Jurisdictional conflict over compensation-annulment suit resolved in favor of Constanța Tribunal under Law No. 165/2013

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 17 mai 2024 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2024, reclamanta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, a chemat în judecată pe pârâţii A., B., C. şi Comisia Locală de Fond Funciar Mereni, solicitând anularea deciziei de compensare nr. 44545/16.12.2021, în cuantum de 712.642 puncte, emisă de reclamantă în dosarul de despăgubire şi suspendarea emiterii titlurilor de plată în baza actului administrativ amintit, până la soluţionarea prezentului litigiu.

II. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal:

Prin încheierea din 19 iunie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile ale Tribunalului Bucureşti, reţinând că litigiul dedus judecăţii nu intră în sfera contenciosului administrativ, fiind de competenţa secţiilor civile.

III. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă - dosar nr. x/2024:

Prin sentinţa civilă nr. 226 din 25 februarie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâţii A. şi B., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

În motivare, instanţa a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, începând cu data de 31 mai 2019, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei civile a tribunalului în cărui circumscripţie se află imobilul.

Având în vedere locul situării imobilului teren, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

IV. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă:

Învestit prin declinare, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă pronunţat sentinţa civilă nr. 2639 din 7 noiembrie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele hotărârii, instanţa a reţinut că, în raport de temeiul de drept precizat de reclamantă prin înscrisul depus la Tribunalul Constanţa, respectiv art. 1381 C. civ. ce priveşte răspunderea civilă delictuală, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 alin. (1) şi art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., norme ce guvernează competenţa teritorială alternativă de ordine privată.

Reţinând că din cuprinsul cererii introductive rezultă că unii dintre pârâţi au domiciliul în Bucureşti sector 1, alţii au domiciliul în Bucureşti sector 2, iar pârâtul persoană juridică are sediul pe raza judeţului Constanţa, prin înregistrarea cererii pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul a ales dintre instanţele deopotrivă competente.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competenţă îl constituie cererea de chemare în judecată prin care reclamanta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat anularea deciziei de compensare emise într-un dosar de despăgubire şi suspendarea emiterii titlurilor de plată.

Temeiul de drept menţionat de reclamantă au fost dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 1381 C. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000 şi Legea nr. 165/2013.

Modul de formulare a cererii introductive şi indicarea unor temeiuri de drept distincte au determinat declinări succesive de competenţă, de la secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la secţia a IV-a civilă a Tribunalului Bucureşti şi, ulterior, la Tribunalul Constanţa, secţia I civilă.

Înalta Curte reţine că, raportat la obiectul cererii introductive şi la solicitarea cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţele de judecată, respectiv acţiune în anularea unei decizii de compensare, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a acestui tip de acţiune, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, text aplicabil în virtutea principiului simetriei juridice - indiferent de temeiul prin care este argumentată de către parte atacarea deciziei CNCI - şi prin care legiuitorul a stabilit competenţa absolută de soluţionare în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, faţă de dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află situat imobilul teren cu privire la care a fost emisă decizia de compensare a cărei anulare se solicită, respectiv în favoarea Tribunalului Constanţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2026.