Competence for challenging pension recovery decisions: administrative jurisdiction prevails over specialized labor courts despite general social security law provisions

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, la data de 08.11.2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Ministerul Afacerilor Interne - Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I. a solicitat anularea actului administrativ - decizie nr. x/26.06.2024 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Contestaţii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fondul pretenţiilor reclamate, a solicitat să fie avute în vedere apărările formulate de Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi înscrisurile depuse la dosar de către această structură.

De asemenea, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 24 din 10 februarie 2025, Curtea de Apel Alba - Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Curtea de Apel Alba - Iulia a reţinut că, reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ cu o cerere prin care acesta urmăreşte valorificarea unor drepturi de asigurări sociale, obiectul acţiunii constituindu-l anularea unei decizii privind recuperarea sumelor presupus a fi încasate necuvenit, cu titlu de prestaţii de asigurări sociale (pensie militară de stat).

Curtea a apreciat că, litigiul de faţă este de competenţa secţiei civile a tribunalului, întrucât vizează drepturi de pensie născute în temeiul legii nr. 223/2015.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015, jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii soluţionându-se în primă instanţă de tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

A mai arătat că, potrivit art. 104 din acelaşi act normativ, prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (la data sesizării instanţei această lege fiind abrogată prin Legea nr. 304/2022).

Aşadar, în condiţiile în care reclamantul prin cererea de chemare în judecată urmăreşte soluţionarea unui litigiu, susţinând că i-a fost afectat dreptul la pensie, în ceea ce priveşte stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei au întâietate regulile de procedură stabilite prin legile speciale, în acest sens fiind relevant şi conţinutul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, teza finală (competenţa revine instanţei de contencios dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel).

Faptul că decizia casei de pensii sectoriale constituie, potrivit dispoziţiei legale enunţate, titlu executoriu, care se pune în executare potrivit Codului de procedură fiscală, are semnificaţie în planul executării silite, fără a califica decizia casei de pensii act administrativ fiscal.

Cu alte cuvinte, aplicabilitatea normelor de procedură fiscală în procedura executării unui act nu determină calificarea actului respectiv ca fiind act administrativ fiscal, susceptibil a fi dedus judecăţii în contenciosul administrativ.

Actul administrativ fiscal este definit în art. 1 Codul de procedură fiscală, iar decizia emisă de casa de pensii, aşadar în materia drepturilor de asigurări sociale, nu poate fi asimilată actului astfel definit.

Pe de altă parte, Curtea a mai subliniat că dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 pre-citate dau în competenţa tribunalelor litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii, astfel că toate litigiile care privesc reţinerea şi plata pensiilor se impune a fi soluţionate unitar de instanţele specializate pentru cauze privind asigurări sociale.

Denumirea de către reclamant a cererii de chemare în judecată ca fiind "acţiune în contencios administrativ" nu este de natură să determine competenţa de soluţionare a cererii în primă instanţă, dată fiind împrejurarea că normele generale de competenţă în materie procesual civilă instituie criterii legate de obiectul cererilor şi de calitatea părţilor pentru stabilirea instanţei competente, iar nu criterii legate de denumirea dată de parte unei cereri.

Astfel, Curtea a arătat că petitul dedus judecăţii şi motivele invocate de reclamant nu sunt de natură să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, în absenţa unui raport juridic de drept administrativ ori fiscal.

Potrivit art. 95 pct. 4 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, competenţa de soluţionare a litigiilor referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului, prin secţia sau completul specializat în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale.

Curtea de Apel Alba - Iulia a mai avut în vedere şi Decizia nr. 18/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care a fost admis recursul în interesul legii şi a stabilit competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate ca fiind determinată în funcţie de obiectul sau natura litigiilor.

Totodată, a menţionat că, deşi reglementează sistemul public de pensii, Legea nr. 360/2023, evidenţiază expres, în cuprinsul Capitolului III - Jurisdicţia asigurărilor sociale - art. 129 că:

"Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:... d) deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale."

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă sub acelaşi număr de dosar.

La termenul de judecată din 30 aprilie 2025, reclamantul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba şi instanţa a rămas în pronunţare cu privire la aceasta.

Tribunalul Alba a reţinut, în esenţă, că, deşi în baza art. 101 din Legea nr. 223/2015, litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale, acest text de lege nu este aplicabil în cauză, întrucât obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de o decizie de pensionare, ci de către un act administrativ, care reprezintă un titlu executoriu în baza art. 114 alin. (2) din Legea nr. 223/2015.

În plus, în conformitate cu dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data introducerii emiterii deciziei contestate, la lit. k) se prevede că tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind deciziile de recuperare a sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale/alte drepturi prevăzute de legi speciale, text de lege care nu se regăseşte însă şi în cuprinsul Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, neputând fi apreciat ca aplicabil în cauză.

S-a mai reţinut că art. 10 alin. (1) teza finală prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Totodată, s-a avut în vedere că însuşi actul contestat face trimitere la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi la necesitatea parcurgerii procedurii prealabile, precum şi că reclamantul a stabilit în mod expres motivul de drept aplicabil, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Aşa fiind, prin sentinţa civilă nr. 1394/2025, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba - Iulia. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Acţiunea formulată de reclamant, beneficiar de pensie de militară, vizează anularea actului constând în decizia nr. x/26.06.2024, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, privind recuperarea unor sume încasate necuvenit cu titlu de pensie militară de stat.

În cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data emiterii deciziei contestate, întrucât vizează alte drepturi şi obligaţii prevăzute de Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de o decizie de pensionare, ci de către un act administrativ, care reprezintă un titlu executoriu în baza art. 114 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

În lipsa trimiterii exprese a Legii nr. 223/2015 la Legea pensiilor din sistemul public, având în vedere şi prevederile legale invocate de reclamant, instanţa apreciază că se impun a fi avute în vedere dispoziţiile cu caracter general din cadrul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, chiar actul contestat făcând trimitere la dispoziţiile Legii contenciosului administrativ şi la necesitatea parcurgerii acestei proceduri.

Pentru stabilirea competenţei instanţei de contencios administrativ, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ.

În cuprinsul art. 10 alin. (1) teza finală se prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Pe cale de consecinţă, în temeiul textelor de lege menţionate, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, stabilită potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, faţă de domiciliul reclamantului din Jud. Alba, localitatea Aiud.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.