Territorial jurisdiction for authorization of forced execution based on debtor's domicile at date of enforcement initiation

Şedinţa publică din data de 12 februarie 2026

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 19 septembrie 2025 sub nr. x/2025, petenta A., executor judecătoresc, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea B. şi pe debitorul C..

La termenul de judecată din data de 23.10.2025, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 11394 din 23 octombrie 2025, Judecătoria Constanţa, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petenta A., executor judecătoresc, privind pe creditoarea B., în favoarea Judecătoriei Horezu.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., menţionând că domiciliul debitorului este situat în Horezu, sat Vaideeni, comuna Vaideeni str. x, judeţul Vâlcea, în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Horezu. Astfel, a declinat cauza în favoarea acestei din urmă instanţe.

1.3. Învestită prin declinare, prin sentinţa civilă nr. 694/2025 din 28 noiembrie 2025, Judecătoria Horezu a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit verificării DEPABD, la data sesizării organului de executare, 05 septembrie 2025, domiciliul debitorului C. era în comuna Târguşor, sat Mireasa, judeţul Constanţa.

S-a mai reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite cade în sarcina instanţei de executare, precum şi a dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., conform cărora instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este judecătoria de la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, şi anume Judecătoria Craiova.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că este sesizată cu un conflict negativ de competenţă teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Horezu.

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 19 septembrie 2025 sub nr. x/2025, prin care petenta A., executor judecătoresc, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună încuviinţarea executării silite privind pe creditoarea B. şi pe debitorul C..

Înalta Curte reţine că în conformitate cu art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ.:

"Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Alin. (3) al acestui articol a atribuit instanţei de executare competenţa de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite, a contestaţiilor la executare, precum şi a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că încuviinţarea executării silite a fost declanşată împotriva debitorului C..

La data sesizării organului de executare, debitorul C. îşi avea domiciliul în comuna Târguşor, sat Mireasa, judeţul Constanţa, potrivit verificării efectuate prin referatul de la fila x al dosarului Judecătoriei Constanţa.

Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Constanţa, instanţa în circumscripţia căreia îşi avea domiciliul debitorul la data sesizării instanţei de executare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare executare silită în favoarea Judecătoriei Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2026.