Territorial jurisdiction for divorce when neither spouse resides at the last common address and defendant resides abroad

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş în data de 28 ianuarie 2025, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. desfacerea din culpă comună a căsătoriei încheiate între părţi la data de 29.09.2018 în oraşul Băile Olăneşti, revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de " C. ", urmând ca autoritatea părintească asupra minorului D. să fie exercitată de ambii părinţi, cu stabilirea locuinţei minorului la mama reclamantă, în x, judeţ Sibiu şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, raportat la veniturile sale nete, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a arătat că a convieţuit cu pârâtul aproximativ 4 ani după încheierea în anul 2018 a căsătoriei, s-au despărţit în fapt de la sfârşitul anului 2022, în acest moment pârâtul aflându-se în Germania, ţară în care are o altă legătură, astfel că între părţi nu mai există sentimente de afecţiune şi devotament, căsătoria păstrând un caracter formal.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 373 lit. b), art. 383, art. 397, art. 400, art. 595 C. civ.

I. 2. Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Prin sentinţa civilă nr. 798 din 20 iunie 2025, Judecătoria Mediaş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În considerentele hotărârii, această instanţă a reţinut incidenţa în cauză a art. 915 alin. (1) C. proc. civ.

A reţinut că din probe a rezultat că ultima locuinţă comună a soţilor a fost la Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, reclamanta are în prezent locuinţa la Şeica Mică în judeţul Sibiu; pârâtul, deşi se află în Germania, adresă la care i-a fost comunicată cererea principală, potrivit fişei de evidenţă a persoanei din dosar, are locuinţa în continuare sau domiciliul activ tot la adresa din oraşul Băile Olăneşti, strada x, nr. 1, judeţul Vâlcea.

Întrucât cea din urmă locuinţă comună a soţilor până la întreruperea convieţuirii lor în anul 2022 a fost în oraşul Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, iar la data introducerii cererii principale, 28 ianuarie 2025, cel puţin unul dintre soţi, anume pârâtul, încă are locuinţa înregistrată în oraşul Băile Olăneşti, faţă de prevederile art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ., competentă teritorială să se pronunţe asupra cererii de desfacere a căsătoriei prin divorţ a conchis instanţa că este Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

I.2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3741/2025 din 21 noiembrie 2025, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în prezenta cauză, regula competenţei judecătoriei de la ultima locuinţă comună a soţilor nu este aplicabilă, întrucât niciunul dintre soţi nu mai locuieşte la adresa din localitatea Băile Olăneşti.

A citat în acest sens Decizia nr. 3210 din 18 noiembrie 2014, pronunţată de secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a hotărât că, în conformitate cu dispoziţiile C. proc. civ., ceea ce interesează din punct de vedere al stabilirii competenţei este locuinţa faptică a părţilor, iar nu domiciliul legal.

În aceste condiţii, devine incident criteriul subsidiar prevăzut de art. 915 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., potrivit căruia, în lipsa unei ultime locuinţe comune în circumscripţia unei instanţe din România, dacă pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Întrucât din probele administrate rezultă că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta locuia în comuna Şeica Mică, judeţ Sibiu, Judecătoria Mediaş este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea de divorţ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaş în data de 28 ianuarie 2025, prin care reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. desfacerea din culpă comună a căsătoriei încheiate între părţi la data de 29.09.2018 în oraşul Băile Olăneşti, revenirea reclamantei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de "C.", urmând ca autoritatea părintească asupra minorului D. să fie exercitată de ambii părinţi, cu stabilirea locuinţei minorului la mama reclamantă, în x, judeţ Sibiu şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, raportat la veniturile sale nete, cu cheltuieli de judecată.

În stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, atât Judecătoria Mediaş, cât şi Judecătoria Râmnicu Vâlcea, aflate în conflict, s-au raportat la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanţe cu privire la locuinţa pârâtului.

Astfel, Judecătoria Mediaş a reţinut că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, unde pârâtul încă mai are locuinţa sau domiciliul activ.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea a reţinut, însă, că regula competenţei judecătoriei de la ultima locuinţă comună a soţilor nu este aplicabilă, întrucât niciunul dintre soţi nu mai locuieşte la adresa din localitatea Băile Olăneşti, fiind competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamanta, Judecătoria Mediaş.

În cauză, având în vedere că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte efectiv la ultima locuinţă comună, locuinţa pârâtului fiind în Germania, aşa cum ambele părţi au declarat în mod expres şi neechivoc, devin incidente dispoziţiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că atunci "când pârâtul nu are locuinţa în ţară, iar instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul".

Din datele factuale a rezultat că reclamanta locuieşte, la data introducerii acţiunii, împreună cu minorul D., la adresa din judeţul Sibiu, în vreme ce pârâtul B. locuieşte în Germania, str. x, procedura de comunicare cu acesta fiind efectuată la adresa indicată.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Mediaş, în a cărei circumscripţie teritorială se află locuinţa reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2026.