Standing of special administrator to file recusal after removal of debtor's administrative rights in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

l. Prin încheierea nr. 49/2023 din 23 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Vrancea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei, ca neîntemeiată.

Au fost respinse excepţiile lipsei calităţii de reprezentant convenţional al U.A.T. Municipiul Galaţi, ca inadmisibile.

A fost respinsă cererea privind sesizarea Curtii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 304 C. proc. civ. ca inadmisibilă.

Au fost respinse, în rest, celelalte excepţii şi incidente procedurale, ca neîntemeiate.

A fost respinsă contestaţia formulată de debitoarea A. S.R.L., ca neîntemeiată.

A fost admisă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în formă generală faţă de debitoarea A. S.R.L. şi desemnat administrator judiciar provizoriu C.I.I. B..

2. Împotriva acestei încheieri, a formulat apel debitoarea A. S.R.L.- prin administrator C..

De asemenea, a formulat apel şi creditorul Municipiul Galaţi - prin Primar.

Prin decizia nr. 12/2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă pronunţată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepţia netimbrării, invocată de instanţă din oficiu, fiind anulată ca netimbrată cererea de apel formulată de debitoarea A. S.R.L.

A fost anulată ca netimbrată cererea formulată de apelanta debitoare A. S.R.L., de suspendare a executării încheierii apelate.

A fost admis apelul formulat de creditorul Municipiul Galaţi şi, în temeiul art. 85 din Legea nr. 85/2014, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea.

3. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire debitoarea A. S.R.L. prin administrator special C., conform procesului-verbal al adunării generale a acţionarilor din 21.03.2023, întocmit de administratorul judiciar C.I.I. B..

La data de 18 iunie 2024 revizuenta A. S.R.L. prin administrator special C. şi intervenientul C. au formulat, în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., cerere de recuzare a judecătorilor D. şi E..

4. Prin încheierea din 1 iulie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins cererea de recuzare formulată de C., ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al revizuentei A. S.R.L.

De asemenea, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de recuzare formulată de intervenientul accesoriu C..

S-a stabilit termen pentru judecarea cererii de recuzare a doamnei judecător E. şi a domnului judecător D. la data de 17.07.2024.

5. Prin decizia nr. 208/2024 din 7 august 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepţia lipsei calităţii domnului C., de reprezentant al A. S.R.L., invocată din oficiu şi, în consecinţă:

A fost respinsă cererea de revizuire, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie în interesul revizuentei formulată de C., ca neîntemeiată.

6. Împotriva încheierii din 1 iulie 2024, pronunţate în dosarul nr. x/2024 al Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, au formulat recurs revizuenta A. S.R.L.- prin administrator special C. şi intervenientul C., solicitând casarea încheierii recurate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

S-a invocat nulitatea absolută a încheierii recurate, întrucât este nelegală, neîntemeiată şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Astfel, au susţinut recurenţii, în mod nelegal a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de intervenient, instanţa de revizuire aplicând eronat, părtinitor şi discriminatoriu dispoziţiile art. 46 C. proc. civ.. Prin urmare, recurenţii au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 C. proc. civ.

De asemenea, au mai arătat că în mod nelegal s-a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a domnului C., fără a se preciza care anume calitate. Recurenţii pretind că, prin decizia nr. 12/2024 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă pronunţată în dosarul nr. x/2023, s-a dispus numai ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea şi de a-şi administra bunurile, nu şi ridicarea calităţii de administrator statutar şi a dreptului de reprezentare în instanţă a administratorului unic C., deşi acţiunea a avut ca titular societatea A. S.R.L. prin administrator special, calitate ce a fost dobândită ulterior, prin hotărârea adunării generale a acţionarilor din 21.03.2023.

Recurentii au sustinut că, în aceste condiţii, instanţa de revizuire a invocat din oficiu o excepţie în raport cu o altă calitate, respectiv aceea de administrator statutar, dobândită la înfiintarea societătii, diferită de calitatea de administrator special, din postura căreia a fost formulată acţiunea. În opinia acestora, s-a făcut confuzie între aceste două calităţi, deşi din punct de vedere juridic sunt diferite.

Prin urmare consideră că încheierea recurată este lovită de nulitate absolută, solicitând a se face aplicarea dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ.

Cu referire la dosarul nr. x/2023, s-a invocat puterea de lucru judecat şi jurisprudenţa Înaltei Curţi. De asemenea, a fost evocată puterea de lucru judecat a deciziilor nr. 270/28.01.2015 şi 3115/20.10.2017, pronunţate de instanţa supremă în dosarele nr. x/2013 şi y/2013

În final, recurenţii au solicitat respectarea dispoziţiilor art. 1, art. 6, art. 13, art. 14, art. 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 148 din Constituţie, art. 1 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi a dreptului la justiţie, la apărare, dreptului la un proces echitabil, dreptului la un recurs efectiv şi la interzicerea discriminării.

7. Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În cauza dedusă judecăţii, recurenţii-petenţi A. S.R.L. Galaţi - prin administrator special C. şi C. au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 12/11.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. x/2023.

În cadrul acestui dosar, în contextul judecării cererii de revizuire, recurenţii-petenţi au formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor D. şi E., ce compuneau completul de judecată învestit.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01 iulie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, recurată prin prezentul, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de C., ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al revizuentei A. S.R.L. şi, de asemenea, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recuzare formulată de intervenientul accesoriu C.; s-a stabilit termen pentru judecarea cererii de recuzare a doamnei judecător E. şi a domnului judecător D. la data de 17.07.2024.

Printr-un prim motiv de recurs formulat, prin care apreciază că este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii au criticat soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de recuzare formulate de intervenientul C., în opinia acestora, nelegal şi netemeinic, instanţa interpretând şi aplicând în mod nelegal, neprocedural, părtinitor şi discriminatoriu dispoziţiile art. 46 C. proc. civ.

Critica este nefondată.

Înalta Curte reţine că fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41-44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor.

Potrivit art. 46 C. proc. civ., cu denumirea marginală - Judecătorii care pot fi recuzaţi: "Pot fi recuzaţi numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluţionare".

Cum, în speţă, cererea de recuzare formulată de intervenient nu a privit judecătorii care compuneau completul de judecată învestit cu soluţionarea revizuirii, ci alţi judecători ai secţiei a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Galaţi, în mod corect şi cu legala aplicare a dispoziţiilor art. 46 C. proc. civ., s-a constatat inadmisibilitatea cererii de recuzare.

Înalta Curte aminteşte, în plus, dispoziţiile art. 47 alin. (3) C. proc. civ., care dispun că: "Sunt, de asemenea, inadmisibile cererea de recuzare privitoare la alţi judecători decât cei prevăzuţi la art. 46, precum şi cererea îndreptată împotriva aceluiaşi judecător pentru acelaşi motiv de incompatibilitate".

Acest text reflectă o normă imperativă, care exclude prezumţia raportării art. 46 şi urm. C. proc. civ. la toţi judecătorii unei instanţe, ca expresie a abuzului de drept procesual, cazurile de recuzare urmând a fi argumentate punctual de către partea interesată prin raportare doar la judecătorii care sunt desemnaţi să soluţioneze litigiul.

Astfel, în mod corect şi legal, câtă vreme cererea de recuzare a privit, pe motive irelevante şi prezumate, alţi judecători ai secţiei, legal aceasta a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Examinând, în continuare, recursul, Înalta Curte reţine că principala critică adusă încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea că instanţa a pus în discuţie şi a soluţionat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a numitului C. - pentru societatea revizuentă A. S.R.L., în opinia recurenţilor, nelegal şi netemeinic şi fără a preciza care anume calitate.

Această critică formulată de recurenţi este nefondată.

Este de necontestat că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, dată fiind necesitatea de a se realiza o judecată între părţi corect reprezentate.

Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

Articolul 80 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte regula potrivit căreia părţile îşi pot exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant şi enumeră felurile reprezentării, respectiv legală, convenţională sau judiciară.

Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (1) C. proc. civ., raportat la cele art. art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, reprezentarea debitoarei după ridicare dreptului de administrare, mai poate fi doar o reprezentare judiciară, de către lichidatorul judiciar.

Constatarea de către instanţă a lipsei calităţii d-nului C. de reprezentant legal al societăţii A. S.R.L., subsecvent ridicării dreptului de administrare pentru societatea aflată în insolvenţă, astfel cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 12/11.01.2024, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, nu putea să aibă altă consecinţă decât respingerea cererii, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal.

Astfel, se va reţine că după data de 11.01.2024, administratorul special putea să acţioneze doar în limitele prevăzute de art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 şi anume: " (2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor."

Nu poate fi primită susţinerea recurenţilor în sensul că nu s-a dispus şi ridicarea calităţii şi a dreptului de reprezentare în instanţă pentru acesta, în calitate de administrator unic, cum eronat se pretinde în cadrul acestei critici.

Ridicarea dreptului de administrare, în temeiul art. 85 din Legea nr. 85/2014, înseamnă, de asemenea, că administratorul special nu mai era împuternicit să efectueze, în numele şi pe contul debitoarei, actele de administrare necesare, inclusiv cele precum pentru formularea cererii de recuzare, astfel după cum rezultă din prevederile art. 5 pct. 4 din Legea nr. 85/2014, mandatul acestuia fiind redus la simpla administrare a intereselor asociaţilor.

Odată ridicat dreptul de administrare, în temeiul legii, nu are loc o transmitere convenţională sau legală a calităţii de reprezentare în persoana fostului administrator statutar şi, astfel, în mod corect instanţa, raportându-se la considerentele deciziei de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de societatea debitoare A. S.R.L., a constatat lipsa calităţii de reprezentant, câtă vreme cererea de recuzare a fost semnată de administratorul special care, potrivit art. 56 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, nu are o astfel de atribuţie.

Critica recurenţilor este, astfel, nefondată.

De altfel, recurenţii înşişi, în argumentarea criticii, arată că prin decizia mai sus-arătată s-a dispus "ridicarea dreptului de administrare a debitoarei, constând în dreptul de a-şi conduce activitatea, de a-şi administra bunurile din avere, ...", situaţie care în mod legal a determinat constatarea de către instanţă a lipsei calităţii recurentului C., fost administrator statutar, de a formula cererea de recuzare, nemaifiind reprezentantul legal al societăţii.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că niciuna din criticile formulate nu este fondată, iar încheierea de şedinţă este legală, respectând regulile de procedură referitoare la recuzare, prevăzute de art. 41 şi următoarele C. proc. civ., precum şi pe cele referitoare la reprezentarea societăţii aflate sub procedura insolvenţei.

Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acesta este invocat în mod formal de către recurenţi, fără să fie aduse, în concret, critici de nelegalitate încheierii recurate din perspectiva acestui text de lege.

De altfel, în speţă, instanţa de control judiciar constată că cererea de recuzare a fost analizată în raport de motivele prezentate şi de apărările formulate, prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale incidente, iar motivarea încheierii recurate îndeplineşte cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, constatând că nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi că motivele invocate de recurenţi sunt nefondate, Înalta Curte va respinge recursul formulat de petenţi, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. Galaţi, prin administrator special C. şi de intervenientul C. împotriva încheierii Camerei de Consiliu din 01 iulie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.