Moral damages claim against railway carrier: inadmissibility of annulment challenge seeking re-examination of cassation nullity

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2026

Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 05.07.2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 1.000.000 euro, echivalent în RON la data plăţii, cu titlu de daune morale, în temeiul art. 1.391 alin. (1) C. civ.

Prin încheierea din 02.07.2020, prima instanţă a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR S.A.

Prin sentinţa civilă nr. 3251/20.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat ca netimbrată cererea formulată de reclamantul B., a admis în parte cererea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 48.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, cu titlu de daune morale, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A., ca neîntemeiată, a obligat reclamanta să plătească pârâtei Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. suma de 4.750 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert şi a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei decizii, A. şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1268A/24.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile.

Împotriva acestei decizii civile, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 792/14.05.2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a anulat recursul.

Împotriva deciziei instanţei supreme, A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 17.10.2025, sub nr. x/2025.

Prin cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de recurs I.2 vizând respingerea apelului său cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată şi nu le-a analizat nici pe cele de la pct. I.1 şi II din memoriul de recurs, considerând eronat că vizează netemeinicia deciziei atacate şi nemulţumirea sa cu privire la soluţia de fond, deşi a criticat hotărârea instanţei de apel pentru nemotivare, iar în subsidiar, pentru încălcarea principiilor care guvernează procesul civil.

Intimata Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Tot pe calea întâmpinării, intimata Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a solicita respingerea, ca nefondată, a contestaţiei în anulare şi, ca inadmisibilă, a cererii contestatoarei de anulare a hotărârii pronunţate de instanţa de recurs şi de trimitere a cauzei spre rejudecare.

Luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 508 alin. (1) şi art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat în art. 457 C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală a procesului civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac legale şi în condiţiile prevăzute de actele normative care le reglementează.

Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, nedevolutivă, ce poate fi declarată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de normele de drept imperative ce o instituie.

Articolul 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., pe care titulara contestaţiei şi-a fundamentat demersul, vizează un motiv de contestaţie în anulare specială, respectiv ipoteza în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate în termen.

În speţă, recursul declarat de reclamanta A. a fost anulat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum rezultă din decizia nr. 792/14.05.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Totodată, se constată că, prin contestaţia în anulare supusă examinării, contestatoarea a arătat, în esenţă, că, în mod nelegal, instanţa supremă a aplicat sancţiunea nulităţii recursului său, care a vizat nemotivarea deciziei de către instanţa de apel şi încălcarea principiilor procesului civil.

Înalta Curte apreciază că ipoteza sesizată de contestatoare nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare indicat, întrucât, aşa cum s-a reţinut mai sus, textul de lege evocat are în vedere numai situaţiile în care respingându-se sau admiţându-se în parte recursul, neanalizarea tuturor motivelor de recurs invocate este rezultatul unei omisiuni săvârşite de instanţă.

Or, în cauză, recursul a fost anulat, iar sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. a fost aplicată ca urmare a verificării argumentelor de fapt şi de drept expuse de autoarea căii de atac în justificarea nelegalităţii deciziei instanţei de apel, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de recurs reţinând că recurenta nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în ipotezele acestei norme de drept şi că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 au fost invocate formal.

În realitate, contestatoarea îşi manifestă nemulţumirea cu privire la modul în care instanţa supremă a statuat asupra criticilor sale din recurs, prin demersul judiciar de faţă urmărind reexaminarea acestora, aspect incompatibil cu calea extraordinară de atac fundamentată pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Contestaţia în anulare poate fi admisă pe acest temei numai dacă instanţa de recurs a omis să analizeze un motiv de casare dintre cele prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi cu care a fost învestită în termenul legal, iar o atare situaţie nu este incidentă în cauză, unde neexaminarea motivelor de recurs nu a fost involuntară, ci deliberată şi justificată prin aplicarea art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Mai mult, se cuvine subliniat că, fiind o cale de atac de retractare, contestaţia în anulare formulată pentru remedierea unor erori de judecată, respectiv pentru modul în care au fost evaluate criticile în recurs, nu poate fi primită, legea neurmărind să deschidă părţilor calea recursului la recurs, care să fie soluţionat de aceeaşi instanţă.

Având în vedere că situaţia sesizată de contestatoare nu poate fi circumscrisă ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., faţă de toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 508 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 792/14.05.2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 ianuarie 2026.