rejudecare, rolul reexaminării depline a cauzei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de de recurentele-pârâte B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. împotriva deciziei civile nr. 142/LP din 30 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile subsumate pct. 5 şi pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se mai impun a fi analizate în această etapă procesuală, urmând a fi examinate în contextul unei cercetări complete a cauzei de către instanţa devolutivă de control judiciar.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale şi în limitele efectului devolutiv al apelului, va analiza temeiurile legale invocate raportat la apărările recurenţilor şi va pronunţa o hotărâre prin care va răspunde acestor apărări într-o formă clară şi precisă. Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte B. S.R.L., C. S.R.L. şi D. împotriva deciziei civile nr. 142/LP din 30 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2025.