Inadmissibility of annulment appeal for lack of specific material error or illegal summons in enforcement dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal by way of annulment filed by one appellant against the Supreme Court’s decision of October 23, 2025, which had previously rejected appeals against a Court of Appeal decision that had dismissed earlier annulment petitions against a 2024 judgment regarding an enforcement proceeding. The dispute involved a series of procedural challenges to an enforcement measure initiated by a bailiff’s office, where the appellant attempted to challenge the finality of the enforcement-related decisions through successive extraordinary appeals, claiming violations of fair trial rights and material errors. The Supreme Court held that the appeal was inadmissible because the appellant failed to substantiate the specific legal grounds required under Article 503(1) and (2)(2) of the Code of Civil Procedure; specifically, the appellant did not demonstrate illegal summons or present a procedural material error that caused the substantive outcome, instead offering general criticisms of the merits and alleged illegality of prior rulings, which do not constitute valid grounds for an annulment appeal as this extraordinary remedy does not allow for re-examination of the case’s merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 alin. (1) C. proc. civ; Inadmissibility of annulment appeal for lack of specific material error or illegal summons in enforcement dispute: În cuprinsul cererii, contestatorul a invocat că i-au fost încălcate drepturile şi interesele, a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în cauză, a invocat încălcarea art. 6 paragraf 1 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 12 februarie 2026
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
La 10 decembrie 2024, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă au fost înregistrate, sub nr. x/2024, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A. şi B. împotriva deciziei nr. 328 din 4 noiembrie 2024 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.
Prin motivele cererii, contestatorii au solicitat anularea acestei decizii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în ceea ce priveşte dosarul execuţional nr. x/2019 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "C. şi D.", cu consecinţa admiterii contestaţiei la executare formulate împotriva executării silite declanşate în acest dosar, executare silită pe care au apreciat-o ca fiind abuzivă.
Contestaţia în anulare nu a fost întemeiată în drept.
La 12 decembrie 2024, în acelaşi dosar a fost înregistrată şi contestaţia în anulare formulată de contestatorul E. împotriva aceleiaşi decizii, contestaţie prin care s-a solicitat anularea hotărârii atacate şi trimiterea dosarului menţionat pentru rejudecare, în ceea ce priveşte dosarul execuţional nr. x/2019 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "C. şi D.", pe motiv că decizia este rezultatul unei erori materiale şi că, în mod greşit Curtea de Apel Iaşi a respins cererile de reexaminare şi de acordare a ajutorului public judiciar.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.,
2. Hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi
Prin decizia nr. 13 din 27 ianuarie 2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a respins, ca inadmisibile, contestaţiile în anulare formulate de contestatorii A., B. şi E. împotriva deciziei nr. 328 din 4 noiembrie 2024 pronunţate de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2019.
Împotriva deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă au declarat recurs contestatorii A., B. şi E..
3. Hotărârea pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Prin decizia nr. 1854 din 23 octombrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibile, recursurile declarate de contestatorii A., B. şi E. împotriva deciziei nr. 13 din 27 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.
4. Contestaţia în anulare exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1854 din 23 octombrie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat contestaţie în anulare contestatorul E..
În cuprinsul cererii, contestatorul a invocat că i-au fost încălcate drepturile şi interesele, a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită întocmite în cauză, a invocat încălcarea art. 6 paragraf 1 şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.
5. Apărări formulate în cauză
La data de 05 februarie 2026, intimata F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, precum şi autoritatea de lucru judecat, raportat la faptul că respectivul contestator a mai formulat o contestaţie în anulare depusă şi soluţionată de Curtea de Apel Iaşi, respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, intimaţii A. şi B. au depus la 25 ianuarie şi 09 februarie 2026 cereri prin care susţin poziţia procesuală a contestatorului.
II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Examinând calea de atac în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea supusă analizei s-au invocat, drept motive ale contestaţiei în anulare, dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ.
Conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."
În cauză, contestatorul, deşi întemeiază contestaţia în anulare pe respectivul articol, nu expune nicio critică propriu-zisă referitoare la nelegala citare la termenul când a avut loc judecata în dosarul nr. x/2024, .
De altfel, citaţia aferentă termenului din 23 octombrie 2025 a fost primită de contestatorul E., acesta fiind citat legal în Penitenciarul Vaslui, semnând personal dovada de înmânare a citaţiei, potrivit dovezii de la dosar recurs.
De asemenea, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. "hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale."
Textul de lege vizează greşeli materiale cu caracter procedural, esenţiale, determinante pentru soluţia pronunţată, greşeli care să fi dus la pronunţarea unei soluţii eronate. În această categorie intră greşeli de fapt, involuntare, comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului cauzei.
În cauză, drept motive de promovare a căii extraordinare de atac, contestatorul invocă nemulţumiri cu caracter general referitoare la fondul cauzei şi la hotărârile judecătoreşti pronunţate nelegal, pe cale le apreciază a fi nelegale, fără a prezenta nicio critică referitoare la vreo greşeală materială săvârşită de instanţa care a pronunţat decizia atacată cu contestaţie în anulare.
În consecinţă, aspectele prezentate în motivarea căii de atac nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestaţii în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităţilor formale, expres şi limitativ prevăzute de lege, săvârşite de instanţă cu ocazia judecăţii, iar nu pentru că soluţia nu ar fi una corectă, în conformitate cu opinia contestatorului.
Or, criticile expuse de contestator nu se circumscriu motivelor de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac.
Pentru considerentele expuse, constatând că, în cauză, criticile deduse judecăţii nu se circumscriu motivelor de contestaţie în anulare reglementate de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul E. împotriva deciziei civile nr. 1854 din 23 octombrie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 februarie 2026.