Territorial competence of enforcement court for contest against execution despite recusal of judges

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia la executare înregistrată la data de 14 februarie 2025 pe rolul Judecătoriei Reşiţa sub dosar nr. x/2025, contestatorul Tribunalul Caraş-Severin a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea tuturor actelor/formelor de executare silită începute în dosarul nr. x/2025 al BEJ B. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

La data de 4 martie 2025, intimata a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, în raport de prevederile art. 127, art. 129 alin. (3), art. 132 alin. (3) C. proc. civ., arătând că este grefier în cadrul Judecătoriei Caransebeş, iar contestatorul este Tribunalul Caraş-Severin, motiv pentru care a solicitat declinarea competenţei soluţionării contestaţiei la executare în favoarea unei instanţe de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timişoara.

Totodată a invocat excepţia conexităţii cu dosarul nr. x/2025 aflat pe rolul Judecătoriei Reşiţa, dosar cu termen de judecată la 25 martie 2025 având acelaşi obiect, Curtea de Apel Timişoara înţelegând să conteste aceeaşi executare silită, din acelaşi dosar execuţional.

Prin încheierea din 26 martie 2025 s-a reţinut formularea de către preşedintele completului căruia i-a fost repartizată cauza aleatoriu spre soluţionare, a declaraţiei de abţinere, dispunându-se înaintarea dosarului către completul competent să stabilească termen de judecată şi să soluţioneze cererea de abţinere.

La data de 28 martie 2025 intimata A. a înaintat note scrise prin care a solicitat, în contextul formulării cererii de abţinere, analiza cu prioritate a excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive, excepţie de ordine publică invocată prin întâmpinare.

Ulterior, s-au formulat cereri succesive de abţinere, care au fost admise, iar prin încheierea nr. 26 din Camera de Consiliu din 26.05.2025 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, a fost admisă cererea de abţinere formulată de dna. judecător C., s-a constatat starea de incompatibilitate a judecătorilor din cadrul Judecătoriei Reşiţa şi în baza art. 52 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeş.

Având în vedere încheierea de dezînvestire pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Caransebeş, unde au fost formulate cereri succesive de abţinere de către judecătorii acestei instanţe, cereri care au fost admise.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2025, intimata A. a reiterat, în faţa Judecătoriei Caransebeş, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, solicitând declinarea competenţei soluţionării contestaţiei la executare în favoarea unei instanţe de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timişoara.

Prin încheierea nr. 54 din Camera de Consiliu din 02.07.2025 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2025 a fost admisă cererea de abţinere formulată de dna. judecător D. şi s-a dispus trimiterea cauzei pentru a fi soluţionată la Judecătoria Oraviţa.

Prin încheierea pronunţată în cameră de consiliu la 10.07.2025 în dosarul nr. x/2025 a Judecătoriei Oraviţa s-a dispus respingerea cererii de abţinere formulată de către dl. judecător E..

Prin sentinţa civilă nr. 868 din 17 iulie 2025, Judecătoria Oraviţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a proceda astfel, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 714 şi art. 651 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerarea dispoziţiilor legale citate şi a sediului debitorului, Judecătoria Reşiţa este instanţa de executare, însă, urmare a declaraţiilor de abţinere succesive formulate de toţi judecătorii acestei instanţe a fost pronunţată încheierea nr. 54/02.07.2025 a Tribunalului Caraş-Severin prin care a fost trimisă cauza spre soluţionare Judecătoriei Oraviţa.

Judecătoria Oraviţa a dat relevanţă dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., reţinând că părţile din acest dosar sunt un grefier şi respectiv o instanţă de judecată, aceste dispoziţii imperative interzicând contestatorului Tribunalul Caraş Severin - instanţă ierarhic superioară celei competente, să introducă contestaţia la executare în această instanţă. S-a mai reţinut că în cauză nu este aplicabilă decizia RIL nr. 20/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 4168 din 03 noiembrie 2025, Judecătoria Oradea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oraviţa.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa în cauză a Deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., prin care s-a afirmat principiul unicităţii instanţei de executare.

Stabilirea instanţei competente în vederea soluţionării oricăror incidente ce se puteau ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., se putea realiza la momentul învestirii Judecătoriei Reşiţa cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite, anterior reţinerii de către această instanţă a competenţei de soluţionare a cererii în favoarea sa. Din acest motiv, Judecătoria Oraviţa, instanţă desemnată să soluţioneze contestaţia în temeiul prevederilor art. 52 alin. (1) C. proc. civ., nu mai putea invoca incidenţa prevederilor art. 127 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte este sesizată cu un conflict negativ de competenţă, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Oraviţa şi Judecătoria Oradea.

Obiectul litigiului ce a generat desesizarea celor două instanţe şi ivirea conflictului negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată de contestatorul Tribunalul Caraş-Severin împotriva executării silite din dosarul nr. x/2025 al BEJ B..

Înalta Curte constată că prin încheierea nr. 581 din 29.01.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 Judecătoria Reşiţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulate de BEJ B. şi a dispus încuviinţarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Timişoara şi Tribunalul Caraş-Severin în dosarul de executare silită nr. x/2025, până la realizarea drepturilor creditoarei A..

La data de 14 februarie 2025 pe rolul Judecătoriei Reşiţa a fost înregistrată sub dosar nr. x/2025, contestaţia la executare prin care contestatorul Tribunalul Caraş-Severin a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., anularea tuturor actelor/formelor de executare silită începute în dosarul nr. x/2025 al BEJ B. şi suspendarea executării silite până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare.

Având în vedere că au fost admise toate declaraţiile de abţinere succesive formulate de către toţi judecătorii din cadrul Judecătoriei Reşiţa, prin încheierea nr. 26 din Camera de Consiliu din 26.05.2025 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, în baza art. 52 alin. (1) C. proc. civ. s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeş.

Judecătorii acestei instanţe au formulat, la rândul lor, declaraţii de abţinere care au fost admise, astfel că, prin încheierea nr. 54 din Camera de Consiliu din 02.07.2025 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2025-a dispus trimiterea cauzei pentru a fi soluţionată la Judecătoria Oraviţa.

Judecătorul din cadrul completului învestit cu soluţionarea dosarului, prin repartizare aleatorie, din cadrul Judecătoriei Oraviţa, a formulat la rândul său declaraţie de abţinere care însă a fost respinsă prin încheierea pronunţată în cameră de consiliu la 10.07.2025 în dosarul nr. x/2025.

Prin sentinţa civilă nr. 868 din 17 iulie 2025, Judecătoria Oraviţa şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., prin raportare la calitatea contestatorului de instanţă judecătorească superioară celei învestite cu soluţionarea contestaţiei la executare, Judecătoria Oradea fiind o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Oradea - învecinată cu Curtea de Apel Timişoara, în circumscripţia căreia se află Judecătoria Oraviţa.

Judecătoria Oradea şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei, reţinând aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 20/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii şi, respectiv, împrejurarea că incidentul generat de aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ. putea fi soluţionat de către instanţa de executare la momentul soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite. Neprocedându-se astfel, Judecătoria Oraviţa nu mai era în măsură să invoce aplicabilitatea art. 127 din C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 712 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de cei interesaţi sau vătămaţi prin executare", iar conform art. 714 alin. (1) din acelaşi act normativ, "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel." Alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

De asemenea, în cauză îşi găseşte aplicabilitatea Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021), decizie obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., prin care s-a statuat, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi ale art. 112 C. proc. civ., că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prin această decizie instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, reiese cu evidenţă că în cazul contestaţiei la executare competenţa teritorială a instanţei este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În raport de împrejurarea că Judecătoria Reşiţa a încuviinţat prin încheierea nr. 581 din 29.01.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2025 executarea silită în dosarul de executare silită nr. x/2025 - aceeaşi executare în raport cu care se formulează contestaţia la executare ce reprezintă obiectul prezentului dosar, în raport de dispoziţiile legale antecitate, precum şi faţă de dezlegările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, reiese că Judecătoriua Reşiţa este instanţa căreia îi revine competenţa să soluţioneze şi contestaţia la executare.

Cu toate acestea, având în vedere imposibilitatea constituirii unui complet de judecată din cadrul instanţei de executare, precum şi a celei la care instanţa superioară a trimis iniţial cauza spre soluţionare în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ., în cazul de faţă instanţa de executare a fost desemnată printr-o a doua încheiere a Tribunalului Caraş-Severin emisă în temeiul art. 52 alin. (1) C. proc. civ., prin care s-a dispus trimiterea cauzei la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa - Judecătoria Oraviţa.

În contextul înaintării cererii de încuviinţare a executării silite către instanţa de executare, în speţă Judecătoria Reşiţa, la solicitarea intimatei din prezenta cauză - instanţă în faţa căreia nu a fost pusă în discuţie incidenţa art. 127 C. proc. civ., în virtutea art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) C. proc. civ. şi a Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, reiese că în etapa contestaţiei la executare nu mai pot fi invocate cu succes prevederile art. 127 C. proc. civ., contestatorul din prezenta cauză neavând posibilitatea de a îndrepta cererea sa la o altă instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu Curtea de Apel Timişoara, întrucât prin învestirea de către creditoare a instanţei de executare stabilită potrivit regulilor generale, a fost stabilită competenţa pentru soluţionarea tuturor incidentelor ce ţin de executarea silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este Judecătoria Oraviţa, aceasta fiind instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) C. proc. civ., urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competenţă, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oraviţa.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 decembrie 2025, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.