Jurisdictional conflict over payment order interest: Cluj Tribunal assigned competence under special law

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2026

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. x/2024, la data de 07 februarie 2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma de 20.000,00 RON, aferentă titlului de plată seria x nr. x/20.03.2023, calculată de la data de 18 septembrie 2023 şi până la data plăţii efective, actualizarea creanţei de 20.000,00 RON cu rata inflaţiei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul

2.1 Prin sentinţa civilă nr. 8273 din data de 26 martie 2025, Judecătoria Timişoara, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii".

De asemenea, alin. (1) al aceluiaşi articol prevede că: "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

A mai indicat că, în conformitate cu decizia de compensare, imobilul în legătură cu care a fost emisă respectiva decizie este situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.

A conchis că, întrucât reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, iar acordarea sumei solicitate implică automat verificarea de către instanţă a modalităţii de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013, verificare ce excede competenţei materiale a judecătoriei, astfel cum rezultă din art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Cluj.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 577/2025 din data de 15 decembrie 2025, Tribunalul Cluj, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a apreciat că obiectul cererii nu priveşte modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013, cererea vizând doar plata dobânzii legale pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii băneşti deja stabilite.

A considerat că acţiunea privind plata dobânzii legale penalizatoare este o acţiune în răspundere civilă delictuală prin care se solicită, în esenţă, repararea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării la timp a unei obligaţii băneşti, nu o acţiune legată de aplicarea legii, astfel că, în privinţa stabilirii competenţei, nu este incident art. 35 alin. (1)1 din Legea nr. 165/2013, ci sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Ivirea prezentului conflict negativ de competenţă a fost determinată de modul diferit în care instanţele au calificat obiectul acţiunii deduse judecăţii şi au stabilit, în funcţie de aceasta, competenţa de soluţionare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Timişoara a considerat că este învestită cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, astfel că a dat eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (11) din acest act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, apreciind că, în cauză, este în discuţie o competenţă teritorială exclusivă.

Tribunalul Cluj a considerat că este învestit cu o cerere având ca obiect doar plata dobânzii legale pentru executarea cu întârziere a unei obligaţii băneşti deja stabilite, respectiv dobânda legală aferentă sumei de 20.000 RON, pentru care s-a emis titlul de plată seria x nr. x/20.03.2023, reclamantul susţinând că pârâtul Ministerul Finanţelor nu a achitat suma cuprinsă în titlul de plată în cel mult 180 de zile de la emitere, astfel cum prevede art. 31 alin. (8) din Legea nr. 165/2013. S-a mai reţinut că obiectul cererii nu priveşte modalitatea de aplicare a Legii nr. 165/2013.

Înalta Curte constată că, în speţă, reclamantul a învestit instanţa cu o cerere prin care solicită să se dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare pentru suma de 20.000,00 RON, aferentă titlului de plată seria x nr. x/20.03.2023, calculată de la data de 18 septembrie 2023 şi până la data plăţii efective, actualizarea creanţei de 20.000,00 RON cu rata inflaţiei şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Demersul judiciar a fost întemeiat, în drept, pe dispoziţiile speciale ale Legii nr. 165/2013, lege care a fost adoptată cu intenţia de a eficientiza şi finaliza procesul de acordare a măsurilor reparatorii cuvenite pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, proces început prin legi anterioare şi aflat în diferite stadii de soluţionare a "cererilor", în sensul art. 3 pct. 1 din lege, inclusiv a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Raportat la obiectul cauzei, pentru stabilirea competenţei materiale, Înalta Curte urmează a avea în vedere prevederile art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013, conform cărora: "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competenţa secţiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acţiunii".

Art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă procedurală care stabileşte o competenţă materială specială de soluţionare a acţiunilor în justiţie privind modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013, care înlătură competenţa de drept comun, întrucât, potrivit principiului specialia generalibus derogant, norma specială are prioritate de aplicare atunci când vine în concurs cu norma generală.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 165/2013, iar acordarea sumei solicitate presupune verificarea de către instanţă a modalităţii de aplicare a prevederilor Legii nr. 165/2013, verificare ce incumbă secţiilor civile a tribunalelor, astfel cum rezultă din art. 35 alin. (1^1) din Legea nr. 165/2013.

Se mai reţine că, potrivit deciziei de compensare nr. 38922/04.02.2021 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, imobilul în legătură cu care a fost emisă respectiva decizie este situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.

Astfel, raportat la locul situării imobilului, sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, aspect ce atrage competenţa teritorială a secţiei civile a tribunalului în raza căruia este situat imobilul.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 129 alin. (1), (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii deduse judecăţii în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2026.