Nullity of petition to lift precautionary seizure for failure to identify opposing party

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2025

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2025 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă sub nr. x/2025, reclamantul A. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii asigurătorii şi să se dispună restituirea de îndată a sumei de 10.000 RON, actualizată cu rata inflaţiei, la care se adaugă dobânda legală aferentă, de la data depunerii, până la data restituirii efective.

În susţinerea cererii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de inculpat, împreună cu alte persoane, în dosarul nr. x/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT, iar prin ordonanţa din 17.06.2014, s-a dispus ca plata onorariului de 500.000 RON stabilit pentru efectuarea în cauză a expertizei financiar contabile să fie suportată de către inculpaţi, reclamantul fiind obligat la plata către Biroul Local de Expertize Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a sumei de 10.000 RON, această sumă fiind achitată de către reclamant la data de 18.06.2014, conform chitanţei nr. x/1 la B. Bucureşti.

Prin sentinţa penală nr. 588 din 19 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, reclamantul a fost achitat pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, dar şi pentru complicitate la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, fiind lăsată nesoluţionată acţiunea civilă.

Prin încheierea din 29 iunie 2021 şi prin încheierea din 18 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, deşi a fost ridicată măsura sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea reclamantului, a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de 10.000 RON instituită prin ordonanţa din 23.12.2015.

Prin decizia penală nr. 16 din 29 mai 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, s-a dispus respingerea apelurilor ca nefondate, hotărâre ce a rămas definitivă la data pronunţării, 29 mai 2024, partea civilă neintroducând acţiune civilă în 30 zile, astfel că măsura asigurătorie a încetat de drept.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 279 C. proc. pen. coroborate cu dispoziţiile art. 278 şi art. 272 C. proc. pen.

Prin sentinţa civilă nr. 310 din 6 martie 2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ridicare sechestru asigurător, formulată de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Învestită fiind prin declinare cu soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 7082 din 10 iunie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect ridicare sechestru asigurător, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la data de 25 iunie 2025, sub nr. x/2025, şi a fost repartizată aleatoriu completului CC9, astfel cum rezultă din fişa ECRIS şi procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la dosar.

Prin rezoluţia din data de 26 iunie 2025, a fost acordat termen pentru soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător la data de 23 septembrie 2025, când pricina a fost amânată pentru termenul din 18 noiembrie 2025, în vederea emiterii unor adrese către B. şi către Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a se comunica instanţei relaţii cu privire la suma de bani ce face obiectul cererii pendinte de ridicare sechestru, respectiv relaţii referitoare la regimul juridic al acestei sume, precum şi cu privire la existenţa ei în cont la momentul solicitării informaţiilor.

La termenul din 18 noiembrie 2025, instanţa a reţinut cererea în pronunţare cu privire la aspectul nulităţii acesteia pentru neindicarea părţii pârâte în prezenta procedură şi subsecvent, asupra fondului cererii şi, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 2 decembrie 2025, iar ulterior, pentru imposibilitatea de constituire a completului de judecată, a amânat pronunţarea la data de 16 decembrie 2025.

Cu ocazia deliberării, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii cererii pentru neindicarea părţii pârâte, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 957 C. proc. civ. "(1)Dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 954 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(2) De asemenea, în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere definitivă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 955 se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea a contrario a dispoziţiilor alin. (2) al art. 957 C. proc. civ., anterior redate, rezultă că o cerere de ridicare a sechestrului asigurător se soluţionează ca regulă, cu citarea părţilor şi doar în cazul dovedirii incidenţei uneia dintre tezele alineatului secund, judecarea se realizează fără citarea părţilor.

În cauză, nu s-a dovedit însă, incidenţa vreunei astfel de situaţii premisă în privinţa acţiunii civile în legătură cu care s-ar fi instituit această măsură asiguratorie a cărei încetare de drept se solicită a se constata, astfel încât se impune în temeiul primului alineat al art. 957 C. proc. civ. citarea părţilor în prezenta procedură.

Or, acţiunea civilă alăturată unei acţiuni penale este insurmontabil configurată prin existenţa unei părţi civile potenţial păgubite şi în favoarea căreia se instituie măsura asigurătorie.

În cauza pendinte însă, nu a fost indicată/individualizată o astfel de parte civilă, rezultând aşadar, faptul că nu a fost concretizat, configurat cadrul procesual reglementat de legiuitor într-o astfel de procedură specială reglementată de art. 957 C. proc. civ., ceea ce determină nulitatea cererii de ridicare a sechestrului asigurător formulate de petent, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor alin. (1) al art. 957 C. proc. civ. în referire la art. 194 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie de conţinut al unei cereri de chemare în judecată şi care se aplică ori de câte ori acest aspect nu este reglementat în termeni diferiţi prin dispoziţii speciale.

Astfel, constatând că pârâtul nu este nici indicat şi nici determinabil din cuprinsul cererii sau al înscrisurilor depuse, atunci cadrul procesual pasiv nu poate fi determinat şi nu poate fi asigurată contradictorialitatea, neindicarea pârâtului reprezentând lipsa unui element esenţial al cererii, prevăzut sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 196 alin. (1) C. proc. civ., instanţa neputând suplini lipsa de diligenţă a reclamantului prin identificarea din oficiu a pârâtului, întrucât ar încălca principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, potrivit art. 9 şi art. 20 C. proc. civ.

Aşadar, prezenta cerere este nulă, motiv pentru care excepţia nulităţii invocată din oficiu va fi admisă.

În ceea ce priveşte calea de atac incidentă prezentei încheieri, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 957 alin. (1) C. proc. civ., încheierea dată cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător este supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară. Or, în cazul de faţă, prezenta încheiere este definitivă, întrucât este pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce pe de o parte, nu judecă apeluri, iar pe de altă parte, nu are nici o altă instanţă ierarhică superioară, Completul de 5 Judecători al acesteia judecând doar în anumite materii expres reglementate de lege (art. 26 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară: cauzele în materie disciplinară potrivit legii; alte cauze date în competenţa lor prin lege; recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători; art. 51 alin. (3), art. 52 alin. (2) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.: recursul împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinară; contestaţia împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care se dispune suspendarea din funcţie a magistratului, până la soluţionarea definitivă a acţiunii disciplinare; conflictul de competenţă dintre două secţii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; recursul împotriva hotărârii de renunţare la dreptul pretins, când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; recursul împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, când perimarea s-a constatat de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; recursul împotriva hotărârii de revizuire pentru hotărâri potrivnice, atunci când revizuirea a fost soluţionată de una dintre secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Aşadar, interpretând teleologic (adică după intenţia, scopul urmărit de legiuitor la momentul edictării normei legale) prevederile art. 957 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că scopul legiuitorului a fost să acorde calea de atac a apelului exclusiv instanţelor inferioare instanţei supreme în stat. Pe cale de consecinţă, prezenta încheiere pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

Faţă de cele mai sus reţinute, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii şi va anula cererea formulată de petentul A. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător afirmat de partea procesuală a fi fost instituit asupra sumei respective de 10.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează cerere formulată de petentul A. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 10.000 RON virate de petentul A. cu chitanţa nr. x/18.06.2014 în contul nr. x al BLEJTC de pe lângă Tribunalul Bucureşti, dispuse prin ordonanţa nr. 146/D/P/2010 din data de 23.12.2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală (menţinută prin încheierile din 29 iunie 2021 şi 18 mai 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, definitive), sechestru menţinut prin sentinţa penală nr. 588 din 19 decembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 16 din 29 mai 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători penal I, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 decembrie 2025.