State public domain inalienability vs. post-Convention property rights: validity of private land transactions on state assets

Şedinţa publică din data de 27 martie 2025

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la data de 19.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C. şi D., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută şi să dispună anularea declaraţiei de parcelare autentificate sub nr. x din 09.01.2013 de notarul public E., precum şi a documentaţiei cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI Maramureş, având ca obiect suprafaţa de 70.268 mp teren intravilan situat în municipiul Sighetu Marmaţiei, judeţul Maramureş, înscris la B3 în CF nr. x, nr. cadastral x, teren estimat la valoarea de 1.561.669 RON şi aflat în domeniul public al statului.

De asemenea, reclamanta a solicitat rectificarea cărţilor funciare prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor C. şi D. din: CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei.

Totodată, reclamanta a solicitat rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor A. şi D. din CF nr. x, poziţia B3, nr. cadastral x - Sighetu Marmaţiei. Reclamanta a mai solicitat şi repunerea în situaţia anterioară, precum şi predarea liberă de sarcini a terenului înscris în cărţile funciare enumerate mai sus, în baza Deciziei nr. 24/R din 28 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. x/2013, prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x, Cod x din 01.09.2010, emis în favoarea pârâţilor de rang 1 şi 2 din cerere. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a depus la dosar în data de 2.03.2020 precizare la acţiune prin care în completarea cererii a solicitat constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 24.08.2011 având ca obiect imobilul în suprafaţa de 70.278 mp situat în Sighetu Marmaţiei nr. CF x, nr. cad. x, încheiat între pârâţi şi autentificat de notar public F. şi constatarea inopozabilităţii reclamantei a sentinţei civile nr. 1781/01.08.2012 dată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în Dosar nr. x/2012; precum şi introducerea în proces a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2020 în dosarul nr. x/2020 reclamanta Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Tg. Mureş a chemat în judecată pe pârâţiiBeress Istvan Laszlo, B., C., D., G., H., I., J., K., L.,M., N., O., P. şi Q. solicitând a se dispune constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09.05.2013 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 1081 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei; terenul în suprafaţă de 1090 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei şi cota de 2/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x, contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorul G., precum si a încheierii nr. 5938 din 10.05.2013 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţie si nr. 5399 din 10.05.2013 din aceleaşi cărţi funciare; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 30.04.2015 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 1100 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 12/732 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorii H. şi I., precum şi a încheierii nr. 5020 din 04.055.2015 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 22.12.2014 de BNP R. privind terenul în suprafaţă de 1141 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 12/732 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorii J. şi K., precum şi a încheierii nr. 17114 din 23.12.2014 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 29.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 1014 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorii L., precum si a încheierii nr. 1056 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 05.04.2013 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 960 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorul M., precum si a încheierii nr. 4143 din 08.04. Z013 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 28.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 963 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorii N., precum si a încheierii nr. 1055 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru sl publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 28.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 964 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorii O., precum si a încheierii nr. 1054 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureş- Biroul de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 28.01.2013 de BNP E. privind terenul în suprafaţă de 968 mp, identificat în CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, şi cota de 1/61 parte în indiviziune din terenul - drum acces în suprafaţă totală de 6063, mp înscris în Lot x, nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, teren situat în Sighetu Marmaţiei str. x contract încheiat între pârâţii vânzători C.

şi D. şi cumpărătorii P. si Q., precum si a încheierii nr. 1053 din 30.01.2013 dată de OCPI Maramureş- Birou) de Cadastru si publicitate Imobiliară Sighetu Marmaţiei în aceeaşi carte funciară; rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâţilor din CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei, CF nr. x, nr. cad,x- Sighetu Marmaţiei; nr. CF x, nr. cad. x Sighetu Marmaţiei, CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei;

CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei; CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei si CF nr. x, nr. cad. x- Sighetu Marmaţiei; repunerea în situaţia anterioară şi predarea liber de sarcini a terenului înscris în cărţile funciare enumerate în petitul 2 al cererii în baza Deciziei nr. 24/R din 28 februarie 2018 dată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x, Cod x din 01.09.2010 emis în favoarea pârâţilor de rang 1 si 2 din cerere; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea şedinţei publice din data de 27.10.2020 Tribunalul a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Maramureş, iar prin încheierea din data de 27.01.2021 a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2019.

În data de 5.10.2021 Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat cerere de intervenţie voluntară la acţiunea în constatarea nulităţii actelor juridice ce face obiectul dosarului nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâţii A., B., C. şi D., solicitând a se constata: nulitatea absolută şi anularea antecontractului de vânzare - cumpăre din data de 24.08.2011 având ca obiect imobilul teren in suprafaţa de 70.278 mp. situat in Sighetu Marmatiei CF nr. x, nr. cad. x încheiat intre pârâţii A. şi B. în calitate de vânzători şi pârâţii C. şi D. în calitate de cumpărători şi autentificat de notar public F.; nulitatea absolută şi anularea declaraţiei de parcelare autentificata sub nr. x din 09.01.2013 de NP E. şi a documentaţiei cadastrale vizată sub nr. x/2012 de OCPI Maramureş, pentru suprafaţa de 70.268 mp teren intravilan situat in Sighetu Marmatiei, jud. Maramureş, înscris la B3 in CF nr. x, nr. cadastral x, teren estimat la valoarea de 1.561.669 RON, teren aflat in domeniul public al statului; rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris in favoarea pârâţilor C. si D. din CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. 57121 Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF x, nr. cad. x Sighetiu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei, CF nr. x, nr. cad. x Sighetu Marmatiei; rectificarea prin radierea dreptului de proprietate înscris in favoarea pârâţilor A. şi D. din CF nr. x la B3, nr. cad. x Sighetu Marmatiei; repunerea în situaţia anterioară şi predarea liber de sarcini a terenului înscris în cărţile funciare enumerate anterior in baza Deciziei nr. 24/R din 28 februarie 2018 pronunţată de Tribunalul Maramureş in dosarul nr. x/2013 prin care s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x din 01.09 2010.

În data de 5.10.2021 a fost înregistrată la dosar cererea de intervenţie accesorie în sprijinul şi interesul reclamantei, formulată de Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu - Şişeşti.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 389 din 02.05.2023, Tribunalul Maramureş a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, invocate de pârâţii A., B., C. şi D..

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D., invocată de pârâţii A., B., C. şi D..

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor A. şi B., invocată de aceiaşi pârâţi.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. şi D., invocată de aceiaşi pârâţi.

A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune privind rectificarea cărţii funciare, invocată de pârâţii A., B., C. şi D., precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâţii C. şi D., în ceea ce priveşte petitul cuprins în completarea de acţiune având ca obiect constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 24.08.2011.

A respins excepţia tardivităţii acţiunii privind cererea de anulare a declaraţiei de parcelare autentificate sub nr. x/09.01.2013 şi a documentaţiei cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI Maramureş, invocată de pârâţii A., B., C. şi D., precum şi excepţia tardivităţii petitului din precizarea de acţiune având ca obiect constatarea inopozabilităţii sentinţei civile nr. 1781/01.08.2012, pronunţate de Judecătoria Sighetu Marmaţiei, excepţie invocată de pârâţii C. şi D..

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, invocată în raport cu solicitarea de constatare a nulităţii absolute şi de anulare a documentaţiei cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI, excepţie invocată de pârâţii A., B., C. şi D..

A respins acţiunea completată formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş împotriva pârâţilor A., B., C. şi D..

A respins cererea de intervenţie voluntară accesorie în interesul reclamantei, formulată de intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

A respins excepţiile lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, excepţia inadmisibilităţii, excepţia decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor în cartea funciară şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâţii A. şi B..

A respins excepţiile lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor în cartea funciară, invocate de pârâţii C. şi D..

A respins excepţia lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, invocată de pârâţii din dosarul conexat J., K., H., I., P., Q., O., M., N. şi G..

A respins cererea de intervenţie voluntară principală formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, împotriva pârâţilor A., B., C. şi D..

A respins, în dosarul conexat nr. x/2020, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, excepţia decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a încheierii de carte funciară şi de radiere a dreptului de proprietate, invocate de pârâţii H. şi I..

A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare, invocate de pârâţii P., Q., O., M., N. şi G..

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor în raport cu solicitarea de constatare a nulităţii absolute şi anulare a documentaţiei cadastrale vizate sub nr. x/2012 de OCPI Maramureş, excepţie invocată de pârâţii A., B., C. şi D..

A respins acţiunea completată, formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, împotriva pârâţilor A., B., C. şi D..

A respins cererea de intervenţie voluntară accesorie, formulată în interesul reclamantei de către intervenienta Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

A respins excepţiile lipsei interesului, inadmisibilităţii, decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâţii A. şi B. împotriva cererii de intervenţie formulate de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

A respins excepţiile lipsei interesului, inadmisibilităţii, decăderii din dreptul de a solicita rectificarea înscrierilor din cartea funciară şi prescripţiei dreptului material la acţiune, invocate de pârâţii C. şi D. împotriva cererii de intervenţie formulate de intervenientul Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

A respins excepţia lipsei interesului intervenientului Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, invocată de pârâţii din dosarul conexat: J., K., H., I., P., Q., O., M., N. şi G..

A respins cererea de intervenţie voluntară principală formulată de Statul Român prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, împotriva pârâţilor A., B., C. şi D..

A respins, în dosarul conexat nr. x/2020, excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, excepţia decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a încheierii de carte funciară şi de radiere a dreptului de proprietate, excepţii invocate de pârâţii H. şi I..

A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare, excepţii invocate de pârâţii P., Q., O., M., N. şi G..

A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, precum şi excepţiile decăderii din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare şi inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâţii J. şi K..

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş şi excepţia decăderii acesteia din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare, excepţii invocate de pârâta L..

A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare, excepţii invocate de pârâţii A. şi B..

A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei interesului reclamantei Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, excepţia decăderii acesteia din dreptul de a solicita rectificarea cărţii funciare, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, precum şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D. şi a pârâţilor C. şi D., excepţii invocate de aceşti din urmă pârâţi.

A respins acţiunea din dosarul conexat nr. x/2020, formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş în contradictoriu cu pârâţii A., B., S., C., D., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. şi Q..

A obligat reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş la plata către pârâtul H. a sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş la plata către pârâta J. a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A respins cererea pârâtei L. privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Hotărârea pronunţată în apel.

Prin decizia civilă nr. 207/A/2024 din 27 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, împotriva sentinţei civile nr. 389 din 02.05.2023, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2019, pe care a menţinut-o. A obligat apelanţii, în solidar, să plătească intimaţilor H. şi I. suma de 4.000 RON, iar intimaţilor J. şi K. suma de 5.740 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

4. Calea de atac formulată în cauză.

Împotriva deciziei civile nr. 207/A/2024 din 27 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, intervenienta accesorie Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti", precum şi intervenientul în nume propriu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

4.1 Recursul declarat de reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş şi intervenienta accesorie Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Siseşti".

Recurentele consideră că soluţia instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurentele au susţinut că instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, subliniind că prevederile Convenţiei sunt aplicabile exclusiv situaţiilor juridice născute după data aderării României la aceasta.

De asemenea, recurentele au precizat că dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional vizează situaţiile în care un teren este preluat de către stat în domeniul public în scop de utilitate publică. Or, în speţă, prin prezentul litigiu nu se urmăreşte preluarea actuală a terenului în domeniul public, ci constatarea faptului că acesta se afla deja, încă din anul 1990, în domeniul public al statului, statut juridic pe care îl are şi în prezent, nefiind exclus niciodată din inventarul domeniului public al statului.

Recurentele au mai învederat că, prin acţiunea formulată, au solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor întocmite cu încălcarea flagrantă a regimului juridic special aplicabil domeniului public al statului, precum şi a dispoziţiilor legale imperative incidente. În acelaşi sens, recurentele au subliniat că dispoziţiile Convenţiei Europene recunosc explicit şi exclud de la aplicarea art. 1 din Protocol terenurile supuse unui regim juridic special pentru utilitate publică, precum şi dreptul statelor de a adopta legislaţia necesară reglementării folosinţei bunurilor în conformitate cu interesul general.

România a stabilit clar regimul juridic al bunurilor aflate în domeniul public al statului, regim potrivit căruia aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, regim similar celui consacrat şi în alte state. Acest regim juridic special al bunurilor aparţinând domeniului public al statului este prevăzut în mod expres de art. 136 din Constituţia României, iar în mod particular cu privire la terenul în cauză, prin art. 35 din Legea nr. 18/1991, precum şi prin alte dispoziţii speciale ulterioare.

În raport de cele expuse, recurentele au arătat că, în prezenta cauză, nu există un conflict între legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte. Dimpotrivă, dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional fac trimitere expresă la dreptul intern, iar legislaţia României este în deplină concordanţă cu convenţiile şi tratatele internaţionale aplicabile.

În concluzie, recurentele au susţinut că instanţele au dat o interpretare şi o aplicare greşită prevederilor art. 35 din Legea nr. 18/1991, art. 136 din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 213/1998.

De asemenea, recurentele au subliniat că, având în vedere interesul general ocrotit de lege, bunurile aflate în domeniul public al statului sunt excluse din circuitul civil general, iar caracterul lor inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil paralizează inclusiv invocarea bunei-credinţe la încheierea convenţiilor sau a altor acte juridice având ca obiect aceste bunuri.

Cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 1226 din C. civ. actual şi art. 963 din C. civ. din 1864 referitoare la regimul juridic al bunurilor aflate în domeniul public al statului, recurentele au arătat că instanţele anterioare au dat o interpretare greşită acestor norme, considerând în mod eronat că buna-credinţă poate constitui un motiv de înlăturare a sancţiunii nulităţii absolute instituite în mod expres de lege. În acest sens, recurentele au precizat că, în speţă, nu a intervenit nicio modificare a regimului juridic al terenului, astfel încât actele încheiate cu încălcarea acestui regim juridic special sunt lovite de nulitate absolută.

Recurentele au mai subliniat că motivul principal pentru care au solicitat constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente titlului nul a fost tocmai regimul juridic special al terenului, caracterizat prin faptul că bunul nu se află în circuitul civil, fiind inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil, aspecte ce determină nulitatea tuturor actelor juridice subsecvente întocmite cu încălcarea acestui regim.

Recurentele au precizat că argumentele instanţei referitoare la importanţa bunei-credinţe ar fi fost valabile numai în cazul actelor juridice încheiate cu privire la bunurile aflate deja în circuitul civil, situaţie care nu se regăseşte în speţă. Dimpotrivă, recurentele au subliniat că, în cazul de faţă, legiuitorul a instituit în mod expres sancţiunea nulităţii absolute tocmai pentru a sancţiona nesocotirea regimului juridic special al bunului.

În acest sens, recurentele au invocat dispoziţiile art. 1228 C. civ. actual. În consecinţă, recurentele au subliniat că emiterea unor acte juridice cu încălcarea regimului juridic special al terenului nu poate avea ca efect introducerea acestuia în circuitul civil.

Referitor la inopozabilitatea sentinţei civile nr. 1781/2012, recurentele au subliniat că, după cum corect a apreciat şi instanţa de fond, potrivit interpretării date în doctrină şi în practica judiciară dispoziţiilor art. 1200 din C. civ. de la 1864, această hotărâre nu este opozabilă reclamantei, întrucât nu a fost parte în proces, având posibilitatea administrării de probe contrare şi a solicitării rectificării cărţii funciare, care nu corespunde situaţiei juridice reale.

Prin probele administrate, recurentele au arătat că au demonstrat faptul că terenul în litigiu aparţine domeniului public al statului, motiv pentru care nu poate constitui obiectul unor acte translative de proprietate, fiind exclus din circuitul civil. În plus, recurentele au evidenţiat că legislaţia în vigoare prevede, în mod expres, că buna-credinţă a subdobânditorilor nu are relevanţă şi nu poate conduce la schimbarea regimului juridic al bunului aflat în domeniul public.

În concluzie, recurentele au arătat că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 1229 C. civ., art. 862 C. civ. şi art. 136 din Constituţia României, fapt care atrage inopozabilitatea acesteia faţă de recurente.

În ceea ce priveşte principiul "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", consacrat expres de art. 1254 alin. (2) din C. civ. actual şi art. 1008 din C. civ. din 1864, potrivit căruia "desfiinţarea contractului atrage, în condiţiile legii, şi desfiinţarea actelor subsecvente încheiate în baza acestuia", recurentele au arătat că, având în vedere efectul retroactiv al nulităţii absolute şi principiul "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet" ("nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi") sau, altfel spus, "nemo dat quod non habet", actele juridice atacate au rămas fără obiect valabil, aspect care atrage nulitatea absolută a acestora, în conformitate cu dispoziţiile art. 1226 C. civ. actual, respectiv art. 963 din C. civ. din 1864.

În baza tuturor considerentelor prezentate mai sus, recurentele au solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulatPartea inferioară a formularului.

4.2 Partea inferioară a formularului

Recursul declarat de intervenientul în nume propriu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş.

În motivarea cererii de recurs, intervenientul a arătat că instanţa de apel a interpretat greşit prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în ceea ce priveşte aplicabilitatea acestora asupra situaţiilor juridice născute ulterior datei aderării României la Convenţia Europeană, precum şi asupra situaţiei de fapt din prezenta cauză.

Astfel, regimul juridic al terenului care face obiectul litigiului fusese stabilit anterior aderării României la Convenţie, terenul aflându-se în proprietatea publică a statului încă din anul 1990 şi până în prezent, fără a fi exclus vreodată din inventarul domeniului public.

Totodată, intervenientul a subliniat că, potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 18/1991, terenurile proprietate de stat, administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, agricole şi silvice aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora, regimul juridic al terenului litigios fiind astfel stabilit anterior aderării României la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, intervenientul a precizat că dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional vizează exclusiv situaţiile în care se preia un teren în proprietatea publică a statului pentru cauză de utilitate publică, ceea ce nu este cazul în prezenta speţă. Mai mult, prevederile respective nu aduc atingere dreptului statului de a adopta reglementările necesare pentru administrarea şi folosinţa bunurilor conform interesului general, legislaţia României fiind în deplină concordanţă cu tratatele şi convenţiile internaţionale la care statul român este parte.

Referitor la statuările instanţei de apel privind necesitatea acordării despăgubirilor, intervenientul a subliniat că litigiul nu priveşte preluarea unui teren aflat în circuitul civil în domeniul public al statului pentru utilitate publică, întrucât terenul în litigiu se afla deja în domeniul public al statului la data încheierii actelor contestate. În aceste condiţii, o astfel de pretenţie excede obiectului cauzei.

De asemenea, principiile şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului recunosc faptul că dreptul de proprietate nu este unul absolut, fiind permise anumite ingerinţe sub condiţia existenţei unor prevederi legale adoptate în conformitate cu interesul general.

Astfel, Convenţia exclude de la aplicarea art. 1 terenurile supuse unui regim juridic special pentru utilitate publică şi recunoaşte dreptul fiecărui stat de a adopta legile pe care le consideră necesare în vederea reglementării regimului juridic al bunurilor aflate în domeniul public.

În acest sens, România a reglementat regimul juridic al bunurilor din domeniul public al statului prin art. 136 din Constituţia României, art. 35 din Legea nr. 18/1991, art. 11 din Legea nr. 213/1998, precum şi prin dispoziţiile C. civ. şi ale altor acte normative speciale, potrivit cărora bunurile din domeniul public al statului sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, regim juridic consacrat şi în legislaţia altor state europene.

Acest aspect a fost consacrat şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 23/2011, pronunţată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice prin care s-a dispus asupra acestor bunuri, în situaţia în care regimul juridic al terenului nu a fost modificat potrivit legii, avându-se în vedere inclusiv tratatele internaţionale la care România este parte, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi deciziile Curţii Constituţionale.

Prin urmare, având în vedere obiectul cauzei şi situaţia de fapt reţinută, recurentele consideră că prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu sunt aplicabile în speţă.

Instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii, cu privire la caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al terenului ce face obiectul prezentei cauze.

Având în vedere faptul că actele atacate au fost încheiate în momente diferite, recurentul a arătat că sunt incidente în cauză atât dispoziţiile vechiul C. civ., ale Legii nr. 213/1998, cât şi prevederile noului C. civ., care nu fac altceva decât să reglementeze, în mod succesiv, aceleaşi principii şi reguli privind caracterul inalienabil, insesizabil şi imprescriptibil al bunurilor din domeniul public al statului, precum şi nulitatea absolută a actelor juridice care nesocotesc acest regim juridic special.

Totodată, recurentele au subliniat că dispoziţiile legale privind proprietatea publică, respectiv Constituţia României, Legea nr. 213/1998 şi C. civ., ocrotesc un interes general, iar Statul Român, ca titular al dreptului de proprietate publică asupra terenului în litigiu, justifică un interes legitim, născut şi actual în formularea petitelor cuprinse în cererea de intervenţie principală, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 teza I din C. proc. civ.. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 865 C. civ., apărarea dreptului de proprietate publică revine titularului acestui drept.

În contextul anterior menţionat, referitor la regimul juridic al terenului care face obiectul prezentei cauze, ce nu se afla în circuitul civil, ci în domeniul public al statului la data încheierii actelor pentru care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute, recurentul subliniază că buna sau reaua-credinţă a dobânditorilor nu prezintă relevanţă juridică, întrucât acestea nu constituie o modalitate legală de schimbare a regimului juridic al terenului şi nici de introducere a acestuia în circuitul civil.

Prin urmare, actele juridice subsecvente atacate sunt lovite de nulitate absolută, având în vedere că terenul care a format obiectul contractelor încheiate ulterior emiterii titlului de proprietate declarat nul face parte din proprietatea publică, fiind exclus din circuitul civil şi având caracter inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil.

În consecinţă, după declararea nulităţii absolute a actelor de reconstituire, terenul în litigiu a rămas în domeniul public al statului şi în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, iar efectul nulităţii absolute îl constituie restabilirea situaţiei anterioare emiterii actului declarat nul şi rectificarea corespunzătoare a cărţilor funciare.

Hotărârea atacată nu a analizat corespunzător dispoziţiile legale incidente referitoare la apartenenţa terenului litigios la domeniul public al statului.

Stingerea dreptului de proprietate publică apare ca o consecinţă firească şi necesară a principiului simetriei juridice dintre modul de naştere şi cel de stingere a drepturilor, principiu aplicabil tuturor actelor şi faptelor juridice. În legislaţia apărută după anul 1990, există prevederi exprese privind regimul de trecere a unor bunuri din domeniul public în domeniul privat al statului.

În mod corespunzător, modalitatea legală de trecere a bunurilor din domeniul public în domeniul privat este de natură administrativă, realizându-se exclusiv prin acte juridice de drept administrativ, respectiv prin hotărâri ale Guvernului sau, după caz, ale consiliilor judeţene ori locale, acestea fiind autorităţile administrative competente potrivit legii.

În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. Prin urmare, terenul care face obiectul prezentei cauze se află în proprietatea publică a Statului Român şi în administrarea Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, nu i-a fost schimbat regimul juridic, nu a fost pus la dispoziţia Comisiei de fond funciar conform dispoziţiilor legale în vigoare şi, în consecinţă, nu putea forma obiect al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, nefiind inclus în circuitul civil, în considerarea caracterului său inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, specific bunurilor din domeniul public al statului.

Faţă de motivele anterior expuse şi având în vedere prevederile legale invocate, solicităm instanţei de control judiciar să admită prezentul recurs astfel cum a fost formulat, să caseze hotărârea atacată şi, pe fond, să admită cererea de chemare în judecată formulată de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, precum şi cererea de intervenţie voluntară principală formulată în cauză.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimaţii-pârâţi A. şi B. au solicitat respingerea recursului formulat de intervenientul în nume propriu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, invocând, în principal, excepţia lipsei interesului legitim, personal şi actual al recurentului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Au precizat că interesul recurentului nu este nici personal şi nici actual, deoarece pe terenul în litigiu Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş nu a desfăşurat activităţi specifice timp de aproximativ 27 de ani, iar pe acest amplasament s-a realizat deja un cartier de locuinţe autorizat de autorităţile locale. De asemenea, au menţionat că reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş nu revendică aceste suprafeţe şi nu intenţionează să desfăşoare activităţi de cercetare pe ele.

Pe fondul cauzei, intimaţii-pârâţi au susţinut că recursul este nefondat, arătând că terenul în litigiu nu a intrat niciodată în mod legal în proprietatea publică a Statului Român, acesta fiind preluat abuziv şi restituit în condiţiile legii prin sentinţa civilă nr. 1560/2009. În consecinţă, dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile în sensul protejării dreptului lor de proprietate, iar argumentele recurentului referitoare la apartenenţa terenului la domeniul public al statului sunt nefondate.

Intimaţii-pârâţi au invocat, totodată, principiul securităţii raporturilor juridice, subliniind că, prin recurs, Statul Român urmăreşte să încalce hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, cum sunt sentinţa civilă nr. 1560/2009 şi sentinţa civilă nr. 1781/2012, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei.

În concluzie, intimaţii-pârâţi au solicitat instanţei de control judiciar să respingă recursul ca inadmisibil sau nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului recurs.

Prin întâmpinarea depusă, intimaţii-pârâţi J. şi K. au solicitat respingerea recursurilor formulate de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, ca nefondate, cu menţinerea deciziei atacate, invocând, în esenţă, următoarele:

Intimaţii-pârâţi au arătat că soluţia instanţei de apel este corectă, instanţa realizând o interpretare justă a prevederilor art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, au susţinut că terenul în litigiu nu a intrat niciodată în mod legal în proprietatea publică a statului, acesta fiind preluat abuziv şi restituit prin sentinţa civilă nr. 1560/2009, iar contractul lor de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22.12.2014 este ulterior aderării României la Convenţia Europeană, fiind astfel pe deplin aplicabile principiile de protecţie a proprietăţii instituite de convenţie.

Totodată, au invocat protecţia bunei-credinţe a terţului subdobânditor, subliniind că, la data încheierii contractului menţionat, intimaţii-pârâţi se aflau într-o stare de bună-credinţă, susţinută şi de înscrierea dreptului lor în cartea funciară, care beneficiază de prezumţia de legalitate prevăzută de art. 21 alin. (1) C. civ.. În plus, au precizat că autorităţile statului, respectiv Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor şi Ministerul Finanţelor Publice, au dat dovadă de culpă gravă, prin neîndeplinirea obligaţiilor legale privind notarea acţiunilor în cartea funciară şi transferul legal al terenului din domeniul public în cel privat.

De asemenea, intimaţii-pârâţi au invocat principiul proporţionalităţii şi principiul securităţii raporturilor juridice, arătând că o eventuală admitere a recursului ar produce prejudicii mari, dată fiind situaţia juridică stabilită prin sentinţa civilă nr. 1560/2009, drepturile dobândite şi edificarea unor construcţii autorizate legal.

În concluzie, intimaţii-pârâţi au solicitat instanţei de recurs să respingă recursurile ca nefondate, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului.

Prin întâmpinarea depusă, intimaţii-pârâţi C. şi D. au solicitat respingerea recursurilor formulate de Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu-Mureş, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti" şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, invocând, în principal, excepţia lipsei interesului legitim, personal şi actual al recurenţilor, iar în subsidiar, respingerea recursurilor ca nefondate.

Pe fondul recursurilor, intimaţii-pârâţi au susţinut că acestea sunt nefondate, invocând prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 45/2009, modificată prin Legea nr. 72/2011, care exceptează expres terenurile retrocedate legal de la apartenenţa la domeniul public. Au evidenţiat că terenul în litigiu nu a fost dobândit legal de stat, fiind preluat abuziv în perioada regimului comunist, aspect confirmat prin hotărâre judecătorească definitivă.

Totodată, intimaţii au arătat că dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sunt pe deplin aplicabile cauzei, având în vedere că terenul a intrat legal în circuitul civil, fiind dobândit de terţi de bună-credinţă înainte de demararea oricărei proceduri judiciare. Au invocat principiul securităţii juridice, principiul proporţionalităţii şi jurisprudenţa CEDO, conform cărora orice ingerinţă asupra dreptului de proprietate trebuie să respecte un echilibru just între interesul general şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.

În concluzie, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză şi obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursurilor.

Intimaţii-pârâţi J. şi K. au depus răspuns la întâmpinare prin care au arătat că apreciază ca fiind pertinente apărările formulate prin întâmpinarea depusă de intimaţii H. şi I. la motivele de recurs. Cu toate acestea, având în vedere circumstanţele cauzei, aceştia solicită instanţei de recurs să nu reţină apărările respective şi să respingă ca nefondate recursurile declarate de: Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş; Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş; Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Pornind de la situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond, pe baza probatoriului administrat, a cărei reevaluare nu mai este posibilă în calea extraordinară de atac a recursului, dat fiind scopul pentru care un atare demers judiciar a fost reglementat prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. - examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte reţine că, potrivit acţiunilor formulate în dosarele conexate, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii unor acte pe care le consideră lovite de nulitate absolută deoarece încalcă regimul juridic inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil al bunului din domeniul public, ca urmare a anulării titlului de proprietate nr. x/01.09.2010, ce a stat la baza întocmirii lor.

Prin sentinţa civilă nr. 1560 din 10.06.2009, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. x/2008 s-a admis în parte plângerea formulată de petenţii A. şi B. în contradictoriu cu Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Sighetu Marmaţiei şi Consiliul Judeţean Maramureş pentru aplicarea legilor fondului funciar, s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1843/C/29.11.2007 emisă de intimata Comisia Judeţeană Maramureş şi reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor doi petenţi pentru suprafaţa de 12,4535 ha teren agricol situat în Sighetu Marmaţiei, din CF nr. x Sighetu Marmaţiei, cu nr. top x cu suprafaţă de 2622 mp, nr. top x cu suprafaţă de 3021 mp, nr. top x cu suprafaţă de 3316 mp, nr. top. x cu suprafaţă de 4827 mp, nr. top x cu suprafaţă de 5902 mp, nr. top x cu suprafaţă de 4694 mp, nr. top x cu suprafaţă de 21724 mp, nr. top x cu suprafaţă de 78429 mp, dispunându-se includerea acestor suprafeţe în Anexa numărul 20 din Hotărârea nr. 890/4.08.2005.

Terenul ce face obiectul prezentei cauze reprezintă o parte din suprafaţa totală de 12 ha şi 4535 mp care a constituit obiectul titlului de proprietate nr. x din 01.09.2010, eliberat în favoarea pârâţilor A. şi B., în executarea sentinţei menţionate anterior.

Prin Decizia nr. 24/R din 28 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2013, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x din 01.09.2010, statuându-se că terenul rămâne astfel în domeniul public al statului, conform Deciziei nr. 23/2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În considerentele deciziei menţionate, Tribunalul Maramureş a reţinut că trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului a fost efectuată de Comisia Judeţeană cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, sancţiunea incidentă fiind nulitatea absolută a titlului de proprietate emis în aceste condiţii, pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, art. 10 din Legea nr. 213/1998 şi art. 55 alin. (5) din Legea nr. 45/2009.

Cu privire la critica, formulată prin ambele recursuri, vizând aplicabilitatea în cauză a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curtea apreciază, că în mod corect, instanţa de apel a constatat incidenţa dispoziţiilor convenţionale, câtă vreme România a ratificat Convenţia prin Legea nr. 30/18.05.1994.

În speţă, prezintă relevanţă împrejurarea că situaţia juridică dedusă judecăţii a luat naştere după data aderării României la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin pronunţarea sentinţei civile nr. 1560 din 10.06.2009 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, prin care s-a recunoscut în favoarea pârâţilor A. şi B. dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti fiind emis titlul de proprietate nr. x/01.09.2010 de către Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Maramureş.

Aşadar, faţă de data recunoaşterii drepturilor afirmate de intimaţii pârâţi în constradictoriu cu Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Sighetu Marmaţiei şi Consiliul Judeţean Maramureş pentru aplicarea legilor fondului funciar, dispoziţiile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile prezentului raport juridic dedus judecăţii.

În continuarea, răspunzând criticilor, formulate prin ambele recursuri, privind inalienabilitatea terenului în litigiu, determinată de inlcuderea acestuia în domeniul public, Înalta Curte notează că apartenenţa bunului la domeniul public trebuie analizată inclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Astfel, observă că potrivit art. 3 din această lege: "(1) Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa ce face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege. (2) Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum şi din alte bunuri de uz sau de interes public naţional, declarate ca atare prin lege. (3) Domeniul public al judeţelor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. II din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public judeţean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului judeţean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional. (4) Domeniul public al comunelor, oraşelor şi municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă şi din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public naţional ori judeţean."

Conform art. 6 alin. (1), "fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat", iar la alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că "instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului".

Caracterul abuziv al preluării şi lipsa unui titlu valabil prin care terenul ce face obiectul prezentei cauze a intrat în proprietatea statului au fost constatate, în mod irevocabil, prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2008.

Autoritatea de lucru judecat, ca efect al unei hotărâri judecătoreşti, cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală şi aceea de prezumţie, mijloc de probă, de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi. Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla elemente de părţi, obiect şi cauză juridică, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, respectiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior.

Astfel, o hotărâre judecătorească pronunţată în materie contencioasă se opune faţă de o terţă persoană, ce nu a fost parte în litigiul respectiv, ca realitate juridică şi, într-un al doilea proces, poate fi invocată drept mijloc de probă, fundamentând o prezumţie relativă de lucru judecat. Aspectele tranşate în dosarul nr. x/2008 nu au fost contestate de recurenţii din prezenta cauză, care nu au înţeles să facă dovada valabilităţii titlului statului ci s-au rezumat la a invoca apartenenţa terenului la domeniul public al statului.

De asemenea, Înalta Curte reţine că motivul ce a condus la anularea titlului de proprietate nr. x/01.09.2010 a fost acela că trecerea terenului din domeniul public în domeniul privat al statului a fost efectuată de Comisia Judeţeană cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, fără ca în cuprinsul deciziei civile nr. 24/R din 28 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. x/2013 să se facă aprecieri cu privire la existenţa dreptului la reconstituire al pârâţilor A. şi B. ori la modalitatea în care bunul imobil a intrat în proprietatea statului.

Se impune a nota că un bun poate forma obiectul proprietăţii publice numai dacă a fost dobândit de titularul său prin unul dintre modurile prevăzute de lege, aspect menţionat expres şi în cadrul art. 6 din Legea nr. 213/1998, unde se prevede că bunurile din domeniul public trebuie să fi fost dobândite cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data intrării lor în patrimoniul titularului. În acelaşi sens, procedând la delimitarea obiectului proprietăţii publice de domeniul privat, prin art. 859 C. civ. 2009, legiuitorul stipulează că fac obiectul exclusiv al proprietăţi publice bunurile menţionate expres în cuprinsul alin. (1), precum şi alte bunuri, stabilite prin lege organică, care declară anumite categorii de bunuri, în ansamblul lor, ca fiind obiectul exclusiv al proprietăţi publice.

Aşadar, condiţia impusă în mod imperativ de legiuitor a fost, sub imperiul Legii nr. 213/1998, şi este şi sub imperiul actualului C. civ. ca dobândirea acestor bunuri (care, fie prin natura lor, fie prin declaraţia expresă a legii, sunt de uz sau de interes public) să se facă prin unul dintre "modurile prevăzute de lege". Modalitatea de intrare a bunurilor în domeniul public antereferită are un dublu sens, şi anume: dobândirea să se facă printr-unul dintre modurile specifice, prevăzute de C. civ., iar în cadrul acestora, bunul să fi fost dobândit cu respectarea cerinţelor legii în vigoare, la data dobândirii lui.

Pe cale de consecinţă, chiar dacă un bun este declarat prin lege ca fiind de uz sau de interes public, el trebuie să fi intrat legal în patrimoniul titularului său, astfel încât aceasta să poată face dovada unui titlu legal de proprietate asupra bunului despre care afirmă că aparţine domeniului public. În acest context se impune a sublinia că includerea unui imobil fie într-un inventar centralizat al bunurilor aparţinând domeniului public, fie în categoria terenurilor administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, sau aparenta identitate a bunului cu unul dintre cele menţionate în art. 136 alin. (3) din Constituţie şi art. 859 alin. (1) C. civ. nu constituie, în sine, un titlu de proprietate în favoarea statului ori a unităţii administrativ-teritoriale. Valabilitatea atestării domeniului public rămâne condiţionată de dobândirea la un moment anterior, în mod valabil, a bunului ce face obiectul proprietăţii publice.

Aceste principii se aplică inclusiv în situaţia, precum cea din speţă, în care se afirmă plasarea bunului într-un anumit regim juridic (bun aparţinând domeniului public), în acest din urmă caz valabilitatea atestării fiind condiţionată de existenţa, ca premisă, a unui mod legal de dobândire a dreptului de proprietate publică.

În acest context, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de apel de a înlătura criticile vizând regimul juridic regimul juridic inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil al terenului în litigiu din perspeciva apartenenţei acestuia în domeniul public, este judicioasă, impunându-se a fi menţinută.

Având în vedere aspectele reţinute cu privire la modalitatea prin care terenul a intrat în proprietatea statului şi efectele acestui mod de dobândire asupra regimului juridic al bunului, Înalta Curte apreciază că nu este necesară analizarea celorlalte critici formulate prin motivele de recurs, care pornesc de la premisa caracterului inalienabil al terenului în litigiu, determinat de inlcuderea acestuia în domeniul public.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că nu sunt întemeiate motivele prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că decizia instanţei de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte ii va obliga pe recurenţii să plătescă suma de 6.334,45 RON către intimaţii-pârâţi J. şi K., suma de 2.200 RON către intimaţii-pârâţi H. şi I. şi suma de 4.563,32 RON către intimaţii-pârâţi C. şi D., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedite a fi efectuate în etapa recursului prin documentele justificative depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către reclamanta Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Târgu Mureş şi intervenienta accesorie Academia de Ştiinte Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Siseşti", precum şi de către intervenientul în nume propriu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, reprezentat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, împotriva deciziei civile nr. 207/A/2024 din 27 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Obligă recurenţii să plătescă cheltuieli de judecată în cuantum de 6.334,45 RON către intimaţii-pârâţi J. şi K., în cuantum de 2.200 RON către intimaţii-pârâţi H. şi I. şi în cuantum de 4.563,32 RON către intimaţii-pârâţi C. şi D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2025.