Cassation appeal challenging appellate court’s failure to comply with binding cassation order regarding jurisdiction and mandatory reasoning on civil delict and stamp duty

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la data de 7 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Constanţa prin Primar a solicitat obligarea pârâtei A. S.R.L. la plata sumei de 1.000.000 RON, cu titlu de prejudiciu rezultat din desfăşurarea activităţii de afişaj, reclamă şi publicitate pe domeniul public şi privat al municipiului Constanţa, fără a fi îndreptăţită în acest sens, în perioada 02.07.2019 - prezent şi plata dobânzilor legale de la data realizării veniturilor din activitatea de afişaj, reclamă şi publicitate arătată la punctul 1 şi până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349 C. civ.

La termenul din data de 26 octombrie 2021, instanţa a respins excepţia netimbrării invocată prin întâmpinare şi a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, faţă de temeiul legal invocat.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1456 din 23 decembrie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Municipiul Constanţa prin Primar, considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.

Prin decizia civilă nr. 202 din 25 mai 2022, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamantul Municipiul Constanţa prin Primar, împotriva sentinţei civile nr. 1456/23.12.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă.

4. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanţa, prin Primar, solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 1448 din 14 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanţa, prin Primar împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

5. Cauza a fost înregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 16 februarie 2024, în baza art. 242 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecata apelului pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligaţiei de formulare a precizărilor solicitate de instanţă la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2023.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2025, prin care s-a dispus şi amânarea pronunţării, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în practica, a respins excepţia netimbrării cererii de apel, constatând că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2023 s-a pus în vedere apelantului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, iar la termenul de judecată următor din data de 16 februarie 2024, deşi pentru intimata pârâtă s-a prezentat reprezentantul convenţional, nu a fost invocat niciun impediment procedural sub acest aspect. S-a reţinut că apelanta a depus ulterior dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, motiv pentru care s-a constatat că nu mai subzistă nicio eventuală nulitate a cererii de apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru regăsindu-se la dosar la fila x, iar la acel termen, după reluarea judecăţii, ca urmare şi a respingerii recursului formulat împotriva încheierii de suspendarea judecăţii, s-a constatat că cererea de apel a fost legal timbrată.

Prin decizia civilă nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, s-a admis apelul declarat de reclamantul Municipiul Constanţa prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 1456/23.12.2021 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, cu consecinţa anulării sentinţei civile apelate şi trimiterii cauzei Tribunalului Constanţa, în vederea judecării fondului.

6. La 23 mai 2025, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., pârâta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 şi din 17 ianuarie 2025, precum şi împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, prin care a solicitat admiterea recursului casarea încheierilor atacate şi, pe cale de consecinţă, în principal, casarea deciziei recurate şi anularea apelului ca netimbrat. Într-un prim subsidiar, în măsura în care se va respinge recursul declarat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2025, s-a solicitat casarea în tot a deciziei recurate şi, reţinând spre judecată cauza, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat casarea în tot a deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Referitor la încheierile din 16 februarie 2024 şi 17 ianuarie 2025, recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de apel a încălat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere ordinea soluţionării excepţiilor.

Recurenta a precizat că la termenul de judecată din 16 februarie 2024, instanţa de apel a dispus suspendarea judecăţii cauzei, conform art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiilor privind precizarea acţiunii introductive.

Recurenta susţine că la termenul respectiv instanţa de apel trebuia să verifice din oficiu şi cu prioritate îndeplinirea obligaţiei impuse în sarcina apelantei cu privire la achitarea judiciare taxei de timbru şi, constatând neîndeplinirea obligaţiei, să invoce din oficiu excepţia netimbrării căii de atac şi, pe cale de consecinţă, să facă aplicarea sancţiunii nulităţii prevăzute de art. 470 alin. (3) C. proc. civ., anulând apelul ca netimbrat, conform art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi art. 174 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat înlăturarea considerentelor instanţei de apel privind respingerea excepţiei netimbrării apelului din încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2025, cu consecinţa casării încheierilor menţionate şi a deciziei atacate, respectiv anularea apelului ca netimbrat.

În privinţa recursului declarat împotriva deciziei pronunţate în apel, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a susţinut că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 501 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a respectat dezlegările obligatorii ale hotărârii de casare, care a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel în vederea analizării motivelor de apel, plecând de la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1349 C. civ., urmând a se stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, precum şi de a aprecia dacă se impune aplicarea dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prevederile art. 501 C. proc. civ. sunt norme imperative, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii.

Recurenta-pârâtă a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel s-a dezînvestit şi a dispus trimiterea cauzei spre o nouă judecată Tribunalului Constanţa. În situaţia în care Înalta Curte ar fi intenţionat ca rejudecarea cauzei să aibă loc la prima instanţă, în temeiul prevederilor art. 497 C. proc. civ., ar fi dispus în mod direct în acest sens.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susţinut că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, având în vedere soluţia de trimitere a cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, astfel încât este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Chiar dacă prin apelul formulat reclamanta a solicitat trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe, recurenta a susţinut că, potrivit dispoziţiilor deciziei de casare, instanţa de apel avea obligaţia de a reţine cauza spre o nouă judecată şi de a se pronunţa asupra celor stabilite prin considerentele deciziei Înaltei Curţi, şi, pe cale de consecinţă, să procedeze la motivarea hotărârii în acord cu indicaţiile stabilite.

Intimatul-reclamant Municipiul Constanţa prin Primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat împotriva încheierii din 16 februarie 2024, în principal prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat sau a lispei de interes, iar în subsidiar ca neîntemeiat. Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, intimatul-reclamant a susţinut că recurenta-pârâtă A. S.R.L., la data de 18.07.2024 a formulat recurs impotriva aceleiasi încheieri de şedinţă din 16.02.2024, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 1955 din 30 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2021 a respins recursul ca lipsit de interes. În ceea ce priveşte excepţia lipse de interes în a formula recurs împotriva acestei încheieri, intimatul-reclamant a susţinut că aceasta este admisibilă având în vedere că cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 242 C. proc. civ. a fost formulată de către A. S.R.L., iar instanţa a admis cererea acesteia. În plus, s-a învederat că prin încheierea din 16 februarie 2024 instanţa de apel nu a soluţionat vreo excepţie referitoare la netimbrarea apelului.

Totodată, intimatul-reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva încheierii din 17 ianuarie 2025 şi a deciziei nr. 15/31.01.2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi a apărărilor formulate pe fond.

Înalta Curte, analizând încheierile şi decizia atacate în raport cu criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 şi din 17 ianuarie 2025 şi va admite recursul pârâtei formulat împotriva deciziei nr. 15/LP/31.01.2025, reţinând următoarele considerente:

Cu titlu prelabil, Înalta Curte va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de intimatul-pârât, reţinând în acest sensă că, împotriva încheierii de suspendare din data de 16 februarie 2024 s-a formulat recurs, care a fost respins ca lipsit de interes, fără a se cerceta astfel fondul acestuia, cu motivarea că instanţa de apel acordase deja termen pentru repunerea cauzei pe rol.

Prin urmare, se constată că decizia nr. 1955/30.10.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat doar în ceea ce priveşte lipsa de interes a formulării recursului împotriva încheierii de şedinţă din 16 februarie 2024 întemeiată pe inexistenţa suspendării cursului procesului, nu şi în ceea ce priveşte fondul recursului întemeiat pe încălcarea normelor referitoare la procedura soluţionării excepţiilor.

În continuare, Înalta Curte va analiza criticile invocate de recurenta-pârâtă împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 şi 17 ianuarie 2025, care se află în strânsă legătură, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva acestor încheieri.

Astfel, recurenta susţine că instanţa de apel s-a pronunţat asupra suspendării judecării cauzei cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că la termenul din 16 februarie 2024 instanţa trebuia să verifice din oficiu şi cu prioritate îndeplinirea obligaţiei impuse în sarcina apelantei cu privire la achitarea taxei judiciare de timbru şi, în consecinţă, să dispună anularea apelul ca netimbrat.

Totodată, recurenta-pârâtă a solicitat înlăturarea considerentelor instanţei de apel privind respingerea excepţiei netimbrării apelului din încheierea de şedinţă din 17 ianuarie 2025, cu consecinţa dispunerii casării încheierilor menţionate şi a deciziei atacate, respectiv anularea apelului ca netimbrat.

Cu privire la chestiunea timbrajului cererii de apel, Înalta Curte constată că, prin încheierea din 17 ianuarie 2025, instanţa de apel a respins excepţia netimbrării cererii de apel, cu motivarea că la termenul de judecată din 10 noiembrie 2023 s-a pus în vedere apelantului obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, iar la termenul de judecată următor din 16 februarie 2024, deşi pentru intimata-pârâtă s-a prezentat reprezentantul convenţional, nu a fost invocat niciun impediment procedural sub acest aspect. S-a mai reţinut că apelanta a depus ulterior dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel, astfel cum s-a pus în vedere, motiv pentru care s-a constatat că nu mai subzistă nicio eventuală nulitate a cererii de apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru regăsindu-se la dosar la fila x. Ulterior, la termenul din 17 ianuarie 2025, după reluarea judecăţii, ca urmare şi a respingerii recursului formulat împotriva încheierii de suspendare a judecăţii cauzei, s-a reţinut că cererea de apel este legal timbrată, procedându-se în continuare la soluţionarea acesteia.

Prin recurs, recurenta-pârâtă invocă timbrarea tardivă a cererii de apel, însă, aşa cum a constatat şi instanţa de apel la termenul de judecată din 16 februarie 2024, având cuvântul pe chestiuni prealabile, avocatul pârâtei nu a invocat niciun impediment procedural din perspectiva timbrajului.

Potrivit art. 248 C. proc. civ. (1) instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta critică ordinea de soluţionare a unor incidente, respectiv suspendarea întemeiată pe dispoziţiile art. 242 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea de către apelantă a obligaţiei de formulare a precizărilor solicitate de instanţă şi chestiunea timbrajului aferent cererii de apel.

Înalta Curte notează că aceste susţineri ale recurentei reprezintă critici cu privire la nemulţumirea sa faţă de modalitatea în care instanţa de apel a aplicat regulile de procedură privind ordinea de soluţionare a incidentelor ivite în cauză, respectiv suspendarea şi timbrajul, fără a releva o veritabilă critică de nelegalitate, care să corespundă exigenţelor legale în materia recursului, care impun reliefarea exclusiv a aspectelor de nelegalitate care viciază hotărârea instanţei de apel. Aceasta deoarece, astfel cum rezultă din încheierea din 16 februarie 2024 instanţa a acordat prioritate măsurii de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe art. 242 C. proc. civ., având în vedere că apelantul-reclamant nu a depus la dosar precizările solicitate de către instanţă cu privire la prejudiciul efectiv solicitat în cauză, criteriile de evaluare pe care Municipiul Constanţa le-a avut în vedere, cu indicarea faptei ilicite săvârşite de intimata-pârâtă, precum şi de a preciza criteriile temporale ale acestei fapte ilicite.

În egală măsură, se constată că prin decizia nr. 1448 din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus ca, instanţa de apel să aprecieze asupra faptului dacă se impune aplicarea dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, această chestiune fiind dezlegată de către instanţa de apel, în sensul constatării că cererea de apel a fost legal timbrată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 şi din 17 ianuarie 2025 ale Curţii de Apel Constanţa.

În privinţa recursului declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, Înalta Curte reţine că a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 501 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel nu a respectat dezlegările obligatorii ale deciziei de casare, în sensul că în mod greşit s-a dezînvestit, dispunând trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanţe. Procedând astfel, recurenta-pârâtă a arătat că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, sens în care este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii sau când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 501 C. proc. civ., conform cărora (1) În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul. (2) Când hotărârea a fost casată pentru încălcarea regulilor de procedură, judecata va reîncepe de la actul anulat (3) După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

Înalta Curte constată că este fondat motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., derivat din încălcarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., având în vedere că prin decizia de casare nr. 1448 din 14 iunie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Constanţa prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 202 din 25 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a stabilit că instanţa de apel, cu ocazia unei noi judecăţi, va analiza motivele de apel plecând de la temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 1349 C. civ., urmând să stabilească dacă sunt sau nu îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, precum şi de a aprecia dacă se impune aplicarea dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin urmare, în mod greşit, instanţa de apel s-a dezînvestit şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, respectiv Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, în condiţiile în care prin decizia de casare s-a stabilit în mod expres instanţa competentă să procedeze la o nouă judecată a cauzei, aceasta fiind instanţa de apel, trasându-se totodată şi limitele rejudecării.

De asemenea, se constată că hotărârea instanţei de recurs nu conţine dispoziţii cu privire la sentinţa pronunţată de tribunal, care să permită interpretări referitoare la instanţa competentă să rejudece litigiul.

În consecinţă, din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit greşit limitele judecăţii, astfel cum au fost trasate prin decizia de casare, care de altfel conţine dezlegări obligatorii, pronunţând o hotărâre cu nerespectarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ., care sunt norme imperative, a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii, fiind totodată încălcate şi prevederile art. 477 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurentă sub aspectul neanalizării criticilor din apel referitoare la îndeplinirea sau nu a condiţiilor răspunderii civile delictuale, prin raportare la dispoziţiile art. 1349 C. civ., precum şi din perspectiva aplicării sau nu a dispoziţiilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, impune ca celor fundamentale, susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia, să li se ofere o dezlegare.

Înalta Curte constată că aceste rigori, cărora le sunt subordonate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., nu au fost respectate, întrucât instanţa de apel nu a analizat în decizia recurată criticile referitoare la condiţiile răspunderii civile delictuale, aceasta fiind o consecinţă a dezînvestirii sale şi trimiterii cauzei spre o nouă judecată primei instanţe.

Prin urmare, motivarea este un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, iar lipsa acesteia atrage casarea ei, astfel încât Înalta Curte reţine ca fiind fondat şi acest motiv de recurs.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Faţă de efectul produs ca urmare a admiterii recursului şi casării deciziei recurate, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu va mai analiza celelalte critici invocate de către recurentă, care vizează fondul litigiului, în considerarea caracterului obligatoriu al dezlegărilor instanţei de casare şi al prevederilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierilor din 16 februarie 2024 şi din 17 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Admite recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 15/LP din 31 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, pe care o casează şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.