Exclusive jurisdiction for military pension recalculation disputes under Law 223/2015

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 decembrie 2023 pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

I. Obligarea pârâtei la restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017 şi art. 84 pct. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 114/2018 asupra art. 3, art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.09.2023.

II. Obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriala a M.A.I., potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la revizuirea şi recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului, prin:

1) adăugarea sporului pentru Semnul Onorific (OMM/SOSP) prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare coroborat cu art. 12 din Legea nr. 574/200, separat de pensia militară calculată potrivit Legii nr. 223/2015;

2) emiterea unei alte decizii care să cuprindă pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 forma anterioara aplicării art. VII, pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, modificate de art. 84 pct. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 114/2018.

III. Obligarea pârâtei să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din neacordarea drepturilor legale, din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 şi O.U.G. nr. 114/2018, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 223/2015 coroborate cu cele din Legea nr. 544/2004, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 574/2004, Legea nr. 24/2000, precum şi deciziile CCR nr. 50/2022 şi nr. 650/2022.

Prin sentinţa civilă nr. 461 din 2 iulie 2024, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a dosarului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 iulie 2024.

Prin sentinţa civilă nr. 1690 din 24 octombrie 2024, curtea a disjuns capătul al II-lea al acţiunii, fiind format dosarul pendinte, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 24 octombrie 2024, sub nr. x/2024.

Cu privire la capetele I şi III ale acţiunii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1929 din 20 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, teritoriale şi funcţionale, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, cu privire la capătul II al acţiunii, în favoarea Tribunalului Călăraşi - secţia/completul specializat în litigii de dreptul asigurărilor sociale.

În considerentele acestei sentinţe, prima instanţă a constatat că cererea reclamantului se circumscrie dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fiind, astfel, incidente prevederile art. 101 şi 102 din aceeaşi lege, iar în raport cu aceste dispoziţii speciale exprese, derogatorii de la normele de drept comun în materia contenciosului administrativ şi de împrejurarea că reclamantul domiciliază în municipiul Călăraşi, s-a reţinut că instanţa competentă din punct de vedere material, teritorial şi funcţional să soluţioneze cererea de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii de revizuire şi recalculare a drepturilor de pensie este Tribunalul Călăraşi - secţia/completul specializat în litigii de dreptul asigurărilor sociale.

2. Prin sentinţa civilă nr. 772/2025 din 18 noiembrie 2025, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a constatat ivit conflictul negativ de competenţă materială între Tribunalul Călăraşi şi Curtea de Apel Bucureşti şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În considerentele acestei hotărâri, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 461 din 2 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă, cauza a fost soluţionată în ansamblul său, având în vedere toate cele trei capete de cerere, prin pronunţarea unei soluţii de declinare a competenţei, iar în ipoteza în care ar fi apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul trebuia să disjungă capătul II de cerere şi să îl reţină spre soluţionare. Or, în lipsa acestei ipoteze, s-a constatat că argumentele au fost inclusiv prin raportare la capătul II al acţiunii. Prin urmare, s-a reţinut că tribunalul este ţinut de soluţia anterioară de declarare a necompetenţei, fiind în imposibilitate să reia examenul de competenţă în vederea soluţionării.

3. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 28 noiembrie 2025.

Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, în cadrul dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţiei a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la termenul de judecată din 24 octombrie 2024, instanţa a dispus disjungerea capătului al II-lea al acţiunii şi formarea unui dosar separat, soluţionând capetele I şi III ale acţiunii.

Prin urmare, obiectul litigiului pendinte îl reprezintă stabilirea competenţei materiale şi teritoriale a instanţei de judecată asupra capătului al II-lea al acţiunii, cu privire la solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să recalculeze, respectiv să revizuiască drepturile acestuia la pensia militară, cu luarea în considerare a unor elemente de calcul omise iniţial.

În acest caz sunt incidente dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 223/2015, potrivit cărora "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar potrivit art. 102, "cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul."

Rezultă că textele de lege, prin termenii imperativi pe care îi utilizează, au instituit, în domeniul asigurărilor sociale, un caz de competenţă exclusivă, respectiv, din punct de vedere material, competenţa aparţine tribunalului, raportat la obiectul acţiunii - dreptul la pensii şi asigurări sociale pentru militari, iar din punct de vedere teritorial competenţa este determinată de domiciliul reclamantului.

Înalta Curte subliniază că potrivit art. 91 C. civ.:

"dovada domiciliului se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate".

În acest sens, se constată că, la data promovării cererii de chemare în judecată, 7 decembrie 2023, reclamantul avea stabilit domiciliul pe raza municipiului Călăraşi, judeţul Călăraşi, acesta depunând o copie a actului de identitate, având CI seria x nr. x, eliberată la 26.05.2021, cu termen de valabilitate până la data de 12.05.2031, aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, întrucât competenţa teritorială este determinată de domiciliul reclamantului, iar înscrisurile depuse atestă faptul că acesta se află în Călăraşi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că Tribunalul Călăraşi este instanţa căreia îi revine competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2026.