Exclusion of recourse for labor dispute appellate decisions: inadmissibility of appeal against final labor conflict ruling
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving the Court of Appeal's decision—which had reversed the first instance and reinstated the employer's disciplinary demotion—in force. The underlying dispute involved a nurse challenging a disciplinary sanction that demoted her from grade 5 to grade 0 for 30 days, arguing that the appellate court issued contradictory motives by simultaneously rejecting her claim and partially maintaining the lower court's order. The decisive legal basis was Article 483(2) of the Civil Procedure Code, which explicitly excludes decisions rendered in labor conflict appeals from further judicial review, rendering the appellate decision final under Article 634(1)(4) and constituting an inadmissible recourse under the principle of legality of appeals.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 425 alin. (3) C. proc. civ, art. 457 C. proc. civ; Exclusion of recourse for labor dispute appellate decisions: inadmissibility of appeal against final labor conflict ruling: Recurenta a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi a susţinut că decizia atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sub aspectul dispozitivului, întrucât instanţa de apel a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins contestaţia, dar a menţinut dispoziţiile sentinţei apelate, în măsura în care nu sunt contrare deciziei sale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026
Deliberând asupra recursului, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 03.11.2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de sancţionare nr. 773/19.10.2023 emisă de pârât, prin care a fost retrogradată din funcţia de infirmier gradaţia 5, în cea de infirmier gradaţia 0, pentru o durata de 30 de zile începând cu data de 01.11.2023 şi a raportului de cercetare disciplinară, reintegrarea în funcţia deţinută anterior şi obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate/actualizate şi daune morale în cuantum de 10.000 RON, precum şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 209/20.02.2025, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia, a anulat în parte decizia de sancţionare nr. 773/19.10.2023, emisă de pârât, numai cu privire la abaterea prevăzută la art. 2 pct. 2, a dispus înlocuirea sancţiunii disciplinare de "retrogradare din funcţia de infirmier gradaţia 5, în funcţia de infirmier gradaţia 0, pentru o durată de 30 de zile" cu sancţiunea disciplinară prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, respectiv "avertisment scris", a obligat pârâtul la plata către reclamantă a drepturilor salariale reţinute, respectiv a diferenţei salariale dintre funcţia de infirmier gradaţia 5 şi funcţia de infirmier gradaţia 0, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală, precum şi a sumei de 2.750 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a respins restul pretenţiilor, ca nefondate.
Împotriva acestei sentinţe civile, pârâtul Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 202/CM/03.07.2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins ca nefondată contestaţia, menţinând dispoziţiile hotărârii atacate, în măsura în care nu contravin deciziei pronunţate.
Împotriva acestei decizii civile, reclamanta A. a declarat recurs.
Recurenta a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi a susţinut că decizia atacată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei sub aspectul dispozitivului, întrucât instanţa de apel a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a respins contestaţia, dar a menţinut dispoziţiile sentinţei apelate, în măsura în care nu sunt contrare deciziei sale.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea lui.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 202/CM/03.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în apel, într-un litigiu de muncă, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)", din care rezultă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile date în apel în litigiile de muncă.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 202/CM/03.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, împotriva căreia s-a declarat prezenta cale de atac, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., după cum în mod corect a menţionat şi instanţa de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., aşadar nesusceptibilă de exerciţiul recursului.
Cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 202/CM/03.07.2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2026.