Revision petition over inconsistent retirement-allowance rulings inadmissible under Article 509(1)(8) CPC due to lack of identical parties

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5911 din 19 septembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. S-a admis cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor.

Au fost anulate ordinele nr. 394/05.03.2021, 475/05.03.2021, 488/05.03.2021, 482/05.03.2021, 504/05.03.2021, 656/05.03.2021, 930/10.03.2021, de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă privind pe reclamanţi.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către fiecare dintre reclamanţi a indemnizaţiei pentru limită de vârstă cuvenită pentru perioada 27.02.2021-9.06.2022, sume actualizate cu rata indicelui de inflaţie de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii.

Au fost obligaţi pârâţii să plătească fiecăruia dintre reclamanţi dobânda legală penalizatoare aferentă debitului reprezentând indemnizaţii pentru limită de vârstă cuvenite pentru perioada 27.02.2021-9.06.2022, calculată de la data scadenţei fiecărei indemnizaţii până la data plăţii. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamanţii A., B., D., F., G. a câte 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal şi motivat, pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor.

Prin decizia nr. 2003/2025 din 16 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, a fost admis apelul formulat de apelanţii-pârâţi Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor împotriva sentinţei civile nr. 5911 din 19 septembrie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi A., B., C., D., E., F. şi G.. A fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a respins cererea, ca neîntemeiată. S-a păstrat soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune.

A., B., C., D., E., F. şi G. au formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2003/2025 din 16 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

În argumentarea cererii, revizuenţii au susţinut, în esenţă, că decizia a cărei revizuire se solicită este potrivnică mai multor hotărâri definitive anterioare pronunţate de curţi de apel în cinci dosare identice sub aspectul obiectului, cauzei şi pârâtului - Parlamentul României, respectiv dosarele nr. x/2022, y/2023, z/2023, w/2022 şi t/2023.

Menţionează că a anexat prezentei cereri de revizuire, tabelul conţinând datele celor cinci dosare în care au fost pronunţate hotărârile cu autoritate de lucru judecat, încălcate prin decizia nr. 2003/2025 a Curţii de Apel Bucureşti, prima hotărâre încălcată fiind sentinţa civilă nr. 894/2023 din 20 februarie 2023 a Tribunalul Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2022, definitivă prin decizia civilă nr. 5798/2023 din 16 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti.

Precizează că în fiecare dintre dosarele menţionate soluţia a fost aceea de admitere a cererii de chemare în judecată, iar soluţia a rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor.

Mai arată că toate aceste hotărâri au vizat aceeaşi problemă litigioasă: anularea ordinelor de încetare de plată a indemnizaţiiei pentru limită de vârstă; plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă pentru perioada 27.02.2021-10.06.2022; actualizarea cu dobânda legală şi rata inflaţiei a obligaţiilor indemnizaţiei pentru limită de vârstă din perioada 27.02.2021-10.06.2022.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă şi o va respinge în consecinţă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte subliniază că revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută în cazurile expres şi limitativ prevăzute de pct. 1-11 C. proc. civ. ale acestui text legal.

Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede că:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeaşi pricină, având aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.

Condiţiile anterior menţionate trebuie însă îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe ducând la respingerea cererii de revizuire.

În aplicarea dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile expres cerute de lege.

Revizuenţii arată că există o pretinsă contrarietate între hotărâri definitive pronunţate, în speţe similare (iar nu identice), de alte instanţe, în privinţa altor persoane.

Din examinarea conţinutului cererii de revizuire, se reţine că revizuenţii invocă, în realitate, existenţa unei practici judiciare neunitare la nivelul instanţelor de judecată, cu consecinţa pronunţării unor hotărâri contradictorii în pricini având ca obiect pretenţii în baza aceluiaşi temei juridic, însă, invocarea unei jurisprudenţe neunitare vizând litigiile de muncă referitoare la drepturi salariale, la nivelul oricăror instanţe de judecată învestite cu asemenea pricini, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, practica neunitară a instanţelor ca urmare a aplicării şi interpretării unor norme de drept material nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia asemenea situaţii.

Înalta Curte constată că demersul judiciar al revizuenţilor nu a fost determinat de existenţa unei hotărâri judecătoreşti potrivnice în sensul dispoziţiei legale mai sus amintite, ci de nemulţumirea acestora faţă de soluţia nefavorabilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, spre deosebire de soluţiile pronunţate de instanţe în cauze similare (nu identice).

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu permite revizuirea pe considerentul că, în pricini similare din punct de vedere al cauzei, dar care au obiect diferit şi privesc persoane distincte, instanţa ar fi pronunţat soluţii diferite.

Faţă de considerentele expuse, văzând şi cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva deciziei nr. 2003/2025 din 16 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F. şi G. împotriva deciziei nr. 2003/2025 din 16 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.