Exclusivity of the enforcement court for garnishment validation under the unity principle of Art. 651(2) CCP

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2026

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2025 pe rolul Judecătoriei Balş, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditoarei B., în contradictoriu cu debitorii C. şi D., a solicitat să se dispună validarea popririi împotriva terţului poprit E., admiterea cererii de validare a popririi şi obligarea terţului poprit să îi plătească creditorului urmăritor B. suma datorată debitorului D., fostă F., în limita creanţei în cuantum de 7 526,56 RON, la care se vor adăuga cheltuieli de executare efectuate ulterior emiterii adresei de înfiinţare a popririi, precum şi amendarea acestuia în baza art. 790 alin. (9) C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Balş:

Prin sentinţa civilă nr. 1013 din 26 mai 2025, Judecătoria Balş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi, constatând că debitoarea D. are domiciliul în oraşul Mihăileşti judeţul Giurgiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Bolintin Vale.

III. Hotărârea Judecătoriei Bolintin Vale:

Învestită prin declinare, Judecătoria Bolintin Vale a pronunţat sentinţa civilă nr. 1013 din 26 mai 2025, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că Judecătoria Balş a pronunţat încheierea nr. 1339 din 17 iulie 2024 prin care a încuviinţat executarea silită în dosarul nr. x/2024, această judecătorie fiind instanţa de executare care rămâne competentă teritorial pe tot parcursul dosarului de executare silită, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei nr. 20/2021 şi nr. 27/2021 ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie pronunţate de Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competenţă vizează cererea de validare a popririi înfiinţată de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul de executare nr. 4376/2024, cerere formulată de creditoarea B. împotriva debitorilor C. şi D., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar nr. x/2013.

Cererea de validare a popririi este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"dacă terţul poprit nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi."

Totodată, art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ defineşte instanţa de executare astfel: "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speţă, aşa cum rezultă din actele dosarului, prin încheierea nr. 1339 din 17 iulie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Balş a încuviinţat executarea silită a debitorilor C. şi D. în dosarul de executare silită al Biroului Executorului Judecătoresc A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 19 noiembrie 2013.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că încă din momentul încuviinţării executării silite (care reprezintă condiţia esenţială a demarării efective a procedurii execuţionale) este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecinţă, ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, spre exemplu - toate cererile şi incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare (paragraful 71).

Aşadar, principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare (paragraful 80).

Faţă de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, aplicabile în litigiul pendinte, rezultă că instanţa care a încuviinţat executarea silită, respectiv Judecătoria Balş, a devenit instanţa de executare, în sensul prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluţioneze cererea de validare a popririi formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. la cererea creditoarei B. S.A..

Pentru considerentele expuse, conform dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2026.