Lawyer's Liability for Failure to File Appeal: Procedural Nullity of Recurs for Lack of Specific Legal Grounds

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 decembrie 2022 pe rolul Judecătoriei Constanţa, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Cabinet de avocat B., următoarele:

- obligarea pârâtului la plata unor daune materiale de 8800 usd (4,73 RON/usd x 8800 usd = 41624 RON) pentru acoperirea prejudiciului material cauzat;

- obligarea pârâtului la plata unor daune morale de 100.000 usd (4,73 RON/usd x 100.000 usd = 473.000 RON), pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat;

- cu obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a invocat art, 194 şi urm. C. proc. civ., C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 51/1995, Statutul Profesiei de Avocat, art. 1350 C. civ. şi orice alte texte de lege folosite în prezenta cerere sau a căror necesitate ar rezulta din cercetarea judecătorească.

Prin sentinţa civilă nr. 8708/06.10.2024, pronunţată de Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, invocată de pârât prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Constanţa.

2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă la data de 03.11.2023, sub nr. x/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 826 din 18 iulie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CABINET DE AVOCAT B..

3. Împotriva acestei sentinţe, a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 201/LP din 08 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a fost respins apelul formulat de apelantul-reclamant, în cauza având ca obiect acţiune în daune contractuale, ca nefondat şi a fost obligat apelantul la plata către intimat a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.

4. Împotriva acestei decizii, la data de 27 ianuarie 2025 a formulat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii de fond, anularea în tot a apelului, respectiv a hotărârii civile cu nr. 201/LP din 08 noiembrie 2024, pronunţate de către Curtea de Apel Constanţa în dosarul cu numărul x/2022

Recurentul- reclamant consideră că instanţa de apel, dar şi cea de fond, a aplicat în mod greşit dispoziţiile referitoare la răspunderea contractuală a avocatului, conform contractului de asistenţă juridică, dar şi al Statului profesiei de avocat, considerând, de asemenea, că necomunicarea unei hotărâri judecătoreşti a fost catalogată în mod greşit de către instanţa de apel ca nefiind o obligaţie contractuală a avocatului.

Printr-o primă critică acesta a susţinut că instanţa de apel trebuia să soluţioneze cauza prin raportare la art. 133 al Statutului Profesiei de Avocat, şi la dispoziţiile Legii nr. 51/1995, astfel cum au fost menţionate în cererea de primă instanţă, dar şi în cea de apel.

Mai mult, în opinia sa, comunicarea hotărârii şi chiar efectuarea unei căi de atac era obligatorie şi conform dispoziţiilor C. proc. civ.: art. 87 alin. (1) şi (2), dispoziţii din analiza cărora reieşea, fără îndoială, culpa intimatului în executarea acestui contract, aspect pentru care trebuie tras la răspundere.

Recurentul solicită a se cenzura orice motivare cum că i-ar fi fost comunicată hotărârea judecătorească, atât timp cât el şi-a ales domiciliul procesual la avocat, tocmai pe fondul meseriei de marinar, anexând dovezi scrise.

Cu privire la faptul că există dispoziţii nemotivate în hotărârea recurată, recurentul- reclamant a arătat că nu înţelege, de ce, în apel, au fost excluse de la motivare şi dispoziţiile art. 133 din Statutul profesiei de avocat şi de ce nu s-a motivat această excludere, din punct de vedere al diligenţei.

În continuare, recurentul-reclamant a redat, foarte pe larg, motivele menţionate ca situaţie de fapt, astfel cum au fost expuse şi în cererea de chemare în judecată.

La data de 7 aprilie 2025, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul-pârât CABINET DE AVOCAT B., prin care a arătat că motivele de recurs prezentate sunt invocate formal, prin neindicarea normelor încălcate de către instanţa de apel în conţinutul recursului, iar în ce priveşte aplicarea art. 133 din Statut, arată că acest motiv nu a fost invocat în apel, fiind invocat omisso medio în recurs.

5. Înalta Curte, analizând, cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în conformitate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, sancţiunea nulităţii "intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Recursul, fiind o cale de atac de reformare, prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, este necesar ca acesta să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, impunându-se, totodată, dezvoltarea acestora, din care să rezulte nelegalităţile identificate în legătură cu hotărârea supusă recursului.

În cauză, deşi recurentul-reclamant A. a indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., care se referă la nemotivarea hotărârii, respectiv pronunţarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, examenul cererii de recurs relevă că nu pot fi decelate critici de nelegalitate a deciziei din apel, care să poată fi încadrate în vreunul din motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., partea rezumându-se la enunţarea unor susţineri lipsite de caracter concret şi aplicat şi reluând, în mare parte, motivele de apel formulate.

Astfel, se constată că, deşi recurentul a indicat atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât şi normele de drept material, care, în opinia sa, atrag incidenţa motivului de casare menţionat, argumentele expuse, astfel cum au fost dezvoltate în scris, vizează aspecte ce ţin de situaţia de fapt a cauzei şi de interpretarea acestor dispoziţii, în opinia sa.

Argumentele aduse de recurent în sprijinul acestor aşa-zise critici de nelegalitate nu s-au conformat caracterului specific al căii extraordinare de atac a recursului, întrucât au vizat aspecte de netemeinicie, ce nu pot fi avute în vedere de către instanţa de control judiciar, textele de lege pretins încălcate fiind invocate pur formal şi nefiind urmate de apărări care să le susţină.

Or, fără invocarea unor critici vizând eventuale erori de raţionament ale instanţei de apel, apte să fie încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se poate considera că recurentul şi-a îndeplinit obligaţia de motivare a recursului.

Recurentul- reclamant a făcut referire şi la o pretinsă nemotivare a deciziei recurate, în sensul că ar fi fost excluse de la motivare dispoziţiile art. 133 din Satutul profesiei de avocat, însă, conţinutul deciziei recurate relevă că este analizat şi acest text de lege. De altfel, recurentul nici nu a prezentat, în concret, critica anume formulată în apel privitor la aceste dispoziţii, spre a se verifica, eventual, pretinsa nemotivare ori excluderea la motivare a acestora.

Mai mult, Înalta Curte subliniază că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii în raport cu soluţia atacată, ci expunerea tuturor argumentelor de drept, în sensul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., pentru care, din punctul de vedere al părţii, a fost pronunţată o hotărâre nelegală.

În concluzie, se reţine că recurentul nu critică considerentele instanţei de apel şi nu arată în ce modalitate decizia atacată este contrară legii ori este nemotivată, susţinerile sale neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Dat fiind că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, rezultă că, în cazul nemotivării corespunzătoare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 201/LP din 08 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va dispune obligarea recurentului-reclamant A. să plătească intimatului-pârât CABINET DE AVOCAT B. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 201/LP din 08 noiembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurentul-reclamant A. să plătească intimatului-pârât CABINET DE AVOCAT B. suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.