Recourse against annulment challenge for unregistered electricity consumption dismissed as inadmissible due to availability of ordinary appeal

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 mai 2023 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ Fiscal, sub număr de dosar x/2023, reclamanta A. - Sucursala Focşani, în contradictoriu cu pârâta Societatea Administraţia Pieţelor Focşani S.A., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata integrală şi imediată a prejudiciului creat din culpa sa, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 şi urm. C. proc. civ., art. 1349, art. 1381 C. civ., Legea nr. 123/2012, Ordinul ANRE nr. 190/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 32/2024 din 27 mai 2024 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. - Sucursala Focşani. A obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.950 RON reprezentând onorariu avocat.

Împotriva sentinţei menţionate, în termen legal, a declarat apel reclamanta A. - Sucursala Focşani, considerând-o netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei civile atacate, iar în rejudecare, obligarea pârâtei la plata prejudiciului creat, în cuantum de 213.332,10 RON reprezentând consum de energie electrică neînregistrat.

Prin decizia civilă nr. 278 din 23 octombrie 2024 Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia netimbrării, invocată de instanţă din oficiu, şi a anulat apelul declarat de reclamanta A.-Sucursala Focşani împotriva sentinţei civile nr. 32/2024 din 27 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Vrancea, ca netimbrat.

Împotriva acestei decizii, apelanta-reclamantă A. - Sucursala Focşani a formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei contestate şi fixarea unui termen în vederea rejudecării apelului formulat de A. S.A. prin Sucursala Focşani.

Prin decizia civilă nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, a fost respinsă contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ., A. - Sucursala Focşani a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

După o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, în argumentarea cererii de recurs a susţinut, în esenţă, că A. a promovat contestaţia în anulare, întrucât decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost pronunţată în apel, fără drept de recurs, menţiunea din cuprinsul deciziei fiind aceea că are caracter definitiv.

În opinia recurentei, hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deşi instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a apreciat că hotărârea care a făcut obiectul contestaţiei în anulare nu era susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, totuşi a analizat pe fond motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat în cadrul contestaţiei în anulare.

Instanţa a reţinut că aspectele susţinute de contestatoare se confirmă, fiind dovedite cu înscrisurile depuse în calea extraordinară de atac, în sensul că aceasta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel şi a depus taxa la altă instanţă ce nu avea legătură cu judecarea cererii de apel, însă aceste aspecte nu se circumscriu noţiunii de eroare materială reglementată de lege în materia contestaţiei în anulare.

Or, apreciază recurenta, analiza pe fond a motivului invocat art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care se sprijină contestaţia în anulare, nu putea să aibă loc decât dacă era admisibilă contestaţia în anulare.

Prin urmare, considerentele pe care se sprijină decizia pronunţată în contestaţia în anulare sunt contradictorii, întrucât, dacă o atare cale extraordinară de atac era inadmisibilă, instanţa nu putea să păşească la analiza pe fond a motivului care a constituit temeiul contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a contestaţiei în anulare, recurenta arată că obligaţia de plată a taxei de timbru a fost îndeplinită în termen, iar depunerea dovezii la o altă instanţă decât aceea competentă să soluţioneze apelul se poate înscrie în noţiunea de eroare materială.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă, casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă, în cauză, acest motiv de recurs nu-şi găseşte incidenţa.

Prezentul recurs vizează soluţia de respingere ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare promovate împotriva unei hotărâri pronunţate în apel.

Înalta Curte subliniază că, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor.

Art. 129 din Constituţie stipulează că împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Potrivit art. 503 C. proc. civ.:

"1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4.instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

(3) Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Din interpretarea per a contrario a textului de lege enunţat, rezultă că, dacă hotărârea pronunţată în apel este susceptibilă de recurs, aceasta nu poate fi atacată pe calea contestaţiei în anulare pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) C. proc. civ., partea neavând alegerea între exercitarea căii de atac a recursului şi exercitarea contestaţiei în anulare.

Astfel, în mod legal, Curtea de Apel Galaţi a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. - Sucursala Focşani (recurenta în cauză), în condiţiile în care hotărârea a cărei anulare s-a solicitat, respectiv decizia nr. 278 din 23 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2023 prin care a fost anulat apelul ca netimbrat, avea deschisă calea de atac a recursului, fiind pronunţată într-o acţiune în pretenţii, conform art. 483 C. proc. civ.

În egală măsură, promovarea căilor de atac se face tot în condiţiile legii, aşa cum indică art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut, el putând fi supus unor limitări admise implicit, în special cu privire la condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, deoarece aceasta presupune prin însăşi natura sa o reglementare statală.

În acest context, trebuie precizat că unul dintre principiile fundamentale de drept este acela că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, iar, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., denumirea inexactă din cuprinsul hotărârii pronunţate în apel cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege, aspect reţinut cu justeţe de instanţa a cărei hotărâre se atacă prin prezentul recurs.

Astfel, ţinând cont şi de prevederile art. 457 alin. (3) C. proc. civ. împrejurarea că hotărârea pronunţată în apel, împotriva căreia s-a demarat contestaţia în anulare, cuprindea menţiunea "definitivă" nu constituie o critică de nelegalitate, întrucât legile, indiferent de forma lor (lege, Ordonanţă a Guvernului, Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului etc.) sunt prezumate în mod absolut că sunt cunoscute de toţi cetăţenii, astfel că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem).

Cu alte cuvinte, nimeni nu este exonerat de răspundere pe motiv că nu cunoaşte legea, mai concret, recurenta nu se poate prevala de necunoaşterea dispoziţiilor legale cum sunt cele ale art. 457, art. 483, art. 503 alin. (3) C. proc. civ. etc.

Deşi recurenta a invocat incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., criticile acesteia în sensul că "hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât deşi instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare a apreciat că hotărârea care a făcut obiectul contestaţiei în anulare nu era susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac, totuşi a analizat pe fond motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat în cadrul contestaţiei în anulare" pot fi încadrate în motivul de recurs instituit de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., însă se constată caracterul nefondat al acestora.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

Contrar susţinerilor recurentei, nu se poate reţine existenţa unui raţionament contradictoriu, în condiţiile în care contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă, iar, astfel cum s-a arătat anterior, motivarea existentă în decizia recurată concluzionează în acest sens.

Se constată că hotărârea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluţia adoptată.

Nu în ultimul rând, se impune precizarea că în structura argumentelor unei hotărâri judecătoreşti sunt cuprinse considerente decisive (care justifică, susţin şi explică dispozitivul), considerente decizorii (care conţin o soluţie asupra unei chestiuni litigioase fără ca aceasta să se regăsească în dispozitiv) şi considerente indiferente sau supraabundente (care depăşesc sfera dezbaterilor şi conţin elemente care nu influenţează soluţia din dispozitiv).

Examinând considerentul criticat de recurentă:

"instanţa a reţinut că aspectele susţinute de contestatoare se confirmă, fiind dovedite cu înscrisurile depuse în calea extraordinară de atac, în sensul că aceasta a achitat taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel şi a depus taxa la altă instanţă ce nu avea legătură cu judecarea cererii de apel, însă aceste aspecte nu se circumscriu noţiunii de eroare materială reglementată de lege în materia contestaţiei în anulare", se constată că acesta nu reprezintă un considerent decisiv sau decizoriu, care prin el însuşi să susţină sau să justifice în vreun fel dispozitivul hotărârii, ci reprezintă un considerent supraabundent, ce putea să lipsească din cuprinsul hotărârii, fără ca soluţia pronunţată să îşi piardă astfel fundamentul, înlăturarea considerentului criticat neprezentând interes din perspectiva modificării soluţiei pronunţate.

Fără a reitera argumentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a arătat, Curtea de Apel Galaţi a dat o corectă eficienţă principiilor şi regulilor de drept aplicabile.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. - Sucursala Focşani împotriva deciziei civile nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, menţinând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. - Sucursala Focşani împotriva deciziei civile nr. 6/2025 din 22 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.