Debt collection dispute between professionals governed by forum-selection clause; Pitești Court designated competent.

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii B. S.R.L. şi C. să plătească suma de 4.078,37 RON reprezentând debitul restant rezultat din facturile fiscale emise şi penalităţile de întârziere în procent de 0,3% pe zi de întârziere, precum şi cheltuielile de judecată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 453, 1025 şi următoarele C. proc. civ., art. 1188, 1196, 1240 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4303/2025 din 24 iunie 2025, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa privind soluţionarea cererii în favoarea Judecătoriei Slatina.

În fundamentarea acestei sentinţe, în temeiul art. 121 C. proc. civ., art. 126 alin. (2) din acelaşi cod, raportat la art. 131 alin. (1) C. proc. civ., art. 132 alin. (3), art. 129 punctul (3) din acelaşi cod, instanţa a reţinut, în sinteză, că, întrucât prezenta cerere este formulată de un profesionist împotriva unui consumator şi că domiciliul pârâţilor la momentul introducerii cererii se află în Mogoşeşti, str. x, jud. Olt, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Slatina, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Slatina.

Prin sentinţa civilă nr. 3994/2025 din 04.12.2025, Judecătoria Slatina, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti; totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În fundamentarea acestei sentinţe s-a reţinut, în esenţă, că nu sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., respectiv ipoteza formulării unei cereri de către un profesionist împotriva unui consumator, dar nici prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, după redarea art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi art. 3 alin. (2) şi alin. (3) C. civ., instanţa a reţinut că nu se poate considera că o societate (comercială), cum este pârâta B. S.R.L. din prezenta cauză, este un consumator în sensul legislaţiei din materia protecţiei consumatorilor, din moment ce societatea beneficiară a contractului de vânzare acţionează în cadrul activităţii sale comerciale.

Mai mult, art. 121 C. proc. civ. face referire doar la domiciliul consumatorului, iar nu şi la sediul acestuia.

Faptul că prezentul litigiu are ca părţi profesionişti rezultă şi din obiectul contractului încheiat de către acestea - vânzare în vederea revânzării sau folosirii în procesul de producţie a mărfurilor oferite de vânzător. (art. 2.1 din contract).

Cum nu sunt incidente nici prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., nefiind în ipoteza unui litigiu din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, nu se poate aprecia că art. 11.2 (reprezentând o clauză atributivă de competenţă) din contractul-cadru privind vânzarea-cumpărarea succesivă de mărfuri este considerată nescrisă.

Instanţa a reţinut că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, sunt incidente prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 9 din contractul-cadru privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri din 30.06.2023, părţile stabilind competenţa de soluţionare a oricărui litigiu izvorât din contractul antemenţionat în favoarea Judecătoriei Piteşti, aceasta fiind instanţa de judecată în circumscripţia căreia se află sediul reclamantei vânzătoare.

Astfel, nefiind în ipoteza unui caz de competenţă teritorială exclusivă de soluţionare a prezentei cauze, convenţia scrisă prin care părţile au stabilit instanţa competentă pentru soluţionarea eventualelor litigii dintre acestea, chiar înainte de naşterea acestora, este valabilă şi produce efecte.

În final, instanţa a reţinut că Judecătoria Piteşti, în lipsa invocării de către pârâtă a excepţiei necompetenţei teritoriale de ordine privată, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ., nu avea posibilitatea invocării din oficiu a respectivei excepţii, aceasta devenind competentă teritorial prin neinvocarea în termen a excepţiei teritoriale de ordine privată de către pârâtă, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii B. S.R.L. şi C. să plătească suma de 4.078,37 RON reprezentând debitul restant rezultat din facturile fiscale emise şi penalităţile de întârziere în procent de 0,3% pe zi de întârziere.

Pornind de la împrejurarea că stabilirea competenţei se realizează raportat la obiectul concret al cererii de chemare în judecată, se constată că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., aşa cum a reţinut prima instanţă sesizată.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi art. 3 alin. (2) şi alin. (3) C. civ., nu se poate considera că suntem în prezenţa unui litigiu din materia protecţiei consumatorilor, din moment ce societatea beneficiară a contractului de vânzare acţionează în cadrul activităţii sale comerciale.

De altfel, că suntem în materia unui litigiu cu profesionişti rezultă şi din obiectul contractului încheiat de către părţi, respectiv vânzare în vederea revânzării sau folosirii în procesul de producţie a mărfurilor oferite de vânzător. (art. 2.1 din contract).

Deoarece acţiunea dedusă judecăţii nu are caracterul unui litigiu în materia protecţiei drepturilor consumatorului, ci este unul între profesionişti, guvernat de norme cu caracter de ordine privată, ce reglementează materia competenţei teritoriale, sunt incidente prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 9 din contractul-cadru privind vânzarea-cumpărarea de mărfuri din 30.06.2023.

Înalta Curte reţine că, potrivit articolului 126 alin. (1) C. proc. civ. "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă". Prin urmare, în condiţiile în care nu sunt incidente normele de competenţă exclusivă reglementate de art. 117-121 C. proc. civ., părţile pot conveni să instituie competenţa unei alte instanţe decât cea competentă potrivit dreptului comun.

Dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt speciale şi derogatorii faţă de cele ale art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., drept pentru care în cauză produce efecte clauza atributivă de competenţă, inserată de părţi în contract, litigiul fiind de competenţa instanţei de judecată în circumscripţia căreia se află sediul reclamantei vânzătoare, respectiv Judecătoria Piteşti.

De altfel, în speţă, este vorba de o competenţă teritorială de ordine privată, iar, în conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa judecătorească nu este îndreptăţită să îşi decline din oficiu competenţa, ci numai dacă o atare excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Or, în cauză, excepţia de necompetenţă teritorială a fost ridicată din oficiu chiar de către Judecătoria Piteşti, fără a fi invocată de către pârâtă printr-o eventuală întâmpinare. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normei imperative prevăzute de textul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Faţă de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2026.