Presidential decree for minor's residence: jurisdictional conflict resolved by consolidation of competence due to untimely public-order jurisdictional objection

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 20 octombrie 2025 pe rolul Judecătoriei Roman, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să se dispună stabilirea locuinţei minorei C. la reclamantă, stabilirea contribuţiei fiecăruia dintre părţi la creşterea, îngrijirea şi educarea şi pregătirea profesională a minorei în funcţie de nevoile acesteia şi veniturile pe care părţile le realizează, respectiv reclamanta în natură, iar pârâtul în cota procentuală din venitul pe care îl realizează, începând cu data introducerii acţiunii şi până la rămânerea definitivă a acţiunii de fond.

II. Hotărârea Judecătoriei Roman:

Prin sentinţa civilă nr. 4022 din 8 decembrie 2025, Judecătoria Roman a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

În motivare, instanţa a arătat că locuinţa în fapt a minorei C., este în jud. Vaslui, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 998, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Vaslui, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială locuieşte persoana ocrotită.

III. Hotărârea Judecătoriei Vaslui:

Învestită prin declinare, Judecătoria Vaslui a pronunţat sentinţa civilă nr. 49 din 12 ianuarie 2026, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Roman, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că pe rolul Judecătoriei Roman se află înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect stabilire domiciliu minori, dosar până la soluţionarea căruia solicită reclamanta, pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea locuinţei minorei C..

Mai mult, se constată că prin încheierea pronunţată la data de 24 noiembrie 2025, Judecătoria Roman a constatat că este competentă sub toate aspectele să soluţioneze cauza înregistrată sub dosar nr. x/2025.

Având în vedere dispoziţiile art. 998, art. 114, art. 123 şi art. 131 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului regulator de competenţă îl reprezintă conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Roman şi Judecătoria Vaslui, în legătură cu soluţionarea cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială - stabilire locuinţă minor, până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Roman.

Ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raportat la dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. - norme de competenţă teritorială exclusivă, prin care se prevede că "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "instanţa competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă verifică modul în care atât normele de competenţă propriu-zise, cât şi normele referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă au fost respectate."

Procedând la o astfel de verificare în cauza dedusă judecăţii, se constată următoarele:

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene şi în anumite condiţii.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe", iar alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că:

"necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepţia nu a fost invocată în condiţiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluţionarea cauzei rămâne dobândită instanţei pe rolul căreia se află înregistrată şi aceasta rămâne competentă a o soluţiona, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competenţa altei instanţe de judecată.

În speţă, cererea de ordonanţă preşedinţială a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman şi a avut primul termen de judecată la 24 noiembrie 2025, când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi instanţa a constatat că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza.

Invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială de ordine publică la termenul ulterior, din 8 decembrie 2025, şi mai mult decât atât, după ce instanţa, în aplicarea art. 131 C. proc. civ., a constatat anterior că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza, nu mai este posibilă, competenţa fiind câştigată în mod definitiv de instanţa pe rolul căreia a fost înregistrată ordonanţa preşidinţială.

În situaţia în care prima instanţă invocă excepţia necompetenţei sale după momentul procesual reglementat expres în art. 131 C. proc. civ., instanţa ulterior învestită îşi poate declina competenţa în favoarea primei instanţe, cu motivarea că această instanţă a devenit competentă să soluţioneze cauza, ca urmare a pronunţării unei încheieri interlocutorii prin care a reţinut că este competentă material.

Aşadar, efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă de ordine publică constă în stabilirea competenţei în favoarea instanţei sesizate (consolidarea în mod definitiv a competenţei instanţei pe rolul căreia a fost introdusă cererea).

Potrivit celor statuate în paragraful 72 din Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, "instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul".

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2026.