Territorial jurisdiction for parental consent substitution based on legally established minor domicile versus factual residence

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 august 2025 pe rolul Judecătoriei Vaslui, reclamantul A. a solicitat să se suplinească consimţământul pârâtei B. în vederea înscrierii minorului C. la Grădiniţa cu program prelungit nr. 3 din Vaslui, pentru anul şcolar 2025-2026, precum şi pentru consilierea psihologică a acestuia, în vederea limitării traumelor determinate de divorţul părţilor.

II. Hotărârea Judecătoriei Vaslui:

Prin sentinţa civilă nr. 2874 din 13 octombrie 2025, Judecătoria Vaslui a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

În motivare, instanţa a arătat că pe rolul Judecătoriei Vaslui au fost înregistrate dosarul nr. x/2024 şi dosarul nr. x/2025, având ca obiecte divorţ cu copii, exercitarea autorităţii părinteşti, stabilire domiciliu minor şi stabilire pensie întreţinere, între aceleaşi părţi, cauze în care nu a fost însă depăşit momentul verificării competenţei de soluţionare a cauzei de către instanţa învestită, astfel încât existenţa dosarelor de divorţ înregistrate pe rolul Judecătoriei Vaslui nu poate atrage în favoarea acestei instanţe competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială deduse judecăţii.

Reţinând că solicitările formulate de reclamant nu se subscriu celor indicate la art. 919 C. proc. civ. ca fiind cereri accesorii şi incidentale cererii de divorţ, instanţa a concluzionat că devin incidente dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., pentru stabilirea competenţei teritoriale prezentând interes locuinţa pe care persoana ocrotită o avea la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Constatând că relevant pentru stabilirea competenţei nu este domiciliul scriptic al minorului (adresa de domiciliu înscrisă în evidenţele administrative), ci locuinţa efectivă a acesteia şi, constatând că domiciliul în fapt al minorului este în localitatea Topoliceni, judeţul Neamţ, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz.

III. Hotărârea Judecătoriei Bicaz:

Învestită prin declinare, Judecătoria Bicaz a pronunţat sentinţa civilă nr. 708 din 3 decembrie 2025, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Vaslui, a constatat ivit conflictul negativ şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Instanţa a reţinut că, chiar dacă în cele două dosare de divorţ aflate pe rolul Judecătoriei Vaslui nu a fost verificată competenţa, este de necontestat faptul că ultimul domiciliu comun al părţilor a fost în municipiul Vaslui, unde reclamantul locuieşte în continuare.

Astfel, ţinând cont de faptul că prevederile art. 915, art. 919 şi art. 998 C. proc. civ. au caracter special şi derogă de la dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., instanţa a apreciat că este necompetentă teritorial să soluţioneze cauza.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Raportat la obiectul acţiunii deduse judecăţii - ordonanţă preşedinţială, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 998 C. proc. civ., text legal ce prevede că "instanţa competentă să soluţioneze cererea de ordonanţă preşedinţială este instanţa care este competentă să se pronunţe, în primă instanţă, asupra fondului."

În privinţa fondului, situaţia juridică invocată prin cererea de chemare în judecată derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa în speţă a regulilor ce guvernează materia ocrotirii minorului.

Drept urmare, solicitarea reclamantului de suplinire a consimţământului parental al pârâtei se circumscrie dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".

Aceste dispoziţii legale instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, având caracter de norme de ordine publică.

Potrivit art. 92 C. civ. "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic; (2) În cazul în care părinţii au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanţa de tutelă, ascultându-i pe părinţi, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ţinând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuieşte în mod statornic; (3) Prin excepţie, în situaţiile prevăzute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi şi la o instituţie de ocrotire; (4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinţii săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum şi domiciliul persoanei puse sub interdicţie judecătorească este la reprezentantul legal".

Conform textului legal anterior redat, pentru a se reţine că domiciliul minorului este la unul dintre părinţi, este necesar ca minorul să locuiască în mod statornic la acesta.

Aşa cum rezultă din actele dosarului, în cauză, domiciliul minorului a fost legal stabilit, prin hotărâre judecătorească definitivă, la tată.

În acest sens, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 540 din 21 mai 2025 pronunţată de Judecătoria Bicaz în dosarul nr. x/2025, definitivă prin decizia civilă nr. 725 din 26 iunie 2025 a Tribunalului Neamţ, s-a stabilit domiciliul minorului C. la tată, în Vaslui, instanţele reţinând că "este în interesul superior al minorului ca acesta să continue să locuiască cu tatăl său până se va finaliza dosarul de divorţ".

Împrejurarea că minorul a fost luat de mamă, la care locuia în fapt la data introducerii ordonanţei preşedinţiale ce face obiectul prezentei cauze, nu se poate constitui într-un criteriu legal de determinare a competenţei, în sensul art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

O interpretare în sens contrar, ar însemna să i se permită pârâtei invocarea propriei culpe, respectiv aceea de a schimba, în lipsa unui drept legal, locuinţa statornică stabilită pentru minor printr-o hotărâre judecătorească, precum şi de a permite oricând, oricărei părţi, ca, în mod indirect, prin fapta sa, luând minorul în mod abuziv de la locuinţa astfel stabilită, să pună cealaltă parte în situaţia de a se judeca la instanţa de la locul în care există, în mod faptic, locuinţa minorului.

Prin urmare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, instanţă de tutelă în a cărei circumscripţie teritorială a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească definitivă, domiciliul minorului cu privire la care se solicită suplinirea consimţământului pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2026.