Inadmissibility of revision against a final appeal rejection lacking a substantive re-evaluation of facts

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să dispună rezilierea contractului de furnizare materiale şi execuţie lucrări întreţinere şi plantaţie agricolă din 14 februarie 2019 încheiat între reclamantă şi pârâtă; să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 300000 de RON reprezentând avans necuvenit; să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 65947,68 RON reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată până la 17 ianuarie 2022, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, în continuare, până la returnarea efectivă a avansului şi să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 920 din 29 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., fiind dispusă rezoluţiunea contractului de furnizare materiale şi execuţie lucrări înfiinţare plantaţie agricolă încheiat la 14 februarie 2019; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 300.000 de RON reprezentând debit şi dobânda legală care se va calcula asupra sumei de 300.000 de RON începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 1023/2023 din 22 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A împotriva sentinţei civile nr. 920 din 29 aprilie 2022, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 14 aprilie 2022, ambele pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. prin C., în calitate de lichidator judiciar al debitorului A. S.R.L. - în insolvenţă.

Pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 8 iunie 2023 şi a deciziei nr. 1023/2023 din 22 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ. recursul a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 979 din 14 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 979 din 14 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, revizuenta B. S.A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, în principiu, şi pe fond admiterea cererii de revizuire, cu consecinţa casării, în tot, a hotărârii pronunţate in recurs; a solicitat, totodată, şi suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 512 C. proc. civ. raportat la art. 484 din acelaşi cod.

Revizuenta a susţinut, în sinteză, că înscrisurile noi care nu au servit ca probă în prezenta cauza se referă atât la draftul de tranzacţie încercat de cele trei părţi, care aveau calitate în B. S.A., care se află în posesia numiţilor D. şi E. ori la Notarul Public F. din cadrul BNPA G., cât şi la aspectele cercetate de Parchetul European - EPPO în cauza de urmărire penală nr. x/2022, aflată în prezent în faza camerei preliminare înaintea Tribunalului Bucureşti, în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2025 şi dosarul asociat x/2025

S-a arătat, în esenţă, că, pe de o parte, aceste înscrisuri nu au fost administrate în prezenta cauză, nici societatea şi nici fostul administrator neavându-le în posesie, iar, pe de altă parte, aspectele de natură penală denunţate de dl. H. organelor de urmărire penală, în ceea ce priveşte conduita numitului D., nu au fost cercetate până la acest moment - între acestea fiind denunţat, inclusiv modul în care cenzorul de la acea dată al B. S.A., dl D., a înţeles, în calitatea acestuia de consultant în proiectul cu fonduri europene destinate A. S.R.L., să desfăşoare întreaga procedură de achiziţie bunuri, falsul în declaraţiile depuse de acesta în faţa AFIR, preum şi alte aspecte care pot face lumină în prezenta cauză.

Astfel, a susţinut revizuenta, prezenta cauză a fost soluţionată de instanţele de fond, cât şi de cea de recurs, în afara pledării şi desigur a cunoaşterii întregii situaţii dintre părţi, în contextul în care aspectele sesizate nu au fost cunoscute nici de autoarea prezentei căi de retractare - şantajul fostului cenzor având înrâurire şi asupra prezentei cauze civile faţă de aspectele explicitate în cuprinsul cererii pendinte.

În continuare, revizuenta a expus, în esenţă, situaţia de fapt şi a reluat criticile formulate prin cererea de recurs, arătând, printre altele, că la pronunţarea hotărârii, curtea de apel şi instanţa de recurs, aidoma primei instanţe au înţeles să înlăture argumentele sale, fără, însă, a antama niciun aspect care dă caracter de temeinicie cererii de chemare în judecată.

Astfel, instanţele de până acum, în ciuda lipsei administrării unui probatoriu în acord cu cauza sau care să susţină argumentele părţii reclamante, vin şi înlătură argumentele aduse prin calea de atac, fără, însă, a se raporta în mod temeinic şi legal, asupra instituţiilor de drept civil şi procesual civil aduse în susţinerea căii de atac, dar si prin încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Prin încheierea din 23 septembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Înalta Curte a respins ca rămasă fără obiect cererea societăţii B. S.A., formulată în cadrul revizuirii, privind suspendarea executării deciziei nr. 979/14.05.2024 a instanţei supreme, fiind dispusă, totodată, şi restituirea cauţiunii în cuantum de 1.000 RON.

Examinând cererea de revizuire prin prisma art. 513 alin. (3) C. proc. civ., raportat la motivele invocate şi la temeiul de drept precizat, Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al căii de atac exercitate în cauză, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată ce au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Aşadar, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres de lege.

În speţă, cererea de faţă, formulată de revizuenta B. S.A., vizează decizia nr. 979 din 14 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de şedinţă din 8 iunie 2023 şi a deciziei nr. 1023/2023 din 22 iunie 2023, date de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Aşa cum rezultă din cererea de revizuire, au fost invocate de către revizuentă, ca temei de drept în susţinerea revizuirii hotărârii instanţei de recurs, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Cât priveşte motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este important a se reţine că o primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii, în principal, împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant şi în doctrina şi jurisprudenţa în materie, singura excepţie fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11 fiind supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alt motiv de revizuire decât cel invocat în cauză.

În materia revizuirii, în căile de atac, evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea pronunţată de instanţele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanţa a schimbat situaţia de fapt, păstrând totuşi soluţia atacată, revizuirea este admisibilă.

În accepţiunea doctrinară şi cea jurisprudenţială conturate în interpretarea noţiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerinţă este îndeplinită de acele hotărâri pronunţate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reţinere.

În concluzie, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în recurs, noţiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere, iar nu şi pe cele prin care s-a anulat sau s-a respins recursul, în acest din urmă caz cu excepţia ipotezei în care instanţa a schimbat situaţia de fapt.

În speţă, deşi decizia atacată de revizuentă este definitivă, aceasta nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecăţii, fiind pronunţată o hotărâre prin care nu s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea stabilită anterior, iar instanţa de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată în cauza de faţă de revizuenta B. S.A., întrucât are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut la pct. 5.

Aşadar, raportând cererea de revizuire la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 513 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei nr. 979 din 14 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.