Exclusion of stamp duty from civil remedy jurisdiction: exclusive reexamination procedure under O.U.G. 80/2013 precludes appeal against tax establishment

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2025

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin la 23 decembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâţii B., C., D., S.C. E. şi S.C. F. S.R.L. solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa sa dispună constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere autentificat de Biroul Notarial Public G. sub nr. x/10 aprilie 2009 si prin care a fost înstrăinat pârâţilor B. si C. cu titlu de întreţinere, imobilul cu nr. x actualmente 276 din Comuna Sacu, sat Sacu înscris în CF nr. x Sacu cu nr. topo x constând în casă, curte şi gradină în suprafaţă de 4316 mp; constatarea nulităţii absolute a contractului de întreţinere autentificat de BNP G. sub nr. x/10 iunie 2009 şi prin care au fost înstrăinate pârâţilor B. si C. cu titlu de întreţinere terenurile înscrise în Titlul de Proprietate nr. x/17 mai 2009 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Caraş Severin şi situate pe raza comunei Sacu judeţul Caraş Severin actualmente neevidenţiate în cartea funciara: teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Pelcea arabil de 7300 mp învecinat la stânga cu H.

şi la dreapta cu I.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Osastie arabil de 5800 mp învecinat la stânga cu J. şi la dreapta cu K.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Ocoale Mici arabil de 2900 mp învecinat la stânga cu L. şi la dreapta cu K.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Ocoale Mici arabil de 2900 mp învecinat la stânga cu M. şi la dreapta cu N.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Sacani arabil de 5800 mp învecinat la stânga cu H. şi la dreapta cu O.; teren cu nr. de identificare tarla 33/A, parcela x, Beleni, fâneţe de 1 ha învecinat la stânga cu K.

şi la dreapta cu P.; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, sat Bătran, fâneţe de 2900 mp învecinat la stânga cu Q. şi la dreapta teren agricol; teren cu nr. de identificare tarla x, parcela x, Cioflan, fâneţe de 1 ha si 7.400 mp învecinat la stânga cu R. si la dreapta cu S.; teren cu nr. de identificare tarla 40/A, parcela x, Garane, păduri de 1 ha învecinat la stânga cu K. şi la dreapta cu T.; terenul înscris în Titlul de Proprietate nr. x cod 53764 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor Caraş Severin la 29 martie 2002 neevidenţiat in cartea funciară din tarlaua x-1 şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră necuprinse în amenajamentul silvic de 2 ha si 1700 mp învecinat la nord-sud cu teren arabil şi la est vest cu K. si U.; constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/10 aprilie 2009 prin care a fost înstrăinată pârâtului D. casa cu nr. x cu curte în intravilan în suprafaţă de 2158 mp înscrisă în CF nr. x Sacu cu nr. topo x; constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/12.01.2005 şi prin care a fost înstrăinat pârâtei S.C.

F. S.R.L. din Timişoara terenul cu număr de identificare tarla 3/A corn Sacu neevidenţiat în CF, parcela x V. fâneţe de 5800 mp; constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP G. sub nr. x/13.12.2001 şi prin care a fost înstrăinat pârâtului S.C. E. S.R.L., terenul cu număr de identificare tarla x parcela x arabil în sat Izvor în suprafaţa de 1 ha şi 1600 mp înscris în Titlul de Proprietate nr. x; constatarea nulităţii absolute a testamentului autentificat de notar W. sub nr. x/31 oct 2002 întocmit în numele tatălui meu în favoarea pârâtei B..

Repunerea în situaţia anterioară de carte funciara prin rectificarea cărţilor funciare.

2. Hotărârea pronunţată, în primă instanţă, de tribunal

Prin sentinţa civilă nr. 967 din 07 noiembrie 2023, Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. x/2021 a constatat că reclamantul este decăzut din dreptul de a solicita proba cu interogatoriu pârâţilor, a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în calitate de succesor al defunctului X., a respins, ca neîntemeiată, cererea accesorie a reclamantului şi a dispus obligarea reclamantului la plata sumei de 1.600 RON cheltuieli de judecată către pârâţii C. şi B., şi 1.600 RON către pârâtul D..

3. Decizia pronunţată, în apel, de curtea de apel

Prin încheierea de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost respinsă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Timişoara.

Prin decizia civilă nr. 213 din 17 septembrie 2024, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia netimbrării invocată prin întâmpinare, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul A., în calitate de moştenitor al defunctului X., împotriva sentinţei civile nr. 967/07.11.2023 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin şi a dispus obligarea apelantului să plătească intimaţilor B., C. suma de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat, intimatei S.C. F. S.R.L. suma de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat şi a respins, ca neîntemeiată, cererea intimatului D. având ca obiect cheltuieli de judecată în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză.

II.1 Motivele de recurs

Împotriva deciziei civile nr. 213 din 17 septembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, precum şi a încheierii de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurentul-reclamant A., cale de atac cu a cărei soluţionare a fost învestită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 4 noiembrie 2024 fiind repartizată aleatoriu completului filtru nr. 10, astfel cum reiese din fişa Ecris şi referatul de repartizare aleatorie .

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiată în drept, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curţii de Apel Timişoara în vederea pronunţării asupra fondului.

În expunerea criticilor formulate, recurentul-reclamant a arătat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş, sesizat cu privire la faptul că testamentul autentic al autorului său, contractul de întreţinere dar şi cele 3 contracte de vânzare cumpărare, au fost încheiate cu falsificarea semnăturilor, iar prin ordonanţa din 03 septembrie 2021 în dosarul nr. x/2023, a fost dispusă clasarea, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) reţinând intervenirea prescripţiei penale.

În atare context, recurentul-reclamant afirmă că s-a adresat instanţei civile cu cererea de chemare în judecată pendinte în cadrul căreia a solicitat efectuarea unei expertize asupra semnăturii aplicate pe actele deduse judecăţii, solicitare respinsă de către instanţă care a justificat şi respingerea acţiuni.

Împotriva soluţiei de respingere a acţiunii, recurentul-reclamant arată că a exercitat apel, soluţionat prin decizia atacată, prin care, în mod nelegal, curtea de apel a constatat neîndeplinită obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru.

A mai arătat că, deşi anterior pronunţării acestei soluţii a contestat încheierea de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru aferentă soluţionării apelului declarat în dosarul nr. x/2021, instanţa a respins cererea de reexaminare, fără să ţină cont de susţinerea sa cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 29 lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd scutirea de la plata taxei de timbru.

În continuare, recurentul reclamant a criticat şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fondul cauzei şi a sancţionat neplata taxei judiciare de timbru, fără să ţină seama de împrejurarea că acţiunea civilă pe care a promovat-o în urma emiterii ordonanţei din 3 septembrie 2021 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş în dosarul nr. x/2021, coroborat cu dispoziţiile art. 29 din O.U.G. nr. 80/2013 reprezenta un temei suficient pentru a considera apelul ca fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru.

În susţinerea caracterului netimbrabil al cererii sale a invocat şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 387 din 27 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 555 din 27 iulie 2015, dar şi minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel din 14-15 noiembrie 2019 Piteşti, prin care s-a reţinut că "prin noţiunea de cauză penală în accepţiunea art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se înţelege orice cauză penală formată în urma unei sesizări a organelor penale, de la momentul înregistrării sesizării şi a constituirii dosarului penal, independent dacă s-a pus sau nu în mişcare acţiunea penală, cu condiţia să nu existe indicii care să permită instanţei să concluzioneze în sensul existenţei săvârşirii unei infracţiuni".

A concluzionat că sancţiunea anulării apelului este nelegală, întrucât prin ordonanţa dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeş nu s-a stabilit că fapta imputată nu există, nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, ci doar că a intervenit prescripţia astfel că, este evident că prezenta cauză derivă dintr-o cauză penală şi este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

II.2 Apărările formulate în cauză

La 5 decembrie 2024, intimatul-pârât D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate, ca legală şi temeinică.

A susţinut că aspectele invocate prin cererea de recurs cu privire la administrarea probelor reprezintă în opinia sa, critici neîntemeiate, întrucât instanţa a respectat normele de procedură, reclamantul fiind cel care nu a depus la dosar interogatoriile pentru pârâţi, acte ale antecesorului său pentru compararea semnăturii şi nu a îndeplinit obligaţia de a timbra apelul.

Prin întâmpinarea formulată de intimaţii-pârâţi B. şi C. s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată aferente judecăţii recursului.

Au susţinut că soluţia instanţei de apel este legală şi temeinică, dat fiind refuzul recurentului-reclamant de a se conforma dispoziţiilor legale ale instanţei cu privire la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând recursul formulat de recurentul-reclamant, Înalta Curte reţine că aceasta este nefondat pentru următoarele considerente de drept:

Prin intermediul unor considerente comune, recurentul-reclamant supune cenzurii Înaltei Curţi, prin exercitarea căii extraordinare de atac a recursului, atât legalitatea încheierii de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunţată de Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată, dar şi legalitatea deciziei civile nr. 213 din 17 septembrie 2024 pronunţată de aceeaşi curte de apel prin care a fost anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei civile nr. 967 din 07 noiembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin, prevalându-se de motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Sub un prim aspect, din perspectiva cadrului legal incident cauzei, Înalta Curte reţine că potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:,,(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă".

Caracterul definitiv al acestei încheieri implică faptul că împotriva ei legea nu permite, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., declararea căii de atac a recursului.

În cauza pendinte, se reţine că la termenul de judecată fixat pentru 07 mai 2024, Curtea de Apel Timişoara, învestită cu soluţionarea apelului exercitat de reclamantul A., în calitate de moştenitor al defunctului X. împotriva sentinţei civile nr. 967 din 07 noiembrie 2023 pronunţate de Tribunalul Caraş Severin, a constatat că sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, atât în primă instanţă, cât şi în apel, capetele de cerere referitoare la contractele de întreţinere nr. x/10.04.2009 şi nr. y/10.06.2029 şi a pus în vedere apelantului reclamant A. să depună la dosar dovada achitării următoarelor taxe judiciare de timbru, sub sancţiunea anulării apelului: 3273,66 RON pentru fond şi 1636,83 RON pentru apel, pentru capătul de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.04.2009; 75 RON pentru fond şi 37,5 RON pentru apel, pentru capătul de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.01.2005; 126,8 pentru fond şi 63,4 pentru apel, pentru capătul de cerere referitor la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.12.2001; câte 20 RON pentru fiecare fază procesuală, pentru testamentul autentificat sub nr. x/31.10.2002.

Nemulţumit de stabilirea în sarcina sa a obligaţiei de a achita taxe judiciare de timbru în faza procesuală a apelului, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, în condiţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, soluţionată prin încheierea civilă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, de curtea de apel care a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, reţinând, în esenţă, că, deşi reclamantul a invocat o situaţie de excepţie, reglementată de art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, acesta nu s-a supus exigenţelor de probaţiune impuse de dispoziţiile art. 249 din C. proc. civ. şi nu a dovedit că ordonanţa de clasare pronunţată şi depusă la dosarul cauzei a vizat contractele pendinte repudiate.

Pe calea prezentului recurs, recurentul contestă existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în apel, decurgând din aprecierea instanţei devolutive asupra caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată, chestiuni cu privire la care recurentul consideră că au fost în mod greşit soluţionate câtă vreme, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Astfel formulate, criticile aduse încheierii de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 nu pot face obiect de analiză pentru instanţa de control judiciar, întrucât procedura de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru este clar şi precis reglementată prin dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, în raport de care posibilitatea părţilor de a supune cenzurii, în căile de atac de reformare, critici care vizează existenţa obligaţiei de plată a taxei de timbru este exclusă.

În acest sens, Înalta Curte reţine că reexaminarea priveşte, potrivit textului legal menţionat, "modul de stabilire a taxei judiciare de timbru", ca operaţiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, începând cu încadrarea acţiunii sau a cererii deduse judecăţii în categoriile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidenţe a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar în situaţia în care se stabileşte că acţiunea sau cererea este supusă taxei judiciare de timbru, următoarea etapă constă în determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, în cazul acţiunilor evaluabile în bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevăzute de lege asupra valorii obiectului cererii.

Prin urmare, dacă partea este nemulţumită de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de către instanţă, inclusiv de stabilirea caracterului timbrabil al cererii, are posibilitatea de a solicita doar reexaminarea, cale de atac exclusivă reglementată de lege pentru soluţionarea acestor incidente privind timbrajul, asemenea critici neputând fi susţinute prin intermediul căilor de atac reglementate de C. proc. civ., de vreme ce legea specială pune la îndemâna părţii interesate o altă procedură clară, precisă şi previzibilă.

Art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 reglementează în mod expres şi faptul că încheierea care se pronunţă în soluţionarea unei cereri de reexaminare este definitivă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs.

Prin urmare, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul căreia poate fi cenzurată existenţa şi întinderea obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistând un drept de opţiune între formularea unei cereri de reexaminare şi exercitarea unei alte căi de atac de reformare. Indiferent dacă partea interesată a uzat sau nu de reexaminare, aspectele menţionate nu pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, măsura privitoare la taxa judiciară de timbru devenind definitivă prin soluţionarea reexaminării sau prin expirarea termenului de exercitare a acestei căi de atac, după caz.

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 7/2014, dată în recurs în interesul legii, decizie prin care a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul căilor de atac de reformare, apelul sau recursul.

Decizia este pe deplin aplicabilă şi în prezent, câtă vreme dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 care le-au înlocuit pe cele ale art. 18 din Legea nr. 146/1997 sunt identice.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte urmează a constata că susţinerile recurentului referitoare la nelegalitatea încheierii de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021 din perspectiva modului de stabilire de către instanţa de apel a taxei de timbru nu pot fi analizate în recurs, chestiunea caracterului timbrabil al acţiunii putând fi supuse controlului doar în procedura reexaminării reglementate de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Distinct de recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, recurentul- reclamant a contestat incidenţa în speţă a sancţiunii nulităţii apelului pentru netimbrare, reţinută prin decizia civilă nr. 213 din 17 septembrie 2024, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Înalta Curte constată că această critică poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva căruia urmează a fi analizat recursul.

Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, curtea de apel a respins, în mod corect, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, ca netimbrat pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din 17 septembrie 2024, curtea de apel a pus în discuţia părţilor excepţia netimbrării căii de atac, invocată prin întâmpinare de către intimaţii D. şi S.C. F. S.R.L. întrucât apelantul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat.

Conform art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de apel trebuie să fie ataşată dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 470 alin. (3) din C. proc. civ., cerinţa de la alin. (2) este prevăzută sub sancţiunea nulităţii, iar lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.

De asemenea, dispoziţiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

Din conţinutul dispoziţiilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că dacă până la primul termen prevăzut de lege sau stabilit de instanţă partea nu îndeplineşte obligaţia de plată a taxei, cererea părţii se anulează, ca netimbrată.

Înalta Curte reţine că la termenul de judecată care a precedat, din 07 mai 2024, instanţa de apel a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru datorate în apel de către reclamant, care a fost prezent personal şi asistat de avocat, fiind încunoştinţat astfel despre obligaţia legală ce îi revine şi sancţiunea ce intervine în caz de neplată.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, în condiţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, soluţionată prin încheierea de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024 în sensul respingerii cererii.

În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru a rămas definitiv stabilită în sarcina apelantului-reclamant, care avea obligaţia de a o achita cel târziu până la primul termen de judecată stabilit în faza procesuală a apelului.

La şedinţa de judecată din 17 septembrie 2024, în examinarea legalei învestiri a instanţei de apel, Curtea de Apel Timişoara a examinat, cu prioritate, excepţia netimbării apelului, invocată de intimaţii D. şi S.C. F. S.R.L. având în vedere că apelantul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa, aceea de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Într-o atare situaţie, în mod legal, a apreciat instanţa de apel că, în cauză, este incidentă sancţiunea nulităţii şi a procedat la anularea apelului, ca netimbrat.

În privinţa apărării reclamantului în sensul că soluţia de anulare, ca netimbrat, a apelului este nelegală întrucât, în opinia sa, pricina derivă dintr-un proces penal şi ca atare, este scutită de plata taxei judiciare de timbru, Înalta Curte reţine că această împrejurare nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului, legiuitorul prevăzând, prin O.U.G. nr. 80/2013, o cale specifică în care aceste aspecte puteau fi învederate, de care recurentul din prezenta cauză a şi uzat. Faptul că cererea de reexaminare a fost respinsă, nu îndreptăţeşte partea să reitereze aceste chestiuni prin repunerea lor în discuţie sub forma unor critici de nelegalitate, cu nesocotirea principiului legalităţii căilor de atac.

De asemenea, răspunzând critici recurentului -reclamant din perspectiva neanalizării de către instanţa de apel a fondului pricinii deduse judecăţii, Înalta Curte reaminteşte faptul că excepţia netimbrării reprezintă o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie care împiedică instanţa să procedeze la analiza, pe fond, a acţiunii.

Drept urmare, cum obligaţia privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente soluşionării apelului a fost comunicată reclamantului personal la termenul de judecată din 07 mai 2024 iar acesta nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, în mod corect curtea de apel a admis excepţia netimbrării şi a anulat, ca netimbrat, apelul exercitat de reclamantul A..

Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile din recurs, neputând fi decelată vreo încălcare a dispoziţiilor legale de către instanţa de apel, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

Faţă de soluţia ce se va pronunţa, Înalta Curte constată că recurentul A. reprezintă "parte căzută în pretenţii" conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ. şi, întrucât intimaţii-pârâţi B. şi C. au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, pe care le-au şi dovedit cu chitanţa nr. x din data de 4 decembrie 2024 aflată la fila x verso din dosar, urmează să admită această cerere şi să oblige recurentul-reclamant la achitarea către intimaţii-pârâţi B. şi C. a cheltuielilor de judecată în valoare de 2200 RON, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 16 din 20 mai 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă în dosarul nr. x/2021, şi a deciziei civile nr. 213 din 17 septembrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimaţii-pârâţi B. şi C., a sumei de 2.200 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 09 aprilie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.