Survival of credit-based guarantee after nullity of mortgage suretyship clause and validity of subsequent debt assignments

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.07.2020, în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Călăraşi, reclamanta A. Călăraşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., C.., D. S.A., E. S.R.L. şi F. S.R.L.:

1. constatarea nulităţii absolute parţiale a Contractului cadru de cesiune de creanţă încheiat la data de 21.12.2015 şi a Confirmării Cesiunii de creanţă din data de 8.06.2016 încheiate între D., în calitate de cedent, şi C., în calitate de cesionar, respectiv numai cu privire la creanţele născute din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008 de către B.N.A "G. şi H." pentru ce depăşeşte suma de 850.000 EUR, în principal şi constatarea faptului că întinderea creanţei împotriva reclamantei, cesionate prin contractul cadru de cesiune de creanţă încheiat la data de 21.12.2015 şi a confirmării cesiunii de creanţă din data de 8.06.2016 este de 850.000 EUR, respectiv valoarea la care imobilul ipotecat a fost valorificat în procedura Stradal, în subsidiar;

2. constatarea nulităţii absolute parţiale a Planului de distribuire cuprins în Raportul asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe elaborat conform prevederilor art. 122 din Legea 85/2006 (aprilie 2016) prin care a fost distribuita suma de 24.545.000 RON către D. în calitate de creditor al reclamantei în procedura de faliment, sumă încasată de cesionarul C. prin ordinul de plată din 13.06.2016, pentru ce depăşeşte suma de 3.841.575 RON (850.000 EUR), şi menţinerea Planului de distribuire în rest;

3. obligarea pârâtei C. la restituirea diferenţei care i-a fost distribuită în plus, în cuantum de 20.703.425 RON, în calitate de creditor al Stradal x în procedura de faliment;

4. constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţă autentificat sub nr. x din 1 iulie 2016 de către S.P.N. "I.", încheiat între C., în calitate de cedent, şi B., în calitate de cesionar, respectiv numai cu privire la creanţele născute din Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008 de către B.NA. "G. şi H.";

5. constatarea nulităţii absolute parţiale a Procesului-verbal de adjudecare la licitaţie din 21.11.2016, respectiv numai cu privire la bunul imobil situat, la momentul înstrăinării, în Bucureşti, Drumul Nisipoasa nr. 22-44 (fostă şoseaua x, fost 22-44) sector 1 compus din teren în suprafaţa de 40.544 m.p. identificat cu nr. cadastral x intabulat în Cartea Funciară cu nr. x (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x) a localităţii Bucureşti, sector 1;

6. constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2016 de către S.P.N. "H. şi J.", cu privire la imobilul situat, la momentul înstrăinării, în Bucureşti, Drumul Nisipoasa nr. 22-44 (fostă şoseaua x, fost 22-44) sector 1 compus din teren în suprafaţă de 40.544 m.p. identificat cu nr. cadastral x intabulat în Cartea Funciară cu nr. x (provenită din conversia pe hârtie a CF nr. x) a localităţii Bucureşti, încheiat între Reclamanta, în calitate de vânzător, şi B., în calitate de cumpărător, în principal şi constatarea intervenirii rezoluţiunii de drept a Contractului de vânzare autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2016 de către S.P.N. "H. şi J.", încheiat între reclamanta, în calitate de vânzător, şi B., în calitate de cumpărător, pentru neplata preţului de către B., în subsidiar;

7. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare autentificat sub nr. x din data de 05.03.2019 de către de către notarul public H., încheiat între B. şi F. S.R.L. cu privire la imobilul situat în str. x, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti Sector 1, având număr " cadastral x, în suprafaţă de 10.912 m.p.;

8. repunerea părţilor în situaţia anterioară, atât în ceea ce priveşte contractul cadru de cesiune de creanţă încheiat la data de 21.12.2015 şi a confirmării cesiunii de creanţă din data de 8.06.2016 între C. şi B., cât şi contractele de vânzare încheiate între Stradal şi B. şi B. şi F. S.R.L.;

9. eliberarea celor 2 bunuri imobile, respectiv (a) cel situat în str. x, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti Sector 1, având număr cadastral x, în suprafaţă de 10.912 m.p. şi respectiv (b) a celui situat în str. x, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, având numărul cadastral x, în suprafaţă de 29.632 m.p. ocupate fără titlu şi predarea către Stradal;

10. radierea dreptului de proprietate al B. din cartea funciara a imobilului situat în Drumul Nisipoasa, nr. 22-40, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, având numărul cadastral x, în suprafaţa de 29.632 m.p. ocupate fără titlu şi predarea către Stradal;

11. radierea dreptului de proprietate al F. S.R.L. din cartea funciară a imobilului situat în str. x, sector i, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti Sector 1, având număr cadastral x, în suprafaţă de 10.912 mapă;

12. înscrierea dreptului de proprietate al Stradal x în cartea funciară a celor 2 imobile situate în (a) str. x, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti Sector i, având număr cadastral x, în suprafaţă de 10.912 m.p. şi respectiv în (b) str. x, Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti, având numărul cadastral x, în suprafaţă de 29.632 m.p. ocupate fără titlu şi predarea către Stradal;

13. obligarea pârâtelor la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată aferente acestui demers procesual.

La termenul de judecată din data de 02.11.2020 reclamanta şi-a modificat cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că a adăugat petitul nr. 14, celelalte râmând neschimbate, acesta fiind:

"în subsidiar, faţă de restituirea în natură solicitată mai sus, reclamanta a solicitat restituirea de către pârâta B. S.A. prin echivalent a valorii imobilului situat în str. x sector 1 Bucureşti înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Bucureşti Sector 1 având număr cadastral x în suprafaţă de 10.912 m.p.

Prin încheierea din data de 02.11.2020, s-a dispus disjungerea capetelor 1 şi 4 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Stradal x, fiind format dosarul nr. x/2021.

Totodată, instanţa a dispus disjungerea capătului 8 din cerere, fiind format dosarul nr. x/2021. În cadrul acestui dosar, prin încheierea din 18.01.2021, instanţa a disjuns parţial capătul 8 din cerere, respectiv partea prin care s-a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară ca efect al solicitării de constatare a nulităţii contractului cadru de cesiune din 21.12.2015 şi a confirmării de cesiune de creanţă din 08.06.2016, fiind format dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din data de 01.02.2021, instanţa, în temeiul art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 17 din 23.02.2021, Tribunalul Călăraşi a admis excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială invocate de pârâte şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

2. Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 19.04.2021, sub nr. x/2020, obiectul dosarului x/2020 şi al dosarului conexat nr. x/2021 constituindu-l constatarea nulităţii absolute a contractului cadru de cesiune de creanţă încheiat la data de 21.12.2015 şi a confirmării cesiunii de creanţă din data de 08.06.2016, constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţă nr. x încheiat în data de 01.07.2016 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de cesiune de creanţă din data de 21.12.2015 şi confirmării cesiunii creanţă din data de 08.06.2016 (capetele 1, 4 şi 8 din cererea de chemare în judecată formulată în dosarul x/2020, aflat pe rolul Tribunalului Călăraşi).

Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1671/2022 din 06 iulie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta D., ca neîntemeiată;

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor F. S.R.L. şi B. S.A., în privinţa primului capăt de cerere (pretenţia principală) şi a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu aceste pârâte, ca fiind introdus împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. S.R.L. în privinţa primului capăt de cerere (pretenţia principală), ca neîntemeiată.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. în privinţa capătului doi de cerere şi a respins capătul doi de cerere formulat în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E. S.R.L., în privinţa capătului doi de cerere, ca nefondat.

A respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta D., ca neîntemeiată.

A respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâta C.., ca neîntemeiată.

A respins capătul unu din cerere formulat în principal ca nefondat.

A admis excepţia de inadmisibilitate a capătului unu formulat în subsidiar şi a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

A respins restul pretenţiilor formulate de reclamanta Stradal x, prin lichidator judiciar K.., ca nefondate.

3. Împotriva acestei sentinţe A.- prin lichidator judiciar L.. a formulat apel prin care a solicitat: admiterea cererii de apel, desfiinţarea sentinţei civile nr. 1671/2022 a Tribunalului Bucureşti, cu consecinţa respingerii, ca nefondată, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la primul capăt de cerere; respingerea, ca nefondată, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la capătul 2 de cerere; respingerea, ca nefondată, a excepţiei inadmisibilităţii capătului 1 formulat în subsidiar şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1238 din 23 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta Stradal x - prin lichidator judiciar L. împotriva sentinţei civile nr. 1671/06.07.2022, pronunţate în dosarul nr. x/2020 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în contradictoriu cu intimatele B. S.A., E. S.R.L. şi F. S.R.L., C.., la mandatar M. S.R.L., D. S.A. şi N., ca nefondat.

4. Împotriva deciziei civile nr. 1238 din 23 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 21 noiembrie 2024 reclamanta A.- prin lichidator judiciar L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre reiudecare Curţii de Apel Bucureşti; în subsidiar, respingerea ca nefondată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la primul capăt de cerere; respingerea ca nefondată a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F. S.R.L. cu privire la capătul 2 de cerere; respingerea ca nefondată a excepţiei inadmisibilităţii capătului 1 formulat în subsidiar; admiterea cererii de chemare in judecată astfel cum a fost formulată.

Printr-o primă critică recurenta a invocat încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa de apel motivând soluţia prin trimiterea la hotărâri judecătoreşti contradictorii.

Astfel, aceasta s-a folosit în motivarea hotărârii recurate atât de puterea de lucru judecat a sentintei civile nr. 369/05.12.2014, definitivă prin decizia civilă nr. 994/11.06.2015 cât şi a sentinţei civile nr. x.04.2019, definitivă prin decizia nr. 715/29.06.2020.

Or, în opinia recurentei, hotărârile judecătoreşti enunţate conţin concluzii contradictorii. Astfel, pe de o parte, prin sentinţa civilă nr. 369/05.12.2014 instanţa a reţinut că Stradal x nu este debitoarea D. doar pentru sumele obţinute din valorificarea imobilului adus în garanţie, ci pentru întreaga creanţă garantată, iar prin sentinţa civilă nr. 1018/15.04.2019 este înlăturată această solidaritate prin constatarea nulităţii absolute a fideiusiunii prevăzute de art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă.

Recurenta a mai arătat că prezentul dosar reprezintă o consecinţă firească a celor reţinute în cadrul dosarului nr. x/2019, cu privire la necesitatea promovării unei noi acţiuni judiciare pentru ca efectele nulităţii art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă nr. x/05.08.2008 asupra actelor subsecvente să fie recunoscute printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi executorie.

Printr-un alt motiv de recurs s-a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1018/15.04.2019 a Tribunalului Bucureşti, cât şi a deciziei civile nr. 715/2020 a Curţii de Apel Bucureşti, făcându-se trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Contrar celor reţinute prin decizia recurată, prin sentinţa civilă nr. 1018/15.04.2019 Tribunalul Bucureşti a dat efect autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 360/05.12.2014 a Tribunalului Călăraşi şi a deciziei civile nr. 994/11.06.2075 a Curţii de Apel Bucureşti în sensul calificării art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă drept clauză de fideiusiune.

Recurenta a arătat că prin decizia recurată instanţa de apel s-a raportat la solidaritatea Stradal în raporturile dintre O. - D. în ceea ce priveşte restituirea împrumutului contractat prin contractul de împrumut nr. DFl. x, ceea ce este vădit contrar considerentelor sentinţei civile nr. 10l8/2019 a Tribunalului Bucureşti.

Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 715/2020 Curtea de Apel Bucureşti s-a raportat la principiul disponibilităţii pentru a respinge încercarea aceleiaşi societăţi Stradal de a determina incidenţa efectelor nulităţii clauzei de fideiusiune în cadrul dosarului nr. x/2019 având ca obiect anularea acestei garanţii personale, îndrumând practic partea să provoace judecata ce face obiectul prezentei cauze.

Printr-o altă critică recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 1254 alin. (2) din C. civ., motiv de casare circumscris dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând, în esenţă, că nulitatea actelor subsecvente unui act nul este un efect de plin drept.

În opinia sa, raţionamentul instanţei de apel care nu a valorificat aceste norme de drept material a avut drept consecinţă şi încălcarea principiului desfiinţării retroactive a actelor subsecvente unui act nul şi a celui al repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii actului nul. Totodată, contractul de cesiune încheiat între C. şi D. este nul pentru lipsa obiectului, consecinţa fiind şi nulitatea contractului încheiat între C. şi B..

Recurenta a mai susţinut că în mod eronat instanţele de fond au considerat că izvorul creanţei contractului de cesiune a cărui nulitate este solicitată în prezenta cauză este contractul de împrumut şi nu cel de ipotecă, deşi petitul cererii de chemare în judecată este clar în această privinţă.

Intimatele-pârâte D. S.A., B. S.A. şi F. S.R.L. au invocat, prin întâmpinările formulate, excepţia nulităţii recursului şi, de asemenea, şi intimata-pârâtă C.. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată şi, pe cale de consecinţă, menţinerea deciziei legale recurate, ca fiind temeinică şi legală.

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, constatând că în conţinutul căii de atac pot fi identificate critici care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Procedând la analiza acestora, se impune a se observa, cu prioritate, că reclamanta a indicat drept cauză juridică a cererii de chemare în judecată nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008, constatată de instanţe în dosarul nr. x/2018, solicitând, pe cale de consecinţă, anularea contractului de cesiune de creanţă pentru ceea ce depăşeşte suma de 850.000 euro.

Reluând de o manieră succintă contextul factual în care s-au desfăşurat raporturile juridice între părţi, astfel cum acesta a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat de instanţele de fond, Înalta Curte constată că la data de 17.09.2007 între O. S.R.L., S.C. Stradal x şi S.C. P. S.A. a fost încheiat un contract de asociere în participaţiune în vederea construirii unor imobile.

Ulterior, la data de 24.07.2008 între D. S.A., în calitate de creditor, O. S.R.L., în calitate de împrumutat şi S.C. Stradal x, în calitate de garant, a fost încheiat contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice în vederea finanţării parţiale a proiectului rezidenţial ce a făcut obiectul asocierii în participaţiune.

O primă observaţie ce se impune a fi făcută este aceea că recurenta Stradal x a dobândit calitatea de garant al obligaţiei de plată prin încheierea acestui contract de credit, şi nu ulterior, susţinerile sale în această privinţă fiind vădit nefondate.

Continuând expunerea contextului factual, Înalta Curte notează că între creditoarea D. S.A., împrumutatul şi garantul ipotecar S.C. O. S.R.L. şi recurenta Stradal, în calitate de garant ipotecar a fost încheiat la data de 05.08.2008 şi contractul de ipotecă prin care a fost constituită o ipotecă de rang I asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de asociere în participaţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 2/12.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013 Tribunalul Călăraşi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei recurentei Stradal, reţinând că creditoarea D. are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva acesteia, izvorâtă din contractul de credit ipotecar şi contractul de ipotecă.

Judecătorul sindic a stabilit că, de vreme ce debitoarea Stradal x are calitatea de garant ipotecar şi a semnat contractul de credit ipotecar şi contractul de ipotecă în această calitate, creditoarea D. S.A. poate formula cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă pentru recuperarea creanţei pe care a garantat-o cu un teren din patrimoniul său, răspunderea garantului fiind solidară.

În apel, prin decizia civilă nr. 544/19.12.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2013, respingând apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 2/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut că în contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008 se menţionează, la pct. 6 lit. f) că împrumutatul garant ipotecar S.C. O. şi garantul ipotecar S.C. Stradal x s-au obligat solidar pentru achitarea integrală a sumei garantate, conform contractului de credit ipotecar şi accesoriilor lui şi că renunţă la beneficiul discuţiunii şi diviziunii, menţiuni care determină caracterul nefondat al susţinerilor apelantei conform cărora răspunde în subsidiar faţă de D..

A mai reţinut instanţa de apel că prevederile art. 10.11. din contractul de credit ipotecar nu limitează drepturile D. la declanşarea executării silite împotriva S.C. Stradal x şi nu interzic formularea unei cereri de deschidere a procedurii de insolvenţă.

În cadrul procedurii insolvenţei, prin sentinţa civilă nr. 369/05.12.2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respingând contestaţiile la tabelul definitiv de creanţe, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a reţinut că debitoarea Stradal nu este doar un simplu garant ipotecar şi că aceasta răspunde în solidar pentru întreaga sumă împrumutată şi pentru accesorii.

Respingând apelul împotriva acestei sentinţe prin decizia civilă nr. 994/11.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a stabilit că obligaţiile Stradal faţă de D. nu se raportează exclusiv la valoarea imobilului care a fost constituit drept garanţie, din moment ce debitoarea s-a obligat pentru achitarea integrală a sumei împrumutate. S-a mai reţinut că, în considerarea caracterului accesoriu al ipotecii, aceasta doar însoţeşte obligaţia pe care debitoarea Stradal o are faţă de creditoarea D., scopul garanţiei fiind doar acela de a aduce un surplus de siguranţă creditorului D., din perspectiva posibilităţii reale de recuperare a creanţei sale.

Prin sentinţa civilă nr. 1018/15.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/05.08.2008, reţinând că Stradal şi-a exprimat consimţământul numai pentru asumarea de obligaţii specifice unui terţ garant ipotecar, nu şi pentru obligaţii specifice unui garant personal.

În prealabil, evocând hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a stabilit că această chestiune litigioasă privind asumarea în solidar a obligaţiei de achitare integrală a sumei garantate de către Stradal beneficiază de efectul pozitiv al lucrului judecat, aşa încât analiza sa a fost limitată doar la prevederea art. 6 lit. f) din contractul de ipotecă.

Prin urmare, cauza de nulitate pentru lipsa consimţământului la fideiusiune a fost analizată doar în privinţa contractului de ipotecă, calitatea de garant asumată de Stradal prin contractul de credit nefăcând obiectul dosarului nr. x/2014

În aceste condiţii, astfel cum a reţinut şi Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2014 efectul pozitiv al lucrului judecat se impune a fi valorificat în privinţa garanţiei asumate prin contractul de credit, care nu a fost invalidată.

Astfel, prin decizia civilă nr. 994/11.06.2015, menţionată anterior, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a reţinut cu autoritate de lucru judecat că obligaţia pe care debitoarea Stradal o are faţă de creditoarea D. rezultă din contractul de credit, iar ipoteca, având un caracter accesoriu, are singurul scop de a aduce un surplus de siguranţă creditorului D., din perspectiva posibilităţii reale de recuperare a creanţei sale.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte găseşte nefondată critica recurentei potrivit căreia instanţa de apel s-a prevalat de autoritatea de lucru judecat a două hotărâri cu considerente contradictorii.

Astfel, în timp ce sentinţa civilă nr. 1018/15.04.2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 715/29.06.2020 a analizat motivul de nulitate privind lipsa consimţământului la fideiusiune exclusiv în privinţa obligaţiei asumate prin contractul de ipotecă, în dosarul nr. x/2014 instanţele au analizat calitatea de garant a Stradal în contextul ambelor contracte, de credit şi de ipotecă, concluzionând că aceasta nu este un simplu garant ipotecar.

Pentru aceleaşi considerente şi critica privind încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2018 va fi respinsă ca nefondată, nulitatea fideiusiunii fiind analizată şi constatată doar în privinţa clauzei din contractul de ipotecă, nu şi în privinţa calităţii de garant asumată de Stradal prin contractul de credit.

Ceea ce rezultă din istoricul litigiilor derulate între părţi este că prin contractul de credit încheiat cu D., recurenta Stradal şi-a asumat obligaţia de garant pentru achitarea integrală a sumei împrumutate, fiind alăturată acestei garanţii şi o garanţie ipotecară, aşa cum a fost convenită prin contractul de ipotecă.

Prin urmare, stabilirea de către instanţe, în cadrul dosarului nr. x/2018, a întinderii garanţiei asumate prin contractul de ipotecă ca fiind restrânsă la dreptul real de ipotecă nu poate conduce la nulitatea actelor de cesiune a creanţei încheiate ulterior, de vreme ce garanţia pentru achitarea integrală a sumei împrumutate subzistă în temeiul contractului de credit şi nu a fost invalidată.

Cât priveşte modul de soluţionare a excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a C. şi B., Înalta Curte constată că recursul nu conţine critici concrete de nelegalitate, ci expune interpretări ale recurentei cu privire la consecinţele soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea deciziei recurate prin raportare la criticile formulate în recurs, în temeiul art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A., prin lichidator judiciar L.. împotriva deciziei civile nr. 1238 din 23 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.