Conflict of jurisdiction resolved in favor of debtor’s residence court for objection to enforcement based on bank credit contract

Şedinţa publică din data de 22 ianuarie 2026

deliberând asupra conflictului negativ de competentă, reţine următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 28 octombrie 2025, sub nr. x/2025, contestatorii A. şi B. au formulat, în contradictoriu cu intimata C. S.A., fost D. S.A., contestaţie la executare, solicitând anularea formelor de executare silită si executării înseşi, pentru suma de 98.019,47 RON (reprezentând debit la data de 22.07.2025) + 7.050,00 RON, reprezentând presupuse cheltuieli de executare silită, rezultat din Contract de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din data de 24 septembrie 2008, împreună cu anexele sale, inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 164 din 22 septembrie 2015 (n.n. nu cunoaştem instanţa care a pronunţat încheierea antemenţionată şi nici instanţa care a fost investită să o pronunţe, deoarece nu ne-au fost comunicate alte acte), documente şi acte precizate în somaţia regăsită în dosarul de executare nr. 164 din 08.10.2023 al BEJ E., comunicată şi primită în data de 20.10.2025, cu cheltuieli de judecată. De asemenea, au formulat o cerere de suspendare a executării silite până la soluţionarea contestaţiei, respectiv o cerere de suspendare provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare.

În drept, au fost invocate prevederile art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

La 17 noiembrie 2025, F. S.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că a preluat calitatea procesuală a C. S.A., ca urmare a fuziunii prin absorbţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 3659 din 17 noiembrie 2025, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se soluţionează de instanţa de executare, respectiv instanţa în circumscripţia căreia domiciliază debitorul. Totodată, făcând trimitere la principiul unicităţii instanţei de executare şi reţinând că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din 21 aprilie 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 12316 din 8 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reţinând că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti doar a învestit cu formulă executorie contractul de credit care constituie titlu executoriu, fără a încuviinţa şi executarea silită a acestuia, astfel încât competenţa teritorială se stabileşte în raport cu domiciliul debitorului care, în speţă, este în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

III. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cererii dedus judecăţii de contestatorii A. şi B. este reprezentat de contestaţia la executare formulată de aceştia împotriva executării silite pornite la cererea intimatei F. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut pentru refinanţarea unui credit de consum nr. x din 24 septembrie 2008, în dosarul de executare nr. 164/2023.

Conform dispoziţiilor art. 640 din C. proc. civ., "cambia, biletul la ordin şi cecul, precum şi alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială".

În ceea ce priveşte învestirea cu formulă executorie, art. 641 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor (…)." Se constată că acest text de lege instituia un caz de competenţă teritorială alternativă, fiind competentă a soluţiona cererea creditorului de învestire cu formulă executorie fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, fie judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul debitorului.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, prin încheierea pronunţată la 21 aprilie 2015 în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 4571/20.10.2005.

Referitor la încuviinţarea executării silite, art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite) prevedea următoarele: "(2) Executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite, prin încheiere, fără citarea părţilor. (6) încheierea prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile legii. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi contestată de către creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare."

În aplicarea acestor dispoziţii legale, executarea silită a fost încuviinţată în cauză de către executorul judecătoresc, iar nu de către instanţa de judecată.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă o contestaţie la executare, prin care debitorii au solicitat anularea executării silite şi anularea tuturor formelor de executare, devin incidente dispoziţiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "contestaţia se introduce la instanţa de executare". În ceea ce priveşte instanţa competentă material şi teritorial a soluţiona contestaţia la executare, aceasta se stabileşte în raport cu prevederile art. 651 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (…) (3) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

Ca atare, contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, şi anume judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. În cauză, la data sesizării executorului judecătoresc, debitorul avea domiciliul în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea.

Împrejurarea că titlul executoriu reprezentat de contractul de credit a fost învestit cu formulă executorie de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti nu o transformă pe aceasta în instanţă de executare, competentă a soluţiona contestaţia la executare ce face obiectul cauzei de faţă, întrucât legiuitorul a reglementat în mod distinct instanţa competentă a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie (judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului), pe de o parte, şi instanţa competentă a soluţiona contestaţia la executare (instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului), pe de altă parte.

În acest context normativ, instanţa care învesteşte titlul executoriu cu formulă executorie nu se confundă şi nici nu devine instanţă de executare.

Este important de subliniat că în cauză nu este aplicabilă decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a statuat în sensul că: "instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", întrucât executarea silită nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, care să devină astfel instanţă de executare, ci de către executorul judecătoresc, conform art. 666 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data începerii executării silite).

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanţa competentă teritorial a soluţiona contestaţia la executare este instanţa de executare, determinată conform art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., şi anume Judecătoria în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 ianuarie 2026.