Territorial jurisdiction for domestic violence protection orders: Priority of provisional order issuance over victim's domicile

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2026

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani la data de 6 octombrie 2025, sub număr de dosar x/2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani a solicitat pentru reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., emiterea unui ordin de protecţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 9420 din data de 10 octombrie 2025, Judecătoria Focşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu.

Astfel, Judecătoria Foşcani a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2023, reţinând că, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamanta are domiciliul în judeţul Vaslui, dar locuieşte fără forme legale în comuna Ţifeşti, sat Sârbi, judeţul Vrancea.

Totodată, a apreciat că raţiunea stabilirii unei competenţe teritoriale de ordine publică în favoarea instanţei domiciliului/reşedinţei victimei este aceea de a facilita accesul victimei violenţei domestice la justiţie, iar dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 se referă la comunicarea dispozitivului hotărârii şi structurilor poliţiei române în a căror rază teritorială se află locuinţa victimei.

Având în vedere terminologia folosită, a constatat că în vederea stabilirii competenţei teritoriale a instanţei, în cauzele având ca obiect ordin de protecţie, se va ţine seama de locul unde locuieşte în fapt victima, care, în speţă, se află în circumscripţia teritorială a Judecătorie Panciu, în raport cu cele anterior reţinute şi cu prevederile H.G. nr. 1217/2023 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Panciu, prin sentinţa civilă nr. 1085 din data de 7 noiembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Panciu a dat eficienţă prevederilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2023, iar în ceea ce priveşte domiciliul reclamantei a constatat că acesta, potrivit verificărilor D.E.P.A.B.D., este în judeţul Vaslui, la adresa precizată şi verificată şi prin actul de identitate prezentat de către reclamantă instanţei la data de 7 noiembrie 2025.

De asemenea, a reţinut că, potrivit susţinerilor reclamantei, din cuprinsul cererii privind emiterea ordinului de protecţie, a precizării telefonice şi a precizărilor în faţa instanţei, aceasta locuieşte în comuna Gârdeşti, sat Voineşti, judeţul Vaslui.

Judecătoria Panciu a apreciat şi că, în raport cu prevederile art. 87 din C. civ., noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât domiciliul legal, ci adresa unde locuieşte efectiv, domiciliul pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, prin domiciliu înţegându-se locuinţa în fapt a victimei, prin prisma raţiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, respectiv pentru o administrare mai facilă a probatoriului şi pentru asigurarea unei protecţii eficiente victimei.

Ca atare, constatând că, potrivit Anexei la H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea, comuna Gârdeşti, sat Voineşti, judeţul Vaslui se află în circumscripţia Judecătoriei Bârlad, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acesteia.

2.3. Judecătoria Bârlad, prin sentinţa civilă nr. 4363 din data de 20 noiembrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În esenţă, Judecătoria Bârlad a reţinut că procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată instanţei direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără a exista emis anterior un ordin de protecţie provizoriu.

A arătat că, pentru ipoteza în care a fost emis un ordin de protecţie provizoriu, care este şi cea specifică în cauza pendinte, procedura este prevăzută de către art. 36 din acelaşi act normativ.

Prin urmare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecţie provizoriu, în stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecţie, a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, potrivit cărora competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia a fost emis ordinul de protecţie provizoriu, în speţă, Judecătoriei Focşani.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei a fost declinată succesiv de Judecătoria Focşani, de Judecătoria Panciu şi de Judecătoria Bârlad, ultima instanţă învestită declinându-şi competenţa în favoarea primei judecătorii care se apreciase a fi necompetentă a soluţiona pricina.

Astfel, Judecătoria Focşani şi Judecătoria Panciu au făcut aplicarea aceloraşi dispoziţii legale - art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 - însă, constatările celor două instanţe cu privire la locuinţa în fapt a reclamantei au fost diferite, în timp ce Judecătoria Bârlad a stabilit instanţa competentă a soluţiona cauza în raport cu prevederile art. 34 alin. (6) din acelaşi act normativ.

Înalta Curte constată că, prin dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, Capitolul IV (Ordinul de protecţie provizoriu), Secţiunea 1 (Competenţă şi condiţii de fond pentru emitere), a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecţie provizoriu, de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică", prin ordinul de protecţie provizoriu dispunându-se "pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat (...)", conform art. 31 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, "Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii." (alin. (4) "Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia." (alin. (6) "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) şi art. 41 (alin. (7) "În situaţia înaintării ordinului de protecţie provizoriu potrivit prevederilor alin. (6), durata iniţială pentru care a fost dispus se prelungeşte, de drept, până la soluţionarea în primă instanţă a cererii pentru emiterea ordinului de protecţie. Procurorul comunică acest lucru de îndată unităţii de poliţie care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia."

Totodată, la art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 a fost reglementată procedura privind emiterea ordinului de protecţie, în situaţia punerii în pericol a vieţii, integrităţii fizice sau psihice a unei persoane de către un membru de familie, cererea fiind de competenţa judecătoriei de pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima şi putând introdusă personal de aceasta sau prin reprezentant legal ori de către alte persoane abilitate de lege (procuror, reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice, reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei, potrivit alin. (3) lit. a), b) şi c) ale aceluiaşi articol), conform art. 40 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Procedura instituită prin art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situaţia în care cererea de emitere a ordinului de protecţie este adresată în mod direct instanţei de către victimă, personal, prin reprezentant sau prin intermediul altor persoane abilitate de lege în acest sens, fără ca, anterior formulării cererii, să fi fost emis un ordin de protecţie provizoriu, potrivit art. 34 din lege.

Înalta Curte constată că, pentru aceste situaţii distinct reglementate, legiuitorul a instituit norme de competenţă teritorială diferite, stabilirea instanţei competente depinzând de particularitatea emiterii anterioare a unui ordin de protecţie provizoriu.

În cauza de faţă, pentru protejarea victimei A., la data de 3 octombrie 2025, un agent de poliţie din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vrancea, secţia 9 de Poliţie Rurală Odobeşti a emis un ordin de protecţie provizoriu, care a fost confirmat de procurorul competent.

Conform prerogativei acordate prin reglementarea de la art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani a învestit Judecătoria Focşani cu soluţionarea cererii privind emiterea ordinului de protecţie în favoarea victimei.

În aceste condiţii, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, competenţa de soluţionare a cererii privind emiterea ordinului de protecţie revenind Judecătoriei Focşani, care este instanţa în circumscripţia căreia a fost emis ordinul de protecţie provizoriu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focşani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 ianuarie 2026.