Limitation of guarantee claim to summoning party: exclusion of direct liability to third party based on lack of procedural legal relationship

Şedinţa publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

1. Prin sentinţa civilă nr. 1048 din 09.05.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei judecătorului-sindic, invocată de creditoarea A., şi s-a disjuns cererea formulată de debitoarea B. S.R.L., prin administrator special C., în contradictoriu cu creditoarea A., având ca obiect acţiune în răspundere civilă delictuală, respectiv constatarea şi repararea prejudiciului în sumă de 760.742,56 RON, precum şi cererea de chemare în garanţie promovată de creditoarea A. împotriva D. şi înregistrarea acestora într-un dosar nou.

S-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format în favoarea completelor specializate în soluţionarea litigiilor între profesionişti din cadrul Tribunalului Maramureş.

S-au respins contestaţiile promovate împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei B. S.R.L., întocmit de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă E..

Cererile disjunse au fost înregistrate la data de 03.06.2016 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016.

Prin cererea disjunsă, reclamanta B. S.R.L., în insolventă, prin administrator special C., a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 760.742,50 RON, reprezentând totalul pierderii cauzate de decesul porcilor livraţi de către pârâtă, având ca efect imposibilitatea desfăşurării normale a activităţii şi plata furnizorilor.

La data de 17.06.2016, reclamanta a depus o cerere precizatoare, în sensul că acţiunea are ca temei răspunderea civilă delictuală (art. 1349, 1357 şi urm. C. civ.), iar la data de 14.04.2017 reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată se întemeiază pe răspunderea contractuală, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 936.001,27 RON, reprezentând prejudiciu cauzat prin executarea în mod defectuos a obligaţiilor asumate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/04.07.2014, respectiv livrarea de porci cu probleme de sănătate, care ulterior a îmbolnăvit şi restul efectivului de animale din ferma reclamantei.

La data de 15.03.2021, reclamanta şi-a precizat acţiunea în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., prin mărirea cuantumului pretenţiilor urmare a expertizei contabile realizate, la suma de 1.902.998 RON, luându-se act de aceasta la termenul de judecată din 20.09.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 141 pronunţată la 14 februarie 2022, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins solicitarea chematei în garanţie D. de a se constata decăderea reclamantei B. S.R.L. din dreptul de a-şi valorifica eventuala creanţă faţă de pârâta A.; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. S.R.L., în faliment, reprezentată de lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă E. şi de administrator special C., şi a obligat pârâta A., prin lichidator F., la plata sumei de 1.844.583 RON.

De asemenea, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanţie D. şi a fost obligată chemata în garanţie la plata către pârâta a sumei de 1.756.276,75 RON.

Au fost respinse, în rest, cererile, fiind admisă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată şi obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea expertizelor judiciare.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolventă E., solicitând rejudecarea cauzei în fond în limitele cererii de apel, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie, astfel cum a fost formulată şi obligarea chematei în garanţie D. la plata sumei de 1.756.276,75 RON către apelantă.

A formulat apel şi chemata în garanţie D., solicitând schimbarea în tot a sentinţei apelate, în principal, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, precum şi respingerea ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, având în vedere: necompetenta generală a instanţelor române de a judeca cererea de chemare în garanţie; lipsa obligaţiei de garanţie în sarcina apelantei faţă de intimata A.; decăderea reclamantei din dreptul de a-şi mai valorifica eventuala creanţă faţă de pârâtă; netemeinicia cererii de chemare în judecată şi a cererii de chemare în garanţie.

Prin decizia civilă nr. 226/2023 din 20 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de reclamanta B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă E., şi admis apelul chematei în garanţie D., fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A., fiind înlăturată obligaţia de plată a sumei de 1.756.276,75 RON.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei civile apelate.

3. La 7 august 2023, reclamanta B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă E. şi prin administrator special C. a formulat recurs împotriva acestei decizii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1), (8) C. proc. civ., prin care a solicitat casarea în parte a deciziei civile atacate şi trimiterea cauzei în rejudecare curţii de apel, în condiţiile art. 497, raportat la art. 501 C. proc. civ. şi acordarea cheltuielilor de judecată.

Printr-o primă critică recurenta-reclamantă a criticat soluţia de respingere a cererii de chemare în garanţie ca urmare a admiterii apelului şi a schimbării sentinţei apelate, arătând, în esenţă, că au fost încălcate dispoziţiile art. 476 C. proc. civ.

Arătând că instanţa de apel a reţinut două temeiuri de drept distincte pentru analizarea raporturilor dintre părţile implicate, chiar dacă din cererea de chemare în garanţie nu rezultă limitarea în drept a acestei cereri doar la răspunderea pentru vicii ascunse în sensul celor reţinute de instanţa de apel şi chiar dacă aceste raporturi sunt componente ale aceluiaşi lanţ obligaţional.

În aprecierea recurentei-reclamante, este lipsit de relevanţă faptul că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1531 alin. (1) şi (2) C. civ. şi că pârâta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în garanţie dispoziţiile art. 1 710 C. civ., privind răspunderea pentru vicii, în condiţiile în care instanţa de apel avea posibilitatea calificării corecte a raporturilor juridice dintre părţi conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ. şi să facă aplicarea art. 1710 alin. (2) C. civ.

A mai adăugat titulara memoriului de recurs că instanţa de apel, în mod greşit, a evocat în motivare doar dispoziţiile art. 1710 alin. (1) C. civ., reţinând eronat că anumite limite prevăzute de art. 1710 nu ar putea fi depăşite. Instanţa de apel a ignorat faptul că dispoziţiile alin. (1) al art. 1710 C. civ. se completează cu cele ale alin. (2), care acoperă situaţia în care gravitatea viciilor şi scopul contractului pot genera alte măsuri decât cele strict prevăzute la alin. (1).

În fine, recurenta-reclamantă a mai menţionat că instanţa de apel a atribuit corespondenţei dintre pârâtă şi chemata în garanţie valenţele unei tranzacţii şi a limitat culpa contractuală a chematei în garanţie la suma de 19.000 euro, reprezentând aproximativ 5% din prejudiciul stabilit la fondul cauzei. Prin urmare, instanţa de control judiciar devolutiv a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 1350 C. civ. privind răspunderea contractuală şi dreptul la recuperarea integrală a prejudiciului reglementat de art. 1531 C. civ., arătând, totodată că nu au fost avute în vedere nici prevederile art. 1350 alin. (3) din acelaşi Cod.

Recurenta-reclamantă a criticat şi soluţia de respingere a propriului apel, arătând că se impunea admiterea acestuia în condiţiile existenţei lanţului cauzal prin care a fost generat prejudiciul, aşa încât să poată fi garantată o posibilitate de aplicare corectă şi efectivă a dreptului la recuperarea integrală a prejudiciului, potrivit art. 1531 din C. civ.

La data de 30 octombrie 2023, intimata-chemată în garanţie D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate urmăresc, în realitate, reaprecierea probelor administrate şi reinterpretarea stării de fapt, criticile formulate nefiind veritabile motive de casare în sensul art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

4. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse:

În prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta a încadrat argumentele de recurs invocate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile sale vizează nereguli de ordin procedural referitoare la raportul procesual între cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, aşa încât acestea vor fi examinate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În concret, ca urmare a admiterii apelului declarat de apelanta-chemată în garanţie şi a schimbării în parte a sentinţei apelate, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată, în timp ce cererea de chemare în judecată principală a fost admisă.

Prin prezentul recurs a fost criticată soluţia dată cererii de chemare în garanţie, urmărindu-se admiterea acesteia, şi, ca o consecinţă, obligarea chematului în garanţie la plata despăgubirilor direct către reclamantă.

Potrivit art. 72 C. proc. civ., partea interesată poate să cheme în garanţie o terţă persoană, împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere separată în garanţie sau în despăgubiri.

Prin urmare, raportul juridic de drept procesual se naşte între partea care a formulat cererea de chemare în garanţie şi terţa persoană chemată în judecată, instanţa de judecată având sarcina de a analiza distinct cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie.

Drept urmare, terţul chemat în garanţie nu poate fi obligat direct către partea care nu a formulat cererea de chemare în garanţie, între aceştia neexistând un raport juridic procesual.

În cauză, cererea de chemare în garanţie a fost formulată de către pârât, iar raportul juridic procesual a luat naştere între acesta şi chematul în garanţie, reclamantul neavând calitate procesuală în această privinţă.

În realitate, ceea ce încearcă recurenta- reclamantă prin acest recurs este o modificare a cadrului procesual de la fond şi obiectului litigiului, astfel cum a fost determinat în etapele procesuale anterioare, lucru nepermis, căci, în caz contrar, s-ar încălca limitele procedurale ale judecăţii.

Ca atare, criticile recurentei privind soluţia dată cererii de chemare în garanţie şi posibilitatea obligării chematului în garanţie la despăgubiri direct către aceasta sunt nu pot fi avute în vedere, recursul fiind nefondat.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea deciziei recurate, reţinând că aspectele de nelegalitate deduse judecăţii pe calea prezentului recurs sunt lipsite de temei, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. E. şi prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 226/2023 din 20 aprilie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 septembrie 2025.