Competence for matrimonial property liquidation filed as incidental request in divorce proceedings under Art. 919(1)(f) CPC

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Năsăud, sub dosar nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat desfacerea căsătoriei părţilor, cu revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

Prin cererea formulată pe cale reconvenţională, reclamanta B. a solicitat să se dispună lichidarea regimului matrimonial, privind existenţa unui drept de creanţă în patrimoniul părţilor, respectiv să se constate că în timpul căsătoriei părţile au dobândit, prin contribuţie comună şi egală, dreptul de creanţă în cuantum de cca. 35.000 euro, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătăţiri executate la construcţia existentă în localitatea Cătămărăşti Deal, comuna C., judeţul Botoşani şi să se dispună partajarea acestui drept de creanţa în raport de cotele contributive de cate 1/2 fiecare, atribuindu-i in întregime creanţa pârâtului şi obligarea acestuia la plata sultei compensatoare.

La data de 29 noiembrie 2023, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, invocând excepţia netimbrării cererii reconvenţionale şi excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Năsăud.

Prin încheierea din 20 martie 2024, Judecătoria Năsăud a disjuns petitul cererii reconvenţionale având ca obiect lichidarea regimului matrimonial, fiind constituit dosarul nr. x/2024.

II. Hotărârea Judecătoriei Năsăud:

Prin sentinţa civilă nr. 1583 din 19 iunie 2024, Judecătoria Năsăud a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a dosarului nr. x/2024 în favoarea Judecătoriei Botoşani.

În motivare, instanţa a arătat că cererea dedusă judecăţii este o acţiune personală raportat la obiectul său (lichidarea unui drept de creanţă deţinut în patrimoniul comun al foştilor soţi) şi nu o acţiunea reală, nevizând partajarea judiciară a vreunui imobil, ci a unui drept de creanţă născut în raport de imobilul pârâtului, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei se determină în raport de regula generală a domiciliului pârâtului şi nu de excepţia stipulată la art. 117 C. proc. civ.

Reţinând ca fiind aplicabilă regula de competenţă dată de domiciliul pârâtului, cum domiciliul acestuia este în municipiul Botoşani, judeţul Botoşani, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

III. Hotărârea Judecătoriei Botoşani:

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoşani pronunţat sentinţa civilă nr. 3588 din 29 octombrie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Năsăud, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că cel de-al doilea capăt din cererea reconvenţională, privind partajul bunurilor comune, reprezintă o cerere incidentală, atât în raport cu cererea principală având ca obiect divorţ formulată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Năsăud, cât şi faţă de primul capăt al cererii reconvenţionale, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cererile de divorţ (formulate pe cale principală şi respectiv pe cale reconvenţională) este competentă deopotrivă să soluţioneze şi cererea incidentală privind partajul bunurilor comune, conform dispoziţiilor art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

Cererea de partaj bunuri comune a fost un capăt al cererii de divorţ formulată pe cale reconvenţională şi, nefiind o cerere de sine stătătoare, nu are relevanţă sub aspectul competenţei exclusive a instanţei de divorţ faptul că instanţa a dispus disjungerea, fiind incidente dispoziţiile art. 123 alin. (1) şi art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea dedusă judecăţii, în privinţa căreia s-a ivit conflictul negativ de competenţă, are ca obiect lichidarea regimului matrimonial, cerere formulată pe cale reconvenţională în dosarul având ca obiect principal desfacerea căsătoriei părţilor.

Raportat la obiectul principal al litigiului în cadrul căruia a fost formulată cererea de lichidare a regimului matrimonial (divorţ), în cauză devin incidente dispoziţiile art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., text legal - ce poartă denumirea marginală "cereri accesorii şi incidentale" - ce prevede că "la cerere, instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la (...) f) încetarea regimului matrimonial şi, după caz, lichidarea comunităţii de bunuri şi partajul acestora."

Aşadar, în conformitate cu prevederile legale speciale anterior redate, instanţa de divorţ este cea competentă a soluţiona şi cererea incidentală reprezentată de partajul bunurilor comune.

În condiţiile în care "instanţa de divorţ", în sensul dispoziţiilor art. 919 alin. (1) C. proc. civ. a fost Judecătoria Năsăud, revenea acesteia competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale având ca obiect lichidarea regimului matrimonial.

Disjungerea soluţionării cererii incidentale de cea principală nu are relevanţă sub aspectul competenţei exclusive a instanţei de divorţ, astfel cum dispun şi normele procedurale ale art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120."

Prin urmare, în cazul concret dedus judecăţii, dat fiind că părţile au înţeles să deducă judecăţii pretenţia constând în partajul matrimonial pe cale accesorie, reţinând incidenţa dispoziţiilor cu art. 919 alin. (1) lit. f) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, instanţă ce a fost învestită cu soluţionarea cererii principale de desfacere a căsătoriei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2026.