Hospital appeal over unpaid emergency services quashed as untimely

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Analizând actele de la dosar şi sentinţa civilă atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 18.09.2024 sub nr. x/2024, reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii arbitrale nr. 15/09.10.2008, pronunţată de Comisia Centrală de Arbitraj în dosarul nr. x/2008.

Prin încheierea din 26.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a trimis cauza secţiilor civile, specializate în litigii cu profesionişti.

Prin sentinţa civilă nr. 20/07.03.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins acţiunea în anulare ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea, casarea sentinţei cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare.

Prin memoriul de recurs, recurentul a afirmat că instanţa a interpretat şi aplicat greşit normele de drept material înscrise în art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., raportat la art. 654, art. 655 alin. (1) lit. a) şi art. 655 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, precum şi în art. 1.373 C. civ.

A susţinut că, în acţiunea în anulare, a precizat şi detaliat în ce constă derogarea de către Casa de Asigurări de Sănătate Dolj de la convenţia părţilor, cu raportare la normele de drept încălcate şi a modului în care acestea trebuiau aplicate.

Cu referire la refuzul intimatei de a deconta serviciile medicale acordate în regim de urgenţă pacienţilor neasiguraţi/care nu au acte de identitate, a precizat, în esenţă, că facturile au fost refuzate în mod nelegal la plată în condiţiile în care serviciile medicale facturate au fost prestate în baza obligaţiilor contractuale, lunar fiind înaintate acesteia centralizatoare privind pacienţii internaţi urmare a unei urgenţe medico-chirurgicale care, la data internării, nu au făcut dovada calităţii de asigurat, iar realitatea efectuării serviciilor nu a fost contestată.

A mai arătat că reglementarea obligaţiei de a asigura asistenţă medico-chirurgicală de urgenţă acestor pacienţi se extinde şi cu privire la decontarea serviciilor către furnizorul care le-a prestat, fără a putea fi condiţionată de lipsa datelor de identificare a acestora.

În fine, a menţionat că raţionamentul instanţei este criticabil în considerarea dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. deoarece, în mod evident, a derogat de la convenţia părţilor şi de la legile care instituie în sarcina furnizorului de servicii medicale obligaţii care nu pot fi înlăturate sau apreciate altfel, dintr-o perspectivă derogativă, limitativă sau exoneratoare.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât normele de drept material pretins încălcate nu sunt aplicabile speţei deoarece, pe de o parte, nu reglementează condiţiile în care Casa de Asigurări de Sănătate Dolj decontează serviciile medicale efectuate şi raportate, iar, pe de altă parte, art. 1.373 C. civ. reglementează răspunderea comitenţilor pentru prepuşi, or acţiunea este una în pretenţii.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 316 din acelaşi Cod (aplicabil litigiului de faţă), a luat în examinare excepţia de procedură a tardivităţii căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Înalta Curte reţine, în acest sens, că instituţia termenului în procesul civil prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar, pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului civil, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor civile.

De asemenea, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ. de la 1865, "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Calculul termenelor procedurale este reglementat de art. 101 C. proc. civ. de la 1865 iar la alin. (1) se prevede expres că, atunci când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul şi nici ziua când acesta se împlineşte.

În cauză, hotărârea recurată, prin care a fost respinsă acţiunea în anulare, respectiv sentinţa civilă nr. 20/07.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost comunicată recurentului la 28.04.2025, dată de la care curge termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.

Din verificarea actelor dosarului, Înalta Curte reţine că recursul a fost declarat, motivat şi transmis prin poşta electronică la 22.05.2025, cu depăşirea termenului legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. de la 1865, calculat potrivit art. 101 alin. (1) din acelaşi cod, având în vedere că acesta a început să curgă la 29.04.2025 şi s-a împlinit la 14.05.2025, miercuri, zi lucrătoare.

Dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. de la 1865 reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual şi configurează sancţiunea pierderii dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

Cum recurentul-reclamant nu a formulat cerere de repunere în termen şi nici nu a dovedit o împrejurare mai presus de voinţa sa de împiedicare a promovării recursului în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte urmează să admită excepţia invocată din oficiu.

Raportat la lipsa de diligenţă a recurentului care a condus la depunerea cererii de recurs după împlinirea termenului procedural reglementat de legiuitor, la caracterul dirimant al excepţiei de procedură a tardivităţii declarării căii extraordinare de atac a recursului, a cărei incidenţă împiedică cercetarea fondului motivelor de recurs, potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei civile nr. 20/07.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova împotriva sentinţei civile nr. 20/07.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2025.