Competence conflict between professional liability and consumer protection: validity of contractual forum clause over exclusive consumer domicile jurisdiction

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă, la 9 mai 2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii La Tiulesti S.R.L. şi B. să plătească suma de 1.570,16 RON reprezentând debitul restant rezultat din facturile fiscale emise şi penalităţile de întârziere în procent de 0,3% pe zi de întârziere, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 453, art. 1025 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 1188, art. 1196, art. 1240 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4293/2025 din 24 iunie 2025, Judecătoria Piteşti, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Segarcea.

În considerentele acestei hotărâri, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 121 şi art. 126 alin. (2) C. proc. civ., subliniind că pârâta are calitatea de consumator în contractul încheiat cu reclamanta, contract din care a rezultat creanţa pretinsă în cadrul litigiului. Prin urmare, s-a constatat că cererea a fost formulată de un profesionist împotriva unui consumator şi că domiciliul pârâţilor, la data introducerii acţiunii, se află în Valea Stanciului, judeţul Dolj, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Segarcea, motiv pentru care a declinat competenţa soluţionării dosarului în favoarea acestei instanţe.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Segarcea, iar prin sentinţa civilă nr. 931/2025 din 20 noiembrie 2025, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă, sens în care a suspendat cauza.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1028 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) C. proc. civ., constatând că părţile au stabilit prin art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea instanţei de la sediul vânzătoarei, respectiv a reclamantei, care se află în mun. Piteşti, bulevardul x, jud. Argeş, astfel cum reiese şi din extrasul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Totodată, s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., deoarece debitorul principal este S.R.L., iar cu privire la persoana fizică B., instanţa a notat că aceasta nu are calitatea de consumator, în sensul Legii nr. 193/2000, motivat de faptul că persoana fizică a acţionat în desfăşurarea activităţii societăţii pârâte, iar nu în scop personal. În consecinţă, s-a arătat că nu există o competenţă teritorială exclusivă dată de calitatea de consumator a vreunei părţi.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 2 decembrie 2025.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa să judece acelaşi proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului pendinte îl reprezintă cererea cu valoare redusă întemeiată pe dispoziţiile art. 1026 şi urm. C. proc. civ., prin care reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâţilor La Tiulesti S.R.L. şi B. la plata sumei de 1.570,16 RON, reprezentând facturi fiscale emise în baza contractului nr. x/31.10.2022, la care se adaugă penalităţi de întârziere.

Raportat la prevederile art. 1028 alin. (1) din C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria, competenţa teritorială stabilindu-se potrivit dreptului comun, conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege.

În cauză, prima instanţă sesizată a reţinut în mod greşit incidenţa normei de competenţă exclusivă prevăzută la art. 121 C. proc. civ., conform căreia cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a litigiului în primă instanţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., deoarece acţiunea dedusă judecăţii nu este introdusă împotriva unui consumator, ci este specifică unui litigiu între profesionişti, fiind o acţiune personală, întemeiată pe dispoziţiile privitoare la cererile cu valoare redusă, guvernată, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, de norme cu caracter de ordine privată.

În acest sens, se reţine că, între reclamanta A. S.R.L., în calitate de vânzătoare şi pârâta La Tiulesti S.R.L., în calitate de cumpărătoare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2022, având ca obiect vânzarea succesivă a produselor comercializate de cumpărătoare, iar conform art. 9.2 din contract, reprezentantul legal al societăţii, pârâta B. s-a obligat să răspundă în solidar pentru debitele neachitate.

Aşadar, pârâta B. nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare, în nume propriu, ci în calitate de reprezentant legal al pârâtei La Tiulesti S.R.L., fiind garantul obligaţiei de plată a debitului de către societatea pârâtă, calitate care nu îi conferă şi poziţia de consumator în contractul încheiat cu reclamanta, întrucât nu a cumpărat, dobândit, utilizat ori consumat produse sau servicii, în afara activităţii sale profesionale.

Pentru a stabili dacă pârâta persoană fizică are sau nu calitatea de consumator trebuie avute în vedere prevederile art. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, conform cărora consumatorul este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Astfel, pentru stabilirea calităţii de consumator, este relevant criteriul scopului pentru care a fost încheiat contractul respectiv, iar nu situaţia subiectivă a persoanei respective.

Prin urmare, constatându-se că litigiul pendinte opune doi profesionişti, în materia competenţei teritoriale, regula generală de drept comun este instituită de art. 107 din C. proc. civ., conform căruia:

"cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată este de subliniat faptul că la art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2022, părţile au ales ca orice litigii decurgând din contract să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente de la sediul vânzătorului, situat în municipiul Piteşti.

Potrivit art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., "părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă".

Din perspectiva reglementării procesual civile, clauza atributivă supusă analizei este validă, litigiul părţilor având drept cauză răspunderea contractuală şi nefiind incidente normele de competenţă teritorială exclusivă reglementate în art. 117-121 din C. proc. civ.

În consecinţă, ipoteza de excludere prevăzută de art. 126 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reţinută la verificarea competenţei teritoriale, din moment ce procesul iniţiat nu are natura unui litigiu în materia protecţiei consumatorilor.

Totodată, părţile nu au contestat această convenţie şi nici înscrisul sub semnătură privată care o materializează, sens în care Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. sunt pe deplin incidente în cauză, cerinţele aplicării lui fiind îndeplinite.

În aceste condiţii, sesizarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă a fost făcută în acord cu alegerea de competenţă a părţilor, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi art. 116 C. proc. civ., prin sesizarea acestei instanţe reclamanta şi-a exercitat dreptul de opţiune, potrivit art. 11.2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/31.10.2022.

De altfel, Judecătoria Piteşti nu se putea dezînvesti, potrivit art. 129 alin. (3) şi art. 130 alin. (3) C. proc. civ., chiar şi în situaţia în care competenţa teritorială ar fi aparţinut altei instanţe.

În consecinţă, în raport cu argumentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea primei instanţei învestite, respectiv în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2026.