Auxiliary court staff may sue employer at neighboring appellate court's tribunal under art. 127(1); Tribunal Dâmbovița's jurisdiction upheld.

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2024, reclamanţii: A., B., C. si D. personal auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, toţi cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în Bulevardul x, Tronson I, mezanin, Bucureşti, persoană desemnată pentru primirea actelor de procedură fiind d-na E., au solicitat ca în contradictoriu cu Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, să se dispună:

1. Recunoaşterea şi acordarea în întinderea drepturilor salariale cuvenite a unei valori de referinţă sectorială (VRS) de 605,225 RON, neplafonată, începând cu data de 01.08.2016 la zi şi pentru viitor, majorată cu 25% conform art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1, Dispoziţii comune din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie, Anexa V- Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională, Legea nr. 153/2017.

2. Plata diferenţei drepturilor salariale lunare corespunzătoare unei valori de referinţă sectorială de 605,225 RON, neplafonată, începând cu data de 01.08.2016 la zi şi pentru viitor, la care să se aplice o majorare de 25% raportate la aplicarea prevederilor art. 12 din Secţiunea 1 - Dispoziţii comune din Capitolul VIII - Reglementări specifice personalului din justiţie, Anexa V- Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" şi Curtea Constituţională - Legea nr. 153/2017.

3. Actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

Prin sentinţa civilă nr. 1903 din 31 octombrie 2024 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa şi a fost declinată în favoarea Tribunalului Gorj competenţa de soluţionare a cererii, în considerarea faptului că reclamanta B. are domiciliul în judeţul Gorj.

Pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale dosarul a fost înregistrat la 28 noiembrie 2024 sub acelaşi nr. 819/120/2024.

Prin sentinţa civilă nr. 413/2025 din 12 februarie 2025 pronunţată de Tribunalul Gorj, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Astfel cum a reţinut şi Tribunalul Dâmboviţa, Tribunalul Gorj a apreciat că în cauză nu au aplicabilitate dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului urmând a fi stabilită în raport de prevederile art. 269 din Legea nr. 53/2003.

Din cartea de identitate a reclamantei B. aflată în fotocopie la dosarul Tribunalului Dâmboviţa, s-a reţinut că reşedinţa acesteia este în Bucureşti, iar în prezent, conform înscrisurilor cauzei, aceasta îţi desfăşoară activitatea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu sediul în Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 2 aprilie 2025 sub nr. x/2024.

La termenul de judecată din 10 iunie 2025, Tribunalul Bucureşti a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale.

Prin sentinţa civilă nr. 4592 din 10 iunie 2025 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalul Gorj. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în cazul litigiilor de muncă competenţa este alternativă, alegerea aparţinând reclamantului. Or, în speţă, Tribunalul Gorj, căruia i s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, este competent să soluţioneze prezentul litigiu în raport de domiciliul reclamantei B..

Faptul că reclamantul ar avea reşedinţa în raza instanţei în a cărei circumscripţie teritorială se afla locul său de muncă nu este de natură a atrage competenţa exclusivă a acestei din urmă instanţe, de vreme ce potrivit criteriilor alternative prevăzute de art. 269 Codul muncii, Tribunalul în raza căruia se afla domiciliul reclamantului este deopotrivă competent să soluţioneze prezenta cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că prezentul litigiu vizează un conflict de muncă, declanşat de către reclamanţi ce au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pârâtă fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Raportat la data introducerii acţiunii, 26 februarie 2024, potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Potrivit normelor de competenţă facultativă prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., reclamanţii au posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate curţii de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii.

Instanţa supremă reţine că reclamanţii, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, curte de apel învecinată Curţii de Apel Bucureşti de care aparţine Tribunalul Bucureşti, instanţa căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii potrivit art. 269 alin. (2) Codul Muncii, au intenţionat să se prevaleze de normele de competenţă prevăzute la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., respectiv de a sesiza alt tribunal din circumscripţia oricărei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Bucureşti, instanţa competentă potrivit legii.

Aşa fiind, se constată că reclamanţii şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Faţă de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.