Validity of notarized resolutory certificate and subsequent sale; failure of buyer to perform and extension of mortgage to unregistered constructions.

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data de 15 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea încheierii de certificare nr. 4 din 7 martie 2022 emisă de notarul public B., având în vedere că nu a operat pactul comisoriu, nefiind îndeplinite condiţiile pentru activarea şi operarea pactului comisoriu care să atragă rezoluţiunea promisiunii bilaterale de vânzare autentificată sub nr. x/26.07.2021, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare prin intermediul căreia să dobândească de la pârâta C. S.A. dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/26.07.2021 de notar public B..

Prin cererea de modificare înregistrată la 20 septembrie 2022, reclamanta a completat cererea iniţială, solicitând, astfel, şi anularea notificării nr. x/20.12.2021, precum şi a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 25 mai 2022 încheiat între pârâtele C. S.A., în calitate de vânzătoare şi D. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, cu rectificarea corespunzătoare a cărţilor funciare indicate.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1179 din 9 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

3. Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 25 aprilie 2023, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia a I civilă a declarat apel reclamanta A. S.R.L., care a fost soluţionat prin decizia nr. 23/A-COM din 17 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat împotriva sentinţei nr. 1179/9.05.2023 şi respingerii ca rămas fără obiect a apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 25 aprilie 2023.

4. La 14 martie 2025, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 23/A-COM din 17 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, fiind invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., susţinând că a făcut dovadă neîndeplinirii obligaţiilor de către partea adversă în privinţa faptelor pozitive. Totodată, s-a învederat că neîndeplinirea acestor obligaţii reprezintă un fapt negativ ce poate fi combătut cu dovezi de către partea care pretinde contrariul, reclamanta neputând proba că o serie de demersuri nu au fost efectuate.

Recurenta a mai arătat că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, reţinând din oficiu incidenţa unor texte de lege care nu au fost invocate de părţi şi nici nu au fost puse în discuţia contradictorie a acestora, respectiv art. 84, art. 87 şi art. 88 din Legea nr. 36/1995, fiind încălcat dreptul la apărare.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea recurată nu conţine considerente referitoare la respingerea ca neîntemeiat a apelul său în privinţa solicitării de anulare a notificării nr. x din 20 decembrie 2021, raportat la faptul că, la momentul transmiterii acesteia de către pârâta C. S.A., nu erau îndeplinite toate obligaţiile ce reveneau acesteia cu titlu prealabil, respectiv obligaţia de a obţine acordul de înstrăinare din partea E. pentru toate construcţiile ce făceau obiectul promisiunii, precum şi obligaţia de a intra în legalitate şi de a întabula construcţiile C1 şi C6 în cartea funciară nr. x Totodată, recurenta-reclamantă a precizat că instanţa de apel a omis să analizeze motivele de nulitate privind contractul de vânzare autentificat sub nr. x/25.12.2022 de notarul public B., încheiat între pârâtele C. S.A., în calitate de vânzătoare şi D. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, considerând, nelegal, că nu se impune anularea notificării şi, implicit, a încheierii de certificare nr. 4 şi, pe cale de consecinţă, nu există motive pentru anularea contractului de vânzare perfectat ulterior cu societatea pârâtă D. S.R.L.

Întrucât pârâta nu şi-a îndeplinit o serie de obligaţii, recurenta a susţinut că, în cauză, poate exista cel mult o culpă comună, care nu atrage rezoluţiunea, acest aspect având relevanţă în contextul posibilităţii restituirii avansului deja achitat societăţii pârâte C. S.A., raportat la promisiunea bilaterală de vânzare nr. 1571/26.07.2021, argument neanalizat de către instanţa de apel.

Recurenta-reclamantă a susţinut că este incident şi motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în vederea analizării situaţiei deduse judecăţii, aplicării în mod corect a dispoziţiilor legale pentru cercetarea valabilităţii notificării nr. x din 7 martie 2022 şi, anulându-se acest act, să se procedeze la verificarea valabilităţii tuturor actelor subsecvente.

Recurenta subliniază că transmiterea acestei notificări a reprezentat punctul de pornire al întregii proceduri de activare a pactului comisoriu, respectiv de curgere a termenului de 75 de zile pentru perfectarea contractului de proprietate în temeiul promisiunii, de emitere a încheierii de certificare nr. 4 şi de perfectare ulterioară a unui contract translativ de proprietatea de către pârâta C. S.A. cu noul cumpărător, pârâta D. S.R.L. Prin urmare, s-a arătat că o hotărâre de anulare a notificării ar justifica aceeaşi soluţie cu privire la actele subsecvente.

Recurenta-reclamantă a precizat că hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (5) şi (6) şi art. 36 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 coroborat cu art. 2.382 din C. civ.

Recurenta consideră că, în cauză, era necesară intabularea construcţiilor Cl şi C6 pentru a putea fi valabil transmise prin vânzare, întrucât nu este incidentă niciuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

Instanţa de apel a reţinut, în mod nelegal, că îndeplinirea obligaţiei intabulării construcţiilor Cl şi C6 nu era necesară, raportat la faptul că, ulterior, nu a existat opoziţie din partea instituţiei bancare cu ocazia încheierii contractului de vânzare între pârâte.

Recurenta precizează că, din acordul de înstrăinare emis de E. S.A. lipsea consimţământul băncii exprimat pentru construcţiile Cl şi C6 amplasate pe terenul nr. CF x. În opinia sa, faptul că aceste construcţii nu apar menţionate în contractul de ipotecă al băncii prezintă relevanţă, având în vedere că terenul era ipotecat, iar potrivit art. 2382 C. civ., ipoteca se extinde, fără nicio altă formalitate, asupra construcţiilor, îmbunătăţirilor şi accesoriilor imobilului, chiar dacă acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii. Recurenta consideră că instanţa de apel trebuia să dea eficientă prevederilor art. 2382 C. civ. şi să aplice efectele acestui text de lege în cauză.

Intimata-pârâtă D. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că instanţa de apel a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei-reclamante, cât şi pe cele ale intimatelor-pârâte, şi a prezentat, în concret, în raport cu natura cauzei, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa. Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, intimata D. S.R.L. a arătat, în esenţă, că cele două construcţii sunt înscrise în cartea funciară nr. x şi sunt identificate prin acelaşi număr cadastral, astfel încât obligaţia prevăzută de articolele invocate de recurentă este îndeplinită.

Intimata-pârâtă C. S.A. a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând în esenţă faptul că instanţa de apel a procedat la motivarea deciziei atacate, reţinând situaţia de fapt reală care rezultă din probele administrate în cauză. Totodată, intimata-pârâtă a susţinut că a îndeplinit toate condiţiile prevăzute în capitolul IV din promisiunea bilaterală de vânzare şi, apoi, a anunţat reclamantul despre acest aspect, inclusiv în scris, prin notificarea nr. x/20.12.2021, partea adversă confirmând, în aceeaşi zi, prin e-mail, primirea notificării respective.

Excepţia nulităţii recursului, invocată de intimate prin întâmpinări, a fost respinsă pentru considerentele cuprinse în practica.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, va respinge ca nefondat recursul reclamantei A. S.R.L., reţinând următoarele considerente:

Recuranta-reclamantă A. S.R.L. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când sunt încălcate norme de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii atacate.

Recurenta-reclamantă a susţinut că prin decizia recurată s-au încălcat dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor de către partea adversă în privinţa faptelor pozitive. Recurenta susţine că neîndeplinirea acestor obligaţii reprezintă un fapt negativ ce poate fi combătut cu dovezi de către partea care pretinde contrariul, reclamanta neputând proba că o serie de demersuri nu au fost efectuate.

Deşi prin recursul formulat reclamanta a încadrat această critică în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aceasta va fi reîncadrată, iar motivul de casare va fi analizat din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât deduce instanţei de control judiciar încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., referitoare la sarcina probei.

Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de apel ar fi nesocotit dispoziţiile procedurale referitoare la regulile de administrare a probelor şi stabilirea greşită a sarcinii probei, din persepctiva dovedirii unui fapt negativ.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, prin decizia recurată, instanţa de apel a respectat principiul stabilit de către art. 249 C. proc. civ., această critică urmând a fi înlăturată.

Astfel, instanţa de apel a reţinut aplicând corect aceste dispoziţii legale că reclamanta este cea care trebuia să facă dovada susţinerilor în sensul că obligaţiile contractuale ale intimatei nu erau îndeplinite la momentul emiterii notificării contestate, fiind incidente dispoziţiile 249 din C. proc. civ., dovada contrară din partea apelantei neexistând. În concluzie, instanţa de apel a constatat că singurele impedimente pentru care promisiunea bilaterală de vânzare nu a fost valorificată în sensul dorit de apelantă, sunt în sarcina acesteia.

Prin urmare, se constată că, în cauză, nu au fost încălcate regulile de procedură prevăzute la art. 249 C. proc. civ., analiza Înaltei Curţi limitându-se doar la critica recurentei vizând imposibilitatea dovedirii unui fapt negativ, celelalte chestiuni invocate de recurentă sub aspectul probelor administrate în cauză neputând face obiectul examinării în recurs, întrucât depăşesc limitele controlului de legalitate.

Totodată, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, reţinând din oficiu incidenţa unor texte de lege care nu au fost invocate de părţi şi nici nu au fost puse în discuţia contradictorie a acestora, respectiv art. 84, art. 87 şi art. 88 din Legea nr. 36/1995, fiind astfel încălcat dreptul la apărare.

Verificând decizia recurată, se constată că instanţa de apel a reţinut aceste temeiuri legale cu ocazia analizării criticii privind anularea încheierii de certificare nr. 4/7.03.2022 emisă de notar public B..

Astfel, instanţa de apel a reţinut că temeiul de drept special incident este dat de art. 87 din Legea nr. 36/1995 care prevede că încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 84 se sancţionează cu anularea, dacă nu pot fi îndreptate şi au produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea actului, iar îndreptarea erorilor şi completarea omisiunilor se fac în condiţiile art. 88, numai dacă acestea rezultă din lucrările actului, precum şi din registrele notariale sau din alte evidenţe ale biroului notarial.

Raportat la aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a argumentat că au fost îndeplinite toate condiţiile legale de către notarul public B. cu privire la încheieriea nr. 4/7.03.2022, în cuprinsul căreia s-a constatat ce anume a declarat reprezentantul legal al intimatei C. S.A. în faţa sa, referitor la situaţia juridică dintre cele două părţi litigante, nefiind incidentă sancţiunea nulităţii actului notarial.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, precum şi prin cererea de apel, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat anularea încheierii de certificare nr. 4 din 7 martie 2022 emisă de notar public B., procedură care este reglementată de Legea nr. 36/1995, care completeaza normele generale.

Reţinând temeiul special al Legii nr. 36/1995, respectiv art. 87, instanţa de apel a evocat condiţiile în care se poate anula un act autentificat de biroul notarial, raportat la obiectul cauzei, constatând îndeplinirea tuturor condiţiilor de certificare de către notarul public, concluzia fiind în sensul că nu este incidentă sancţiunea nulităţii actului notarial.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a reţinut îndeplinirea tuturor condiţiilor de certificare de către notarul public, după care a examinat textele de lege în care se regăsesc acele condiţii legale îndeplinite, respectiv art. 84, art. 87 şi art. 88 din Legea nr. 36/1995.

Conţinutul acestor prevederi legale a format obiectul analizei şi în celelalte cicluri procesuale, fiind invocate ca temei al cererii de anulare a notificării, inclusiv de către părţi la momentul formulării apărărilor, astfel încât, nu era obligatorie repunerea lor în discuţie.

În consecinţă, Înalta Curte constată că este nefondată această critică, urmând a fi înlăturată, ca atare.

În continuare, circumscris cazului de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a criticat hotărârea atacată pentru nemotivare, astfel încât, Înalta Curte va analiza acest motiv de recurs, vizând nerespectarea condiţiilor imperative statuate de art. 425 C. proc. civ. sub aspectul conţinutului hotărârii judecătoreşti.

Într-un prim considerent, instanţa supremă subliniază faptul că intră în sfera de incidenţă a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. lipsa motivării, înţeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., cât şi din perspectiva conţinutului considerentelor, înţeles ca o contragere excesivă a raţionamentului judiciar, ori o motivare lipsită, în mod esenţial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit şi inteligibil pentru părţi ori pentru instanţa care exercită un control de legalitate asupra acestuia.

Din această perspectivă, se constată că hotărârea instanţei de apel este motivată şi prezintă atât structura tipică actului de procedură examinat, în raport cu prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum şi raţionamentul judiciar care susţine soluţia din dispozitiv.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea recurată nu conţine considerente cu privire la solicitarea de anulare a notificării nr. x din 20 decembrie 2021, privind îndeplinirea tuturor obligaţiile ce îi reveneau intimatei cu titlu prealabil, referitoare la obţinerea acordului de înstrăinare din partea E. pentru toate construcţiile ce făceau obiectul promisiunii, precum şi obligaţia de a întabula construcţiile C1 şi C6 în cartea funciară.

Verificând decizia recurată, se constată că instanţa de apel a analizat motivul invocat de reclamantă, referitor la solicitarea de anulare a notificării nr. x din 20 decembrie 2021, prin raportare la dispoziţiile art. 1669 şi 1279 C. civ., reţinând că reclamanta nu s-a conformat acestor prevederi legale, în sensul de a se prezenta la notar în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare, astfel cum a fost convocată de către pârâtă şi nici nu a achitat preţul conform obligaţiei contractuale.

Totodată, recurenta a susţinut că instanţa de apel a omis să analizeze motivele de nulitate privind contractul de vânzare încheiat între pârâtele C. S.A. şi D. S.R.L., precum şi pretenţiile deduse judecăţii din perspectiva argumentului că rezoluţiunea intervine numai în situaţia în care este vorba despre culpa exclusivă a reclamantei.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate se regăsesc motivele care fundamentează concluzia instanţei de apel prin care s-a reţinut valabilitatea contractului de vânzare autentificat sub nr. x/25.12.2022 de notarul public B., încheiat între C. S.A., în calitate de vânzătoare şi D. S.R.L., în calitate de cumpărătoare, instanţa concluzionând că nu se impune anularea notificării şi, implicit, a încheierii de certificare nr. 4 şi, pe cale de consecinţă, nu există motive pentru anularea contractului de vânzare perfectat ulterior cu societatea D. S.R.L.

De asemenea, instanţa de apel a examinat condiţiile rezoluţiunii cu privire la promisiunea bilaterală de vânzare nr. 1571/26.07.2021, din perspectiva temeiului de drept special incident prevăzut în Legea nr. 36/1995, raportându-se la probatoriul administrat în cauză, a cărui examinare nu este posibilă în recurs, în considerarea specificului acestei căi de atac, sens în care, Înalta Curte va înlătura aceste critici.

De altfel, instanţa nu trebuie să răspundă fiecărui argument al părţilor, iar întinderea obligaţiei de motivare trebuie verificată prin raportare la natura şi circumstanţele specifice fiecărei cauze. Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Aşadar, Înalta Curte reţine că acest motiv de casare este nefondat, instanţa de apel argumentând soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., evocând şi aplicând în cauza dedusă judecăţii textele de lege care au stat la baza adoptării soluţiei sale, totodată prezentând raţionamentul-logico juridic prin care a respins apelul reclamantei.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a aplicat greşit normele de drept material referitoare la rezoluţiune, operarea pactului comisoriu, fraudă şi cauză ilicită, precum şi prevederile art. 1 alin. (5) şi (6) şi art. 36 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 coroborat cu art. 2.382 din C. civ., cu referire la necesitatea intabulării construcţiilor Cl şi C6 şi lipsa consimţământului băncii din acordul de înstrăinare, raportat la faptul că ipoteca aflată asupra terenului se extinde şi cu privire la construcţii.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, acesta urmând a fi examinat prin prisma criticilor de nelegalitate ale deciziei recurate, iar aspectele de netemeinicie, care depăşesc cadrul examinării recursului, vor fi excluse analizei în această etapă procesuală.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reţine că instanţa de apel, arătând motivele pentru care a menţinut soluţia primei instanţe, a prezentat argumentele pentru care nu pot fi primite criticile reclamantei referitoare la anularea încheierii de certificare nr. 4/07.03.2022, fiind înlăturate ca nefondate apărările reclamantei referitoare la activarea pactului comisoriu, în sensul că care s-ar fi făcut cu abuz de drept, bazându-se pe o cauză ilicită, respectiv înţelegerea anterioară dintre pârâtele C. S.A. şi D. S.R.L., de a-i vinde acestei societăţi proprietatea pentru un preţ mai mare.

Înalta Curte constată că toate aceste critici, grupate în paragrafele anterioare, pe baza cărora s-a respins apelul reclamantei, au fost deja cenzurate în calea de atac devolutivă, instanţa de apel argumentând netemeinicia demersului juridic promovat.

Astfel, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că din conţinutul înscrisurilor la care reclamanta face referire, respectiv oferta de vânzare asupra imobilelor şi hotărârea AGOA, nu rezultă existenţa unei cauze ilicite, potrivit art. 1238 din C. civ., deoarece ambele acte sunt unilaterale, aparţinând doar intimatei D. S.R.L. Oferta de vânzare a avut un preţ superior celui oferit de reclamantă, iar hotărârea AGOA a avizat încheierea unui contract în baza ofertei, astfel încât instanţa de apel, raportându-se în mod corect şi la momentul emiterii acestor două acte juridice unilaterale.

Configurându-şi astfel calea de atac, recurenta-reclamantă ignoră existenţa judecăţii anterioare şi decizia recurată, făcând abstracţie, totodată, de natura şi limitele căii de atac extraordinare a recursului, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., în cadrul căreia nu pot face obiectul examinării situaţia de fapt, stabilită pe baza probelor administrate în cauză, şi nici alte elemente factuale producătoare de consecinţe juridice, pe baza cărora autoarea căii de atac îşi argumentează o parte semnificativă a recursului pendinte.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că prevederile art. 1 alin. (5) şi (6) şi art. 36 alin. (1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, precum şi art. 2.382 din C. civ. au fost în mod corect aplicate.

Din considerentele deciziei instanţei de apel, rezultă că obligaţia de intabulare a construcţiilor C1 şi C6, invocată de reclamantă, nu era prevăzută în cadrul promisiunii şi, în plus, lipsa acestei măsuri nu a constituit un impediment pentru încheierea contractului de vânzare între cele două intimate, de către notarul public, banca neinvocând acest impediment, în calitate de beneficiară a dispoziţiilor art. 2382 C. civ.

De asemenea, în mod corect instanţa de apel a reţinut că promisiunea bilaterală de vânzare nu a fost valorificată în sensul dorit de reclamantă din cauza comportamentului acesteia, care nu a achitat preţul şi nu s-a prezentat în faţa notarului.

Înalta Curte reţine, în acest context, că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, prin raportare la art. 2.382 din C. civ., cu privire la necesitatea intabulării construcţiilor C1 şi C6 şi posibilitatea extinderii ipotecii asupra construcţiilor, astfel încât nu pot fi primite criticile recurentei subsumate cazului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 23/A-COM din 17 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 23/A-COM din 17 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 octombrie 2025.